articol mândrie

Am găsit un articol foarte util pentru a putea depista dacă avem mândria în noi în caz că ne amăgeam vreodată că am scăpat de ea. Doamne ajută şi ne mântuieşte pe toţi! “Ca să pricepi mândria, ca să o simţi, bagă de seamă cum te simţi atunci când cei din jurul tău fac ceva aşa cum nu-şi place ţie, împotriva voii tale. Dacă în tine ia naştere în primul rând nu gândul de a îndrepta cu blandeţe greşeala, ci nemulţumirea şi mânia, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru. Dacă până şi cele mai mici nereuşite te întristează şi te apasă, încât nu te mai înveseleşte nici gândul la purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ce ia parte la treburile noastre, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru. Dacă eşti fierbinte faţă de nevoile proprii şi rece faţă de nevoile celorlalţi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru. Dacă atunci când vezi restristile altora, fie aceştia chiar şi vrăjmaşi ai tăi, te bucuri, iar când vezi fericirea neaşteptată a aproapelui te întristezi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru. Dacă te jignesc chiar şi observaţiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calităţi pe care de fapt nu le ai îţi fac plăcere, te încântă, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.” “Cel smerit nu e în stare de răutate şi ură. El nu are vrăjmaşi. Dacă cineva îi face necazuri, el vede în acel om unealta dreptei judecăţi sau a purtarii de grijă dumnezeieşti. Cel smerit sa încredinţează cu totul voii lui Dumnezeu. Cel smerit trăieşte nu propria sa viaţă, ci viaţa lui Dumnezeu. Cel smerit este străin de nădejdea în sine, şi de aceea caută tot timpul ajutorul lui Dumnezeu, rămâne tot timpul în rugăciune.”