Despre necurăție

0
0

„Există o diferenţiere, la Anastasie al Antiohiei, pentru scurgerea pe care o pătimeşte cineva fiind treaz. Scurgerea pe care o face cineva fiind treaz, o face sau la sine sau la altul. Scurgerea cea de la sine se face: sau cu pipăirea mâinii şi se canoniseşte 40 de zile (aceasta fiind însăşi malahie) sau fără pipăirea mâinii. Aceasta sau se face numai din supărare şi se canoniseşte o zi; sau se face cu unirea gândului fără de învoială şi pipăire şi se canoniseşte 3 zile; sau se face cu unirea gândului şi cu pipăire, fără de învoială şi se canoniseşte 7 zile; sau se face şi cu învoială fără de pipăire şi se canoniseşte 20 de zile; sau şi cu pipăire şi se canoniseşte 30 de zile. Iar scurgerea cea care se face către altcineva, sau se face fără tăvălire împreună, sau cu tăvălire împreună. Cea care se face fără de tăvălire împreună, ci cu apucări şi cu sărutări, sau fără de pipăire se face, se canoniseşte 20 de zile; sau se face şi cu pipăire şi se canoniseşte 30 de zile. Iar cea care se face cu tăvălire împreună, sau către cel de un neam, se canoniseşte 80 de zile; sau către cel de alt neam, adică la dobitoace, se canoniseşte 7 ani. Iar cei ce, fiind treji, pătimesc scurgere din neputinţa trupului, şi cei ce scot sămânţa amestecată cu udul, nu sunt supuşi la nimic, pentru că amândoi o pătimesc fără de supărare, sau unire sau învoiala gândurilor. Pentru aceasta nici Anastasie nu pomeneşte nimic de aceştia”. Sărut mâna părinte am citit aici și nu înțeleg: cum adică necurație din supărare? Și cum adică cu unirea gândului? Și cum adică cu unirea gândului fără de învoială? Și cum adică cu unirea gândului şi cu pipăire fără de învoială ? VĂ ROG SĂ-MI EXPLICAȚI SĂ ÎNȚELEG. Mulțumesc.

  • Alexandru a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Cu adevărat a înviat! „Necurație din supărare” – pare a fi vorba despre o necurăție care a fost provocată dun supărare, cu alte cuvinte supărarea a provocat subconștientul omului spre necurăție. „Se face cu unirea gândului fără de învoială” – adică se unește cu gândul dar fără voia lui, involuntar. Acum îmi dau seama de ceva foarte important. Nu e cazul să expluc aceste lucruri pentru că deschid uși către păcate. Dacă voi explica oamenii se pot ascude în spatele la aceste mărturii și pot căuta o ușurare a păcatului. Deci acest text este doar pentru cei care sunt preoți, ca și ajutor în depistarea bolii și deciderea epitemiei. Creștinii să încerce să se abțină de la perceperea acestori lucruri, însă preoții trebuie să le cunoască deja din domeniul studiului Teologic.

Doamne ferește poporul tău de la orice păcat.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.