Sărut mâna şi bună seara, mulţumim întregului colectiv care munceşte pentru noi şi chiar ne schimbă gândurile, dar totuşi fără să vreau am o mare nelămurire, nici nu ştiu cum să încep şi cum să relatez în aşa fel ca să nu rănesc pe nimeni. Am fost la o mănăstire săptămâna trecută la îndemnul unei rude în legătură cu o problemă pe care o are sora mea, dar ce am văzut acolo m-a facut să îmi schimb părerea şi să mă rog mai mult Măicuţei noastre să ne dea mai multă credinţă întregului popor, numai am dovedit să intram pe teritoriul şi să admirăm frumuseţea locului cu care este înzestrată mănăstirea căci unul dintre părinţi ne-a luat şi ne-a pus să ne aşezăm în genunchi (până aici nimic deosebit), căci şi a început să ne citească o Rugăciune care apoi ni s-a spus că e din Cartea Sfântului Vasile cel Mare (poate că eu nu cunosc regulile), dar dacă nu mă înşeală memoria chiar pe acest siteu am citit că nu se face aşa ceva până nu se spovedeşte persoana, mai ales că noi eram şi cu copilul. Cumnata s-a apropiat şi a cerut un sfat şi pe dată le-a dat nişte lumânări (7 la număr) pe care le-au aprins din altar şi i s-au înapoiat ca ea să le stingă şi trei au rămas în biserica, iar patru ca să le aprindă în fiecare seară acasă şi să citeasca Acatistul Sf. Părinţi doar de la urmă. Găsiţi ceva neobişnuit în cele ce v-am relatat (foarte pe scurt) sau e doar o părere a unei necredincioase? Rog să mă iertaţi pe mine necredincioasă.