o întamplare

Sărut mâna, părinte, vă rog frumos să mă lămuriţi şi pe mine în legătură cu ceva ce nu ştiu cum să-mi explic. Astă-vară am citit Sfintele Scripturi, iar într-o după amiază, după ce am citit câteva capitole m-am dus să aduc iarbă pentru vacă de undeva de la marginea satului, unde aveam noi porumbul. Pe drum şi acolo aplecată în timp ce tăiam iarbă, meditam la cele citite, când deodată s-a auzit la doi paşi de mine un zgomot foarte puternic, ca de copac rupt în două, o trosnitură mai bine zis. Odată cu acest zgomot m-am îngrozit şi m-am aruncat la pământ cu capul în braţe, implorând: „Iisuse, nu mă speria”! Apoi trosnitura s-a mai auzit mai slabă, la câţiva metri distanţă şi am ştiut atunci că sunt în siguranţă. Mi-am umplut coşul şi am plecat relaxată, doar întrebându-mă şi atunci ca şi astăzi ce să fi fost acel zgomot. În jurul meu era doar vegetaţie moale, nici o crenguţă nu era măcar şi eram absolut singură. Poate am fost pedepsită de Dumnezeu, poate am cugetat ceva greşit, dar nu am reuşit să-mi amintesc deloc ce gândeam, mintea mi-a fost complet ştearsă. N-am putut însă să nu remarc încă odată puterea numelui Fiului lui Dumnezeu, putere ce m-a adus încă o dată la liman sigur, fără spaime şi primejdii. Iisus,Fiul lui Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru tot!