Timpul când se roagă toţi!

Am privit o producţie video rusă: „Timpul când se roagă toţi”. Era vorba despre perioada celui de al doilea război mondial! Biserica era din greu prigonită de Stalin. Siberia era plină de preoţi, arhierei, călugări şi mireni exilaţi pentru convingerile lor religioase! Oricare persoană, care pe faţă îşi manife sta convingerile sale religioase risca să ajungă în Gulaguri, în cel mai bun caz. În rest, omorâţi fără prea mari cercetări! Iată în această perioadă, când a fi ortodox însemna a fi gata de moarte, în situaţia în care riscai să pierzi totul, Biserica se ruga. Se ruga şi ajuta. Organiza strângerea jertfelor pentru război. Preoţii revărsau toate finansele şi toată averea lor în fondurile de război, cantine sociale pentru ostaşi, puncte de colecatare a donaţiilor, primul ajutor militar în spitale. După câte ştiu, Biserica, din finansele Ei a cumpărat o întreagă divizie de tancuri. Câteva dintre ele, până astăzi se păstrează în Moscova la mănăstirea Donskoi. Şi se ruga. Se ruga neâncetat. Germania fascistă a venit în teritoriile ocupate, a început a redeschide bisericile. Nimeni nu a mers după ei. Şi-au dat bine seama că este doar un şiretlic. Ideile lor era u mult mai profunde. Hitler afirma foarte clar că creştinismul este religia slabilor, a oamenilor care iartă şi care sunt stăpâniţi de dragoste. El nu avea nevoie de astfel de supuşi. El dorea oameni cruzi, roboţi, gata de a îndeplini toate capriciile lui. De aceea, cei ce au păstrat duhul rugăciunii nu s-au lăsat înşelaţi. Ei s-au rugat. Iar rugăciunile lor au adus roade evidente. Toţi o prigoneau, căutau să o distrugă, iar Ea, adevărata Biserică a lui Hristos se ruga pentru vrăjmaşii săi şi îi ajuta. De aici, vedem foarte clar, că rugăciunea a muiat şi inimile tiranilor. În 1943, Stalin se înmoaie şi dă, măcar şi pentru o perioadă de timp, măcar şi aparentă, dar totuşi dă libertate Bisericii. Iar din momentul acela, s-a schimbat în întregime şi mersul războiului II mondial. De ce? Pentru că era timpul când se rugau toţi!
Astăzi este acelaşi timp! Este timpul când trebuie să ne rugăm toţi! Cu ceva, mi-a adus aminte de perioada războiului şi săptămâna I a Sfântului Post. Era timpul când se rugau toţi. Nu cred că au existat multe biserici ortodoxe care nu s-au rugat în acea săptămână. Nu ştiu cum ceilalţi, dar eu plâng după ea, sunt clipe din viaţa noastră pe care nu le mai întoarcem înapoi. Rugăciunile s-au făcut simţite. Dumnezeu a răspuns fiecăruia care s-a rugat, răsplătindu-l cu al său har şi cu a Sa iubire de oameni!
Este Postul Mare! Este acea perioadă de timp, când sutnem datori să ne rugăm toţi! Este perioada de timp, când sectanţii, ereziile rătăcirile, păcatul acoperă toată dragostea şi bunătatea! Faptele rele se înmulţesc. Păcatul prinde rădăcini ca ciupercile după ploaie. Diavolul, stăpânitorul viacului acestuia îşi face de cap din plin.
Nu trebuie să uităm niciodată, că Biserica a trecut dea lungul timpului prin grele încercări. Să ne aducem aminte doar de primele secole ale creştinismului sau mai aproape, chiar de secolul trecut. Încercările au fost majore! Greutăţile au fost nespuse, dar Biserica a învins! Ceea ce a ajutat-o a fost rugăciunea. Starea duhovnicească decăzută a preoţilor şi a creştinilor a adus mulţime de ispite şi încercări asupra poporului. Ridicarea stării duhovniceşti, pocăinţa, a dus la încetarea prigoanelor. Rugăciunea ne-a apropiat totdeauna de Dumnezeu. De aceea şi zic, este timpul când trebuie să ne rugăm cu toţii, pentru noi, pentru familiile noastre, pentru copiii noştri, pentru ţară şi pentru neam.
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul…
Preot Iulian Raţă

car rain cover malaysia

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR