Demult, un om l-a întrebat pe un bătrîn călugăr:
-Parinte, cine-i drept înaintea lui Dumnezeu? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea să zboare, şi se înălţa singur în văzduh. Este aceasta semn că-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea sfinţilor?
-Nu fiule, nici vorbă!
-Dar am auzit povestindu-se şi despre un om care putea să meargă pe ape. Este acesta drept înaintea lui Dumnezeu?
-Nici acesta!
-Dar atunci, cine este drept?
-Este cel ce-şi duce viaţa liniştit, în credinţă şi în frică de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să zburăm, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni creştini. Pentru a fi sfânt nu trebuie să te înalţi în văzduh cu trupul; doar sufletul să ţi se înalţe prin rugăciuni şi fapte bune. Nici nu trebuie să mergi pe ape; dar sufletul tău să rămână mereu deasupra păcatelor şi să nu afunde în ele. Doar aşa, te poţi chema bun creştin şi poţi spera în mântuire. Cel cu inima curată se va cunoaste, astfel, dupa viaţa sa liniştită şi după traiul cumpătat. Acela este om drept şi înaintea oamenilor, şi înaintea lui Dumnezeu.
Din revista „Ortodoxia pentru copii”
