Avem o comoară care este mai preţioasă decât orice bogăţie din această lume, pe care niciodată n-am fi dobândit-o, prin nici o străduinţă, dacă Însuşi Isus Hristos, din marea Sa dragoste, nu ne-ar fi ajutat. Domnul ne-a dat-o cu preţul patimilor Sale.
Această comoară este viaţa veşnică. Hristos a pătimit şi a murit, pentru a ne dărui, celor care cred în El, viaţa veşnică. Tot ea este şi credinţa în Dumnezeu. Credinţa este mai preţioasă şi mai necesară decât orice bogăţie posibilă din această lume. Ea este bucuria şi mângâierea veţii noastre şi calea spre viaţa veşnică.
Viaţa veşnică – iată ce ne aşteaptă după scurta şi împovărătoarea viaţă pământească! Iată răsplata, gătită nouă de Preabunul Dumnezeu! Cât este de scurtă viaţa noastră pământească… Şi câţi dintre noi muncesc cu ardoare s-o aranjeze şi s-o înfrumuseţeze? Câtă lume lucrează în tinereţe pentru a-şi asigura o bătrâneţe liniştită şi fără de griji… Însă viitorul pământesc este foarte incert, nimeni dintre noi nu ştie dacă va ajunge până a doua zi. După viaţa de după moarte se ştie sigur că va fi – ori fericire veşnică, ori chinuri veşnice. Aşadar să ne îngrijim de ea, să ne străduim să trăim aşa cum ne-a poruncit Domnul. Să ne rugăm neîncetat la Dumnezeu să ne rânduiască viaţa de după moarte după mare mila Sa.
Din revista „Ortodoxia pentru copii”
