Fie voia ta Stăpâne!
Într-o mănăstire un frate, care toată viaţa sa a petrecut-o în lene şi nepăsare se afla pe patul de moarte. Când ia venit ceasul morţii toţi fraţii s-au adunat în jurul lui să se ierte, dar şi în dorinţa de a vedea moartea unui păcătos. Ştiau destul de bine ce se întâmplă şi cât de crudă este moartea păcătosului. Mare le-a fost însă mirarea când au văzut că fratele lor moare cu moartea dreptului, fiind vesel şi luminat la minte, fiind bine dispus, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Fiind confuzi, fraţii l-au început a întreba de ce este atât de satisfăcut, de ce nu se pocăieşte de păcatele pe care le-a săvârşit în toată viaţa lui. Fie voia Ta Stăpâne!
Cel bolnav, întărit fiind de harul Duhului Sfânt, ridicându-se puţin le-a început a mărturisi fraţilor: „Eu într-adevăr toată viaţa mi-am dus-o în păcate şi fărădelegi şi am fost departe de Domnul meu. Doar că, cu câteva zile înainte au venit la mine îngerii Domnului cu zapisul tuturor păcatelor mele. M-au început a întreba de fiecare păcat. Ai făcut tu oare acesta, sau celălalt păcat, sau cutare fărădelege? Da, am răspuns eu, dar vreau să vă întreb, vă aduceţi aminte de cuvintele Mântuitorului nostru care zice nu judeca şi nu vei fi judecat şi celelalte, iartă şi ţi se va ierta?” Eu în viaţa mea, în special după ce am primit călugăria, nu am judecat pe nimeni pentru păcatele fraţilor, am căutat pacea şi bună înţelegerea între fraţi şi am iertat toate tuturor. Să se îndeplinească deci cuvintele Domnului meu în viaţa mea!
Nu am reuşit să termin cuvântul meu, că îndată îngerii Domnului au rupt zapisul păcatelor mele şi s-au înălţat la cer. Iată de ce m-am apropiat de ceasul morţii mele atât de liniştit şi atât de vesel mor. Dumnezeu pe toate mi le-a iertat, pentru că şi eu am iertat în viaţa mea. Terminându-şi cuvântul său fratele s-a culcat din nou liniştit şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Preot Iulian Raţă
Ultimele articole
Descoperă ortodoxia
Autorii noștri
