O mărturie: „Lumina e importantă!”
Mă numesc Cristina şi am 21 de ani, sunt căsătorită de 1 an şi acum 2 luni am rămas însărcinată. Nu îmi venea să cred, pentru că îmi doream din suflet un copil cu toate că sunt foarte tânără. Într-o seară a venit soţul meu acasă cu două teste de sarcină şi era foarte sigur că nu sunt însărcinată. Am făcut primul test şi după 2 minute a ieşit pozitiv, nu ne venea să credem că sunt însărcinată şi am făcut şi al doilea test şi a ieşit tot pozitiv. Eu am început să plâng de fericire şi îi mulţumeam lui Dumnezeu că sunt însărcinată. Soţul meu îmi zicea să fac avort că suntem prea tineri pentru a avea un copil şi că nu avem situaţie să îl creştem, am început să plâng şi vroiam să mor în momentul ăla. Soacră-mea a zis că trebuie să fac avort că avortul nu e o crimă. Plângem şi mă rugam în fiecare zi la Dumnezeu să îmi dea putere să trec peste tot şi să îl lumineze pe soţul meu. Într-o noapte am visat că mi-a apărut un copil în faţă şi mi-a zis: „Mami, Lumina e importantă!”, şi de atunci am ştiut că e un semn de la Dumnezeu şi m-am hotărât că nu voi face avort orice s-ar întâmpla. Eu sunt în străinătate şi mi-am sunat părinţii şi le-am zis că sunt însărcinată, ei m-au susţinut şi s-au bucurat când au aflat că voi fi mamă. Acum soţul meu şi-a cerut iertare şi am hotărât să păstrăm copilul şi să îl creştem. În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat bebele şi că nu m-a lăsat să fac o prostie. Avortul este o crimă pentru că s-a dovedit că la 18 zile de la concepţie îi bate inima la copil. Orice fiinţă merită să trăiască.
