Cum se manifestă consecinţele avortului la femei?
– Aceste manifestări sunt observate la femeile care au avut un avort sau mai multe. Ar putea exista o combinaţie a câtorva sau a tuturor acestor simptome, descrise mai jos, la femeile cu care vă întâlniţi. Este important să ţineţi minte că există o diferenţă mare în ceea ce priveşte severitatea reacţiilor. Unele manifestări pot fi întâlnite mai des în anumite culturi decât în altele. Reacţiile vor fi diferite, de la suferinţă uşoară, până la confuzii grave sau reacţii profunde ce pot include tulburări de stres post-traumatic. (Femeile care au un risc mai mare de a dezvolta reacţii severe sunt cele cu multe traume, avortul fiind doar una dintre ele). Oamenii care lucrează în domeniul vindecării pierderilor grele au scris despre nevoia rezolvării pierderii avortului şi recunosc că această pierdere nerecunoscută poate ieşi la suprafaţă în timpul pierderilor ulterioare.
– Este important să recunoaştem că în anumite culturi avortul reprezintă o alegere impusă. Este o alegere imposibilă făcută din cauza condiţiilor politice, a lipsei de resurse economice, teama de alţi copii sau teama pentru familie. În culturile cu condiţii economice dificile sau climat politic dificil poţi întâlni femei cu multe avorturi, uneori atât de multe, încât ele nici nu-şi amintesc câte au fost. Când am vizitat Ucraina, medicii mi-au vorbit despre femei cu 15 până la 20 de avorturi. Se consideră că o femeie în Rusia a făcut în medie 9 avorturi. Pun această problemă pentru a vă sensibiliza pe dvs. ca fiind cea care vrea să ajute aceste femei să fiţi deschisă la orice auziţi. Trebuie să faceţi tot ce vă stă în puteri ca să le ajutaţi şi să nu vă exprimaţi şocul când auziţi câte avorturi au făcut.
– Este important să recunoaştem că diversitatea convingerilor despre impactul avortului asupra femeii şi asupra familiei este strâns legată de diferenţele culturale. Trebuie să fim foarte sensibili la sistemul convingerilor culturale al celor care se adresează după ajutor. În unele culturi, cum ar fi Taiwan şi Japonia, se crede că avortul are consecinţe spirituale de durată. Membrii acestor culturi recunosc că spiritul copilului avortat poate urmări familia, aşa că templele oferă ceremonii speciale pentru a îmblânzi aceste spirite. Unele spirite sunt neliniştite, unele sunt binevoitoare, iar altele pot fi răuvoitoare. La fel se crede şi despre copiii pierduţi prin pierdere spontană de sarcină, în unele cazuri.
– Multe dintre simptomele discutate reprezintă simptome obişnuite reacţiilor create de traume şi doliu. Când lucrăm cu femeile este foarte important să recunoaştem drept normală experienţa lor şi ceea ce ne descriu ele. Uneori femeile se simt îngrozitor deoarece ceilalţi nu trec prin aceleaşi experienţe. Pe măsură ce discută cu dvs., ele vor selecta cu atenţie care dintre simptome să vi le descrie, dacă nu le spuneţi că experienţa lor reprezintă reacţii normale şi simptome ale suferinţei. Le puteţi spune: „Alte femei împărtăşesc aceeaşi experienţă” sau „Este o reacţie normală de suferinţă”.
– La început, puteam vedea rareori femei mai tinere de 25 de ani şi la mai puţin de 5-10 ani de la avort, la centrele pastorale de consiliere. Acest lucru s-a schimbat şi nu mai este deloc neobişnuit să vezi o femeie foarte aproape de un avort făcut, chiar la câteva zile de la el, în aceste centre de consiliere. În plus, dacă vă întâlniţi cu ea atunci când trece printr-o altă pierdere pre-natală (pierdere spontană de sarcină, naşterea unui copil mort sau sarcină ectopică), este posibil să fi trecut printr-un avort nu demult. Femeia care a făcut un avort va ezita să-l menţioneze – dacă nu-i veţi spune, într-un fel sau altul – şi nu va şti că aceasta constituie o pierdere pentru ea. Acest lucru poate fi făcut în prima şedinţă, întrebând-o dacă a suferit vreo pierdere de sarcină anterioară, cum ar fi pierdere spontană de sarcină, naşterea unui copil mort, naşterea şi oferirea copilului spre adopţie, avort sau sarcină ectopică. Enumeraţi aceste pierderi, când puneţi întrebări, dar niciodată nu o întrebaţi despre avort în primul rând. Uneori, femeile nu consideră avortul ca fiind o pierdere reproductivă. Ele cred că au trecut doar printr-o procedură medicală. Pomenindu-i despre avort în asemenea fel, o ajutaţi să înţeleagă de ce această experienţă o poate nelinişti.
– Cercetări occidentale din domeniul activităţii creierului arată că între vârsta de 11 şi 19 ani, activitatea logică a creierului se „reaşează”, astfel deciziile luate în această perioadă pot fi defectuoase. În plus, corpul calos, partea creierului care funcţionează ca o punte între emisfera cerebrală dreaptă şi cea stângă nu se dezvoltă complet până la 25 de ani aproximativ. Aceasta se pare că este vârsta când femeile se adresează după ajutor. Este posibil ca o femeie poate avea probleme cu „procesarea” completă a pierderii din avort, înaintea acelei vârste. Femeile de orice vârstă pot suferi din cauza avortului. Uneori chiar cele în vârstă suferă de pe urma unei asemenea pierderi şi aceasta nu iese la suprafaţă până în momentul în care ele se află în pragul morţii, când devin foarte speriate şi agitate.
– Dacă cunoaşteţi manifestări de abuz sexual, veţi recunoaşte multe asemenea manifestări la femeile care au avut avorturi şi la cele ale victimelor abuzurilor sexuale. Mulţi medici terapeuţi sau asistenţi de îngrijire pastorală, care cunosc pierderile din avort, ştiu că multe femei trec prin experienţe de abuz sexual. Asta nu înseamnă că abuzul a dus la avort, ci faptul că aceste abuzuri i-au distrus limitele şi dându-i mesaje distorsionate despre dragoste şi iubire. Femeia este implicată într-o relaţie nesănătoasă, este posibil să aibă o relaţie sexuală prematură, să devină însărcinată şi să facă un avort din cauza lipsei de sprijin din familie.
Manifestările consecinţelor avortului sunt:
– Negarea/respingerea consecinţelor avortului: Multe femei au petrecut mulţi ani fără să cunoască rănile pe care avortul le-a lăsat în viaţa lor. De multe ori apare aşa-numitul „incident declanşator”. Ea vede sau aude ceva ce o face brusc să-şi aducă aminte de pierderea avortului. Numai atunci caută ajutor.
– Diminuarea aprecierii faţă de sine: Femeile declară că nu se simt bine în pielea lor. Ele vorbesc că nu merită că primească iertare de la Dumnezeu.
– Suferinţa: Pierderea unei sarcini, dorită sau nu, este problema unei pierderi importante. Sarcina poate avea un înţeles simbolic, de exemplu, faptul de a deveni mamă, ceea ce poate fi o dorinţă profundă a unei femei. A pierde această posibilitate poate însemna o suferinţă.
– Identitate trunchiată a statutului de mamă: Atunci când este avortată prima sarcină, este tăiat progresul natural psihologic şi spiritual către maternitate. Un avort şterge dovada vizibilă a maternităţii iar întreruperea sarcinii scurtcircuitează schimbările biologice din organismul şi creierul mamei, schimbări care o pregătesc pentru maternitate. După o pierdere prin avort, unei femei îi este foarte greu să facă trecerea spre maternitate, la o nouă sarcină. Acest lucru poate avea un impact asupra modului în care se creează o legătură între ea şi viitorul ei copil şi felul în care îl creşte. În procesul de vindecare, reapare identitatea sa de mamă.
– Depresia: Într-un studiu făcut, în 1984, pe femei, care au avut un avort cu 8 ani mai înainte, 65% aveau un risc înalt de depresie clinică. Într-un studiu făcut de dr. Hannah Soderburg pe 854 femei, 60% au declarat că aveau tulburări emoţionale.
– Asumarea vinii: Femeile deseori se consideră responsabile de această decizie, chiar dacă au fost forţate de anumite circumstanţe sau de alţi oameni.
– Senzaţia de înstrăinare şi izolare faţă de sine însăşi, de familie, prieteni şi alţi oameni:
– Ruşinea: Multe femei susţin că simt ruşine după un avort.
– Supărarea: Acest sentiment este adesea adânc îngropat în subconştient. Dar nu este întotdeauna cazul, căci femeia poate fi foarte supărată şi agresivă în limbaj atunci când vă vorbeşte. Adesea ea este foarte supărată pe tatăl copilului, dacă el forţează avortul, pe părinţii săi, dacă aceştia o forţează să avorteze sau nu o sprijină. În final, femeia este supărată pe ea însăşi pentru că nu a fost destul de tare sau pentru că a ales decizia avortului. Depresia şi supărarea reprezintă părţile neserioase ale aceleiaşi experienţe. Totuşi, ea nu se simte îndreptăţită la supărare astfel că veţi lucra cu ea pentru a-i permite să-şi exprime supărarea. (Supărarea este o emoţie, care dacă nu este procesată, stă în noi şi eventual se preschimbă în amărăciune).
– Simptome ale traumelor din timpul procedurii de avort: Multe femei vor experimenta mai târziu unele tipuri de traume produse în timpul procedurilor de avort, de la dureri intense la abuzul verbal al personalului medical, vederea rămăşiţelor fetale, molestarea sexuală din timpul procedurii de avort. Dacă o femeie trece şi prin alte traume cum ar fi molestare sau viol, acestea pot apărea la suprafaţă chiar în timpul procedurii de avort.
– Deficienţă de concentrare
– Coşmaruri/Vise cu copii: Aceste viziuni pot avea în centrul lor creaturi-copii ameninţători, care atacă sau cum îi descriu femeile, „păpuşi, copii dezmembraţi sau în nevoi, care nu pot fi mângâiaţi, consolaţi sau îngrijiţi. Unele vise pot fi mai simbolice ca reprezentând o fiinţă vulnerabilă, ameninţată de ceva fioros, cum ar fi un pisoiaş urmărit de un leu sau un rechin.”
– Halucinaţii auditive: plâns de copil. Aceasta este o reacţie comună de suferinţă, foarte tulburătoare. Când cineva drag nouă moare, adesea ne gândim că i-am auzit vocea doar pentru o clipă, chiar la începutul perioadei noastre de suferinţă. Oamenii se întreabă cum de se poate întâmpla acest lucru, dacă nu şi-au văzut niciodată copilul.
– Reamintiri fulgurante ale unor secvenţe din experienţa de avort: Acestea sunt declanşate de situaţii din mediul femeii care îi readuc în memorie avortul, ca şi cum ar fi acolo unde se făcea procedura. De exemplu, poate simţi mirosul, pe care îl identifică cu experienţa avortului. Dacă procedura a fost făcută prin aspirare, sunetul motorului aspiratorului poate să declanşeze o asemenea amintire. Aceste secvenţe sunt foarte stresante deoarece femeia nu este pregătită fizic şi emoţional pentru ele.
– Tulburări ale somnului: După avort, femeile afirmă că nu dorm bine. Ele susţin că au coşmaruri îngrozitoare care le fac să le fie teamă să mai doarmă. Dacă doriţi să mediatizaţi activitatea de consiliere post-avort, o puteţi face dând un anunţ la un post de radio care emite toată noaptea. Veţi avea imediat ecouri.
– Gânduri de suicid: Într-un studiu efectuat în statul american Ohio de către Suicide Anonymous Hotline (Societatea Sinucigaşul Anonim), într-o perioadă de 36 de luni, din 4.000 de femei care au sunat, 1.800 avuseseră anterior avorturi. Femeile declarau că nu merită să trăiască şi descriau activitatea de risc în care se angajau cu intenţii de a-şi pune capăt zilelor. Multe femei vă vor spune că s-au gândit la sinucidere la un moment dat după avort.
– Un studiu realizat în Scandinavia, care analiza rezultatele femeilor în primul an de după un avort, în comparaţie cu un grup de control al unor femei care nu mai fuseseră însărcinate niciodată, concluziona că femeile care făcuseră un avort aveau un risc de trei ori mai mare de a comite un suicid faţă de femeile care n-au fost însărcinate niciodată şi de şase ori mai mare faţă de femeile care au născut. Naşterea se pare că oferă un element de protecţie împotriva comportamentului sinucigaş, chiar dacă apare depresia post-partum.
– Abuzul de alcool şi droguri: Multe femei vor recunoaşte că şi-au înăbuşit durerea avortului în alcool sau droguri. Într-un studiu realizat în California pe 12.000 de gravide, s-a descoperit că printre femeile cu două sau mai multe avorturi anterioare, practic toate au consumat alcool, până la trei unităţi pe zi, pe parcursul întregii perioade de sarcină. Un studiu efectuat de Spitalul din Boston a arătat că dintre femeile sărace luate în evidenţă pentru îngrijire prenatală, cele care au declarat că întrebuinţau cocaină aveau o probabilitate de două ori mai mare să fi avut două avorturi anterioare şi de trei ori mai mare să fi avut trei avorturi, în comparaţie cu femeile din grupul de control care utilizau alte droguri în afară de cocaină. Avortul iese adesea la suprafaţă în timpul vindecării la femeile consumatoare de droguri.
– Probleme in relaţia cu sotul: În proporţie de 70% relaţiile de cuplu stabilite în mod romantic se rup după avort. Este posibil ca femeia pe care o consiliaţi să nu mai fie împreună cu tatăl copilului avortat. Părinţii suferă în moduri diferite şi pot să simtă, fiecare în parte, că nu sunt înţeleşi de partener. Uneori există o mare supărare între ei determinată de decizia avortului. Comunicarea adesea se rupe după experienţa avortului. Relaţia lor sexuală suferă deoarece nici unul dintre ei nu are încredere în celălalt. A face un avort este cel mai profund mod de a-l respinge pe celălalt.
– Uneori, femeia face alegerea avortului din motive politice sau economice, fără să-i spună soţului. Ea se poate retrage după ce a făcut avort, iar soţul poate rămâne şocat de schimbarea remarcată la soţie. S-ar putea întâmpla ca el să nu afle niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat. Acest model exista în Europa de Est în trecut.
– Distanţarea de familia nucleară: Foarte adesea, ca urmare a avortului, femeia se distanţează de familia nucleară.
– Avortul poate desface prieteniile: Un model întâlnit ca urmare a unui avort este distanţarea de cei mai apropiaţi prieteni. Acest model este urmat indiferent de faptul, dacă prietenii au aprobat decizia de avort sau s-au opus ei.
– Probleme de intimitate: Femeia evită relaţiile intime cu bărbaţi şi femei din cauza temerilor că va trebui să le dezvăluie anumite lucruri despre sine, inclusiv avortul. Ea devine singură şi izolată.
– Durerea fizică: Femeia ar putea descrie durerea ca fiind o durere abdominală, de menstruaţie sau dureri de spate. Aceasta ar putea fi durere organică cauzată de o complicaţie a procedurii de avort sau poate fi durere psihosomatică. Durerea psihosomatică, chiar dacă nu are o cauză organică, doare la fel de mult. O manifestare comună a acestui tip de durere apare ca o reacţie aniversară, în acel moment al anului, când a fost făcut avortul sau când trebuia să se nască copilul. Femeile relatează că acest tip de durere dispare după ce trec prin procesul de vindecare. În orice caz, femeia trebuie sfătuită să se adreseze unui medic pentru consultaţie, dacă se plânge de dureri fizice.
– Indiferenţa: Femeia exprimă „o lipsă de afecţiune”. Nu este nici tristă nici fericită. Ea doar există.
– Hiperagitaţia: Orice lucru legat de copii, sarcină sau avort o aduce pe femeie într-o stare de agitaţie şi posibilă panică.
– Dificultăţi în sarcinile ulterioare: Acest lucru poate include şi nelinişte mare în timpul sarcinii, teama de o pierdere a sarcinii, cum ar fi: pierderea spontană a sarcinii, naşterea unui copil mort sau sarcina ectopică. Poate că ea a suferit o deteriorare a cervixului (în special dacă a făcut avortul în adolescenţă), cicatrici ale uterului sau ale trompei uterine, cauzate de o mică infecţie sau de o boală cu transmitere sexuală netratată. Dacă e afectată de una dintre acestea, femeia crede că a fost pedepsită pentru avortul pe care l-a făcut. Din păcate, există riscul uneia sau chiar a tuturor acestor complicaţii, în special, dacă ea a avut două sau mai multe avorturi. Cercetările recente confirmă faptul că sarcinile înainte de termen pot avea loc în urma unui avort. În ţările unde avortul este ilegal, femeia poate suferi complicaţii care îi pun în pericol viaţa, aducând-o în pragul morţii, iar dacă îşi revine, este posibil ca ea să nu mai poată concepe din nou.
– Dificultăţi în travaliile şi naşterile ulterioare: Femeia poate suferi de asemenea dificultăţi în travaliile şi naşterile următoare, de exemplu, travaliul începe şi nu mai progresează, ceea ce duce la operaţie cezariană. Incapacitatea de a se ataşa de copiii următori. Unele femei vor declara că au avut dificultăţi în timpul alăptării, în timpul hrănirii bebeluşului cu biberonul, în timpul schimbatului scutecelor bebeluşului. Ataşamentul care se creează este caracterizat ca fiind un comportament ultraprotector şi de distanţare emoţională. Uneori puteţi observa o mamă ţinând copilul într-un mod ciudat, adesea stând cu spatele la ea sau ţinându-l mai jos de mijlocul ei. Acesta poate fi un semn pentru cineva care trebuie să intervină şi să o ajute. Mamele de obicei ţin copiii aproape de inimă, când îi îmbrăţişează, sau la aproximativ 20 cm de la faţa sa, dacă i se uită în ochi.
– Reacţii bruşte La multe femei apar manifestări violente bizare, care pot fi determinate de fascinaţia sau obsesia faţă de sarcină, manifestări ce pot duce la un comportament bizar pe termen scurt. Unele femei au răpit copiii altora sau au luat ostatece o femeie gravidă, ameninţând-o că o va răni şi că-i va lua copilul în perioada când trebuie să nască.
– Evitarea copiilor şi a gravidelor: Femeia traumatizată de avort evită femeile gravide şi nou-născuţii din familia sa extinsă.
– Tulburări de alimentaţie (anorexie sau bulimie): Femeia poate să înceteze să mai mănânce suficient, poate vomita ca să se autopedepsească şi poate mânca prea mult pentru a lua în greutate, în scopul de a se face neatractivă pentru bărbaţi.
– Automutilarea: Aceasta poate lua forma histerectomiei sau a ligaturii trompelor. Dacă a devenit infertilă cu ajutorul chirurgiei, aceasta înseamnă pierderea totală a fertilităţii sale, pe care o veţi ajuta să o rezolve. Dacă femeia recurge la alte mutilări proprii, cum ar fi tăierea sau arderea propriului corp, este posibil ca ea să fi fost abuzată sexual.
– Disfuncţie sexuală sau promiscuitate : Comportamentul sexual promiscuu urmează adesea avortului. Multe femei au un comportament promiscuu după avort. Este o dorinţă inconştientă de a înlocui sarcina pierdută. Acest lucru poate duce la alt avort. Disfuncţia sexuală se pare că apare mai târziu, în special dacă este căsătorită cu tatăl copilului avortat.
– Sarcină de nevoie: Femeia ar putea fi obligată să devină însărcinată din nou, adesea în aproximativ un an de la procedura de avort.
– Sarcina-fantomă: Femeia poate face teste de sarcină imediat după avort să vadă dacă nu cumva a rămas din nou însărcinată. Uneori va fi panicată de apariţia menstrelor deoarece se va gândi că poate fi pierdere spontană de sarcină. Există de asemenea o condiţie medicală ce poate fi indusă când semnele sarcinii sunt imitate de organismul său, însă sarcina biologică lipseşte.
– Mariajul drept compensaţie: Căsătoria între partenerii părtaşi la un avort, care urmează unui avort, se face în scopul de salva relaţia. Aceste căsătorii înainte de decizie se caracterizează prin dificultăţi severe de comunicare. Avortul nu e menţionat nicicând. Eventual, partenerii pot lovi unul în altul emoţional sau fizic, atunci când suferinţa avortului iese la suprafaţă.
– Dificultăţi ale mariajului: După un avort pot apărea dificultăţi sexuale, probleme de încredere şi dificultăţi de comunicare.
– Relaţii abuzive: Femeile adesea se implică în relaţii abuzive, după un avort; în unele cazuri ea este cea abuzată, iar în altele, ea este cea care abuzează.
– Reacţii aniversare: Acestea pot lua forma suferinţei, depresiei sau simptomelor fizice, cum ar fi durerea de spate sau abdominală care apar în jurul datei avortului sau în apropierea datei probabile a naşterii. Acestea pot apărea pe tot parcursul vieţii femeii, chiar dacă ea şi-a vindecat pierderea. E ca şi cum organismul său îşi aminteşte trauma avortului.
– Supra-eforturi în cariera profesională: În special, în cazul femeilor care aleg avortul pentru a-şi termina studiile sau a se realiza în cariera profesională, multe lucrează istovitor pentru a ţine suferinţa departe de conştiinţa ei.
– Răni spirituale: Pentru multe femei, aceasta a fost prima lor experienţă de păcat grav, aşa cum recunosc. Ele consideră că au comis un păcat de neiertat (aceasta depăşeşte credinţa) şi deci este de neiertat în termenii sistemului său de credinţe. Ea se teme de Dumnezeu şi crede că va fi pedepsită, în special când este vorba de experienţele viitorului copil. Ea crede că nu merită iertare şi adesea renunţă la practicile religioase. Sau ea se vede obligată să devină implicată în practica religioasă pentru a-i dovedi lui Dumnezeu intenţiile sale bune şi să o absolve de păcate.
– Pierderi ulterioare de sarcină: Femeia este posibil să aibă o pierdere de sarcină în timp, cum ar fi sarcină ectopică, pierdere spontană de sarcină sau infertilitate. În sistemul său de credinţă, aceasta confirmă pedeapsa şi mânia lui Dumnezeu. Când este ajutată să-şi vindece aceste pierderi, ea poate exprima o suferinţă copleşitoare. Totuşi, ea nu ar putea numi care este sursa suferinţei sale, căci nu are încredere în nimeni ca să poată să o împărtăşească. Dacă se întâmplă acest lucru, întrebaţi-o despre pierderi anterioare de sarcină, numindu-le în mod specific. Îi puteţi spune că este bine să vorbească despre asta.
– Abuzul asupra copiilor: Femeile ar putea avea probleme legate de frustrare, până când problema suferinţei este rezolvată. Abuzul poate fi emoţional, în termeni de distanţare de copil sau chiar de lovire a lui. Unele femei îşi abuzează verbal copilul care urmează avortului. Femeile cred că „copilul lor perfect” a fost cel avortat şi acum au rămas cu acesta.
– Neîncrederea tot mai mare faţă de bărbaţi: Aceasta se manifestă prin neîncrederea faţă de bărbaţi şi este adesea o rană ascunsă.
Femeile care au un diagnostic psihiatric cu tulburări de personalitate grave şi alte probleme de sănătate mintală înainte de avort sunt predispuse la consecinţe psihice severe, după avort.
Femeile care au avortat sarcina la o vârstă mare au reacţii imediate şi intense. Ele au nevoie imediată de ajutor. Se prea poate că şi-au văzut copilul şi aceasta le poate cauza trauma. Pentru că au fost însărcinate o perioadă mai lungă ataşamentul faţă de copil s-a realizat mai strâns. Ele sunt adesea profund mâhnite, la limita furiei. Ele sunt supărate pe Dumnezeu, pe corpul lor, pe medic, pe soţul lor, pe orice şi pe oricine. Trebuie pur şi simplu s-o ascultaţi şi să încercaţi să o ajutaţi pe ea şi pe familia ei să treacă peste suferinţa pierderii sarcinii. Mai târziu, ea va putea să mediteze la problemele sale. În aceste cazuri, medicii pot fi cei care fac presiuni de avort, inducându-i teama în ceea ce priveşte sănătatea copilului. Femeia se distanţează de familie astfel încât ea nu trebuie să le spună nimic despre avort, în special dacă se teme că o vor dezaproba. Ea se izolează de prieteni, chiar dacă aceştia au aflat şi au ajutat-o. Tocmai fiindcă ei îi amintesc despre avort, iar ea, care vrea să-l uite, se izolează. Membrii familiei observă că femeia s-a schimbat, se comportă diferit cu ei, dar nu ştiu de ce.
– Pentru alte informaţii şi studii vedeţi www.afterabortion.org
– Detrimental Effects of Abortion: An annotated Bibliography with Commentary (Efectele distrugătoare ale avortului: Bibliografie adnotată cu comentarii) autor: Thomas Strahan
– www.deveber.org Women’s Health after Abortion: the Medical and Psychological Evidence (ed. II) autor: Elisabeth Ring-Cassidy şi Ian Gentles
Autor: Vicki Thorn
