Căsătoriile mixte
De ceva timp, în rubrica Întreabă Preotul de pe pagina noastră primim nenumărate întrebări ce se referă la căsătoriile între ortodocşi şi persoanele de alte culte! Desigur, luând în consideraţie migraţia masivă a creştinilor ortodocşi în ţările majoritar romano-catolice s-au protestantă fac subiectul mai actual ca oricând, impunându-se necesitatea unui studiu. În cele ce urmează, vă punem la dispoziţie un studiu inedit în acest sens!
Termenul „casatorie mixta” este folosit pentru a defini casatoriile care au loc intre persoane de confesiuni si religii diferite.
In zilele noastre, preotul se intalneste destul de des cu urmatorul caz: tineri care nu sunt membrii ai aceleiasi Biserici, dar marturisesc ca se iubesc, vor sa primeasca Taina Casatoriei. In astfel de situatii nu e usor sa raspunzi daca cei doi vor deveni „un singur trup” intru Hristos, fara a participa impreuna la impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Sigur, tinand seama ca multi au eliminat Euharistia din viata lor, gasesc ca e usor sa oficiezi aceasta taina.
Nu excludem faptul ca unele dintre aceste casatorii pot fi mai fericite, decat cele dintre unii ortodocsi doar cu numele. Dar Biserica nu poate accepta relativismul. Noua celor de astazi, ne pare ca daca marturisirea de credinta este doar usor modificata, ramanem totusi in adevar. In realitate, asa cum marturisea si IPS Antonie Plamadeala „Unde nu e adevarul intreg, eroarea, chiar partiala, atrage dupa sine condamnarea vesnica”.
Vietile Sfintilor sunt pline de exemple de martiri pentru adevar. De aceea trebuie sa fim cu mai multa luare aminte atunci cand vorbim de „casatorie mixta”. Cu Adevarul nu te poti juca. Orice compromis fata de Adevar, compromite viata vesnica. Stau si ma gandesc ce simte un necrestin atunci cand preotul invoca numele lui Hristos, caci acesta nu-L recunoaste ca Dumnezeu. Iar daca preotul ar renunta din respect sa-L mai invoce pe Hristos pentru aceasta persoana, am mai putea vorbi de o Taina valida? Cu siguranta nu.
Dar ar fi mai indicat sa nu ma gandesc la aceste lucruri, tinand seama ca in articolul 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane se afirma: „clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie”.
Cu toate ca exista canoane care interzic aceste casatorii, totusi ele au fost savarsite. Apostolul Pavel a fost de acord cu casatoriile mixte care apar prin convertirea unuia dintre sotii necrestini la religia crestina: „barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios” (I Cor. 7, 14).
Casatoria mixta nu este ingaduita de Biserica pentru a aduna „adevaruri”. Caci o „adunare de adevaruri„ nu dau la total „un adevar”. Iar ca sa nu avem indoieli in asemenea situatii, voi aminti de canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol (692): „Sa nu ingadui ca barbatul ortodox sa se lege prin casatorie cu femeia eretica, nici femeia ortodoxa sa se unesca prin casatorie cu un barbat eretic, ci, de s-ar vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (insotirea nelegitima) sa se dezlege (…).
In zilele noastre, preotul se intalneste destul de des cu urmatorul caz: tineri care nu sunt membrii ai aceleiasi Biserici, dar marturisesc ca se iubesc, vor sa primeasca Taina Casatoriei. In astfel de situatii nu e usor sa raspunzi daca cei doi vor deveni „un singur trup” intru Hristos, fara a participa impreuna la impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Sigur, tinand seama ca multi au eliminat Euharistia din viata lor, gasesc ca e usor sa oficiezi aceasta taina.
Nu excludem faptul ca unele dintre aceste casatorii pot fi mai fericite, decat cele dintre unii ortodocsi doar cu numele. Dar Biserica nu poate accepta relativismul. Noua celor de astazi, ne pare ca daca marturisirea de credinta este doar usor modificata, ramanem totusi in adevar. In realitate, asa cum marturisea si IPS Antonie Plamadeala „Unde nu e adevarul intreg, eroarea, chiar partiala, atrage dupa sine condamnarea vesnica”.
Vietile Sfintilor sunt pline de exemple de martiri pentru adevar. De aceea trebuie sa fim cu mai multa luare aminte atunci cand vorbim de „casatorie mixta”. Cu Adevarul nu te poti juca. Orice compromis fata de Adevar, compromite viata vesnica. Stau si ma gandesc ce simte un necrestin atunci cand preotul invoca numele lui Hristos, caci acesta nu-L recunoaste ca Dumnezeu. Iar daca preotul ar renunta din respect sa-L mai invoce pe Hristos pentru aceasta persoana, am mai putea vorbi de o Taina valida? Cu siguranta nu.
Dar ar fi mai indicat sa nu ma gandesc la aceste lucruri, tinand seama ca in articolul 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane se afirma: „clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie”.
Cu toate ca exista canoane care interzic aceste casatorii, totusi ele au fost savarsite. Apostolul Pavel a fost de acord cu casatoriile mixte care apar prin convertirea unuia dintre sotii necrestini la religia crestina: „barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios” (I Cor. 7, 14).
Casatoria mixta nu este ingaduita de Biserica pentru a aduna „adevaruri”. Caci o „adunare de adevaruri„ nu dau la total „un adevar”. Iar ca sa nu avem indoieli in asemenea situatii, voi aminti de canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol (692): „Sa nu ingadui ca barbatul ortodox sa se lege prin casatorie cu femeia eretica, nici femeia ortodoxa sa se unesca prin casatorie cu un barbat eretic, ci, de s-ar vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (insotirea nelegitima) sa se dezlege (…).
