Cât de actuale sunt cuvintele Părintelui Arsenie Boca!
„Cunoştinţa mântuirii , de unde odată lumina ca soarele între noroade, azi abia se mai zăreşte ca o stea, căci gloatele şed în întunerec şi în umbra morţii.” – asa şi este! Ea – conştiinţa mântuirii abia mai pâlpâie la unul din membri familiei, iar acolo unde-s toţi în acelaşi duh şi aceeaşi dorinţa de mântuire luptând după puteri, a ajuns să fie un lucru mare şi de mirare; alţii – majoritatea stau într-adevar în întuneric şi-n umbra morţii de pe acum, inconştienţi, cu sabia judecăţii deasupra capului. „Cunoştiinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă între oameni”. – pentru a fi reaprinsă la modul general ca să lumineze precum soarele, nu se va mai putea decât prin intervenţia de urgenţă a Bunului Dumnezeu fiindcă, vorba Cuviosul Paisie Aghioritul nu s-a stricat din casa sufletului numai geamul, uşa sau fereastra ci toată stă să cadă din pricina neoranduielii, lăsării în paragină…interveniţa lui Dumnezeu va face sa strălucească cealaltă parte a sabiei – dreptatea fiindcă am refuzat milostivirea Sa şi îndelunga Sa răbdare.
„Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantismul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală?”
Si pentru că, oamenii nu constientizează consecinţele faptelor lor, Dumnezeu opreţte, punând frâu („cu frâu falcile lor le voi strange”) pentru a nu se mai nărăvi precum caii:
„De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute; acestea tot în capul lor se întorc, dar în chipul cel,mai văzut cu putinţă. Dumnezeu, ştiind de mai-nainte sfârşitul tuturora, rânduieşte fiecăruia ispăşiri in lumea aceasta.”
„Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”.”
La întrebarea: „De ce este atâta suferinţă în lume?” Părintele a răspuns răspicat: „Evaziune de la suferinţă nu cunosc: şi Hristos a suferit. Rabdă!”. Răspunsul era clar. Şi tu, omule, poti răbda şi nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fără cârtire sau deznadejde.” – deci, ai greşit, rabdă! Ai ridicat sabia, de sabie vei muri! Cu măsura cu care ai măsurat, ţi se va măsura! Aici, împletindu-se dreptatea lui Dumnezeu (ispaşirea) cu milostivirea adică, iei „bătaie” aici pentru a nu lua „dincolo”.
Par. Paulin Lecca, 1949: “„Preacuvioase părinte A., aveți milă de Sângele pe care Domnul nostru Iisus Hristos L-a vărsat pentru noi toți, aveți milă de turma pe care o păstoriți și aveți milă de sufletul sfinției voastre”. Poate mai târziu o fi ascultat, dar sigur nu sunt, fiindcă n-am văzut o lepădare publică a sa de toate acele rătăciri spiritiste și erezii steineriene! ; „Despre ședințele de spiritism și ideile eretice steineriene ale acestui ieromonah, aflat în înșelare, mai știau Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu ș.a., toți atrăgându-i atenția cu bunăvoință că greșește, dar fără folos” https://sfintiinugresesc.wordpress.com/
Comentariile sunt închise.