Minuni ale Preacuviosului Părintelui nostru Paisie
Nu era lipsit părintele nostru şi de darul mai înainte vederii. Că de multe ori spunea că vede în somn asupra capului blagocestivului domn Grigorie Ghica voevod abia spânzurând numai de un păr, căruia degrab i s-a şi tăiat capul de cătră împăratul turcesc, după carele mult au plâns fericitul.
Pentru un frate de obşte adeseori ofta şi mult plângea şi mult îl sfătuia pentru oareşicare îndreptări, iară el nu asculta şi a treia zi s-a înecat.
Pre unul iarăşi mult l-au rugat şi l-au sfătuit fericitul ca să nu să ducă el din monastire. Iară mai pe urmă i-au zis lui cu lacrămi:
„Frate, ascultă-mă pentru că nu vei vedea locul acela unde voieşti tu a te duce”. Şi nu au ascultat. Iară întru a patra zi a murit pre drum. Pentru carele fericitul a plâns foarte mult.
Doi părinţi rossiani [ruşi, n.n.], fraţi dupre trup, priimind o scrisoare de la părinţii lor cei trupeşti întru care îi ruga ca să facă toate chipurile şi să-i treacă şi pre dânşii în Moldavia, căci doresc să primească chipul călugăresc. Şi mergând la fericitul cerea să le dea voie ca să meargă să vază, doar ar putea ca să-şi treacă pre părinţii lor din Rossia [Rusia] peste graniţă dincoace. Iară el nici întru chipu nu au voit să-i lase, zicându-i, cum că este primejdie a-i trece graniţa. Iară mai ales că nici să cuvine ca monahul să-şi lase liniştea şi să meargă dupre rugămintea mirenilor.
Şi că deacă va fi voia lui Dumnezeu spre aceasta, apoi îi va înlesni cu judecăţile care le ştie el şi-i va aduce la călugărie. Dar ei tot îl supăra, rugând pre fericitul, ca să le dea voie să se ducă.
Deci el le-a zis lor:„Precum voiţi, aşa faceţi”.
Şi aşa pornindu-se ei, i-au petrecut sfântul stareţul plângând după dânşii ca după nişte morţi.
Iar când se despărţiia le-au zis:„Iertaţi-mă, fraţilor, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta”.
Şi aşa părintele nostru s-au întors în monastire. Iar cei doi călugări au mers la părinţii lor şi prinzându-i stăpânirea Rossiei şi cercetându-i şi găsindu-i vinovaţi, i-au trimis la Sibiru [Siberia]. Deci ei de acolo au scris cătră sfântul stareţ cu lacrămi zicând că:„Cu adevărat s-au împlinit prorocia sfinţiei voastre, cinstite Părinte, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta, pentru că nu este chipul de a scăpa în veac din primejdea unde ne aflăm”.
Pentru un frate de obşte adeseori ofta şi mult plângea şi mult îl sfătuia pentru oareşicare îndreptări, iară el nu asculta şi a treia zi s-a înecat.
Pre unul iarăşi mult l-au rugat şi l-au sfătuit fericitul ca să nu să ducă el din monastire. Iară mai pe urmă i-au zis lui cu lacrămi:
„Frate, ascultă-mă pentru că nu vei vedea locul acela unde voieşti tu a te duce”. Şi nu au ascultat. Iară întru a patra zi a murit pre drum. Pentru carele fericitul a plâns foarte mult.
Doi părinţi rossiani [ruşi, n.n.], fraţi dupre trup, priimind o scrisoare de la părinţii lor cei trupeşti întru care îi ruga ca să facă toate chipurile şi să-i treacă şi pre dânşii în Moldavia, căci doresc să primească chipul călugăresc. Şi mergând la fericitul cerea să le dea voie ca să meargă să vază, doar ar putea ca să-şi treacă pre părinţii lor din Rossia [Rusia] peste graniţă dincoace. Iară el nici întru chipu nu au voit să-i lase, zicându-i, cum că este primejdie a-i trece graniţa. Iară mai ales că nici să cuvine ca monahul să-şi lase liniştea şi să meargă dupre rugămintea mirenilor.
Şi că deacă va fi voia lui Dumnezeu spre aceasta, apoi îi va înlesni cu judecăţile care le ştie el şi-i va aduce la călugărie. Dar ei tot îl supăra, rugând pre fericitul, ca să le dea voie să se ducă.
Deci el le-a zis lor:„Precum voiţi, aşa faceţi”.
Şi aşa pornindu-se ei, i-au petrecut sfântul stareţul plângând după dânşii ca după nişte morţi.
Iar când se despărţiia le-au zis:„Iertaţi-mă, fraţilor, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta”.
Şi aşa părintele nostru s-au întors în monastire. Iar cei doi călugări au mers la părinţii lor şi prinzându-i stăpânirea Rossiei şi cercetându-i şi găsindu-i vinovaţi, i-au trimis la Sibiru [Siberia]. Deci ei de acolo au scris cătră sfântul stareţ cu lacrămi zicând că:„Cu adevărat s-au împlinit prorocia sfinţiei voastre, cinstite Părinte, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta, pentru că nu este chipul de a scăpa în veac din primejdea unde ne aflăm”.
