Postul fals și postul plăcut Domnului!
Vreau să scriu acest articol pentru a mă mustra pe mine, cel care completez rubrica cu bucate de post! Acest articol este și o scrisoare pe care mi-o adresez mie. Dar doresc să fiu înțeles corect! Nu adun rețetele de post pentru că sunt un disperat în cele ale bucatelor, ci pentru că rubrica noastră este nouă și să nu fie prea puține articole și pe acolo! De aceea adunatul nostru de rețete nu este deloc legată cu preocupările noastre! Căci nu numai cu mâncare va trăi omul, ci …! Cred că cunoașteți această exprimare!
Dar e foarte dureros când vezi că oamenii sunt preocupați în a găsi cât mai multe rețete de post, e semn că omul nu mai vede din el decât trupul. Uităm că suntem chemați sa postim nu numai de bucate, ci și de păcate. Există mai multă preocupare pentru îndelunga pregătire a mâncărurilor, decât pentru ștergerea din inima a cuvintelor și faptelor care ne-au tulburat.
Nu e nimic rău în a-i împărtăși aproapelui o rețetă de post, după cum nu este rău să mănânci. Însă, atunci când la finalul postului rămâi doar cu o rețetă de post, denotă că avem un suflet mort în această viață.
Postul nu are menirea de a face din noi bucătari, ci de a ne curăți de patimi. Nu mi-a fost dat să aud că în cadrul unei predici să se rostească o rețetă de post. Sigur, nici nu-mi doresc, căci nu stau de vorbă cu Dumnezeu ca să fiu inspirat în a găsi cel mai potrivit mod de a așeza o legumă lângă alta. Stau de vorbă cu El, ca să ajung la asemănarea cu El. Iar dacă patima a fost definită ca un atașament „irațional” față de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.
Să retinem: trupul prosperă doar în măsura în care sufletul slăbește și sufletul prosperă în măsura în care trupul slabeste. Postul restaurează aici și acum starea în care se afla Adam înainte de căderea ăn păcat: era vegetarian și nu era rob nevoilor trupului.
A nu mânca mult, dar a râvni mâncăruri rafinate, e semn că firea omului e îmbolnăvită. În acest caz, Avva Dorotei mărturisește: „Când un asemenea gurmand mănâncă ceva ce-i place, e până într-atât de stăpânit de plăcerea sa, încât o ține mult timp în gură, o plimba încoace și încolo și n-o înghite decât cu greu, din pricina plăcerii pe care o încearcă„.
Dar nu doar prin restrângerea cantitativă a hranei și prin abținerea de la anumite categorii de alimente se obține tămăduirea firii omenești. Căci nu este nici un câștig să știm că unii au postit săptămâni întregi, dar au refuzat să-și îmbrățișeze și să le vorbească semenilor cu care s-au certat.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu trebuie să săvârșim postul cu mâinile goale: „Când cineva îți va zice: „Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: „Eu aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit”.
Iată care ar fi adevărata valoare a marelui post! Mulți ne întreabă dacă fructele de mare sunt de post sau nu! Această întrebare ne arată cât de mult sunt chinuiți oamenii de mâncarea trupului! Nu sunt la curent cu: „Ce este adevăratul post”. Îmi aminte cum Părintele Cleopa a fost întrebat cum postește și a răspuns că el se abține de la fasole. Acum mă întreb eu oare: Ce este un post cu adevărat!? Înlocuirea produselor lactate cu produse din soia? Oare Dumnezeu aceasta cere de la noi. Postul este o luptă și o întărire. Este timp de petrecere în rugăciune și căință. Deci eu sunt chiar și împotriva produselor din soia! Uite așa sunt eu. Dar numai acel care va ști adevărata valoare a postului mă va putea înțelege. Cu amăgirea nu vom putea să ajungem la curăție, ci e nevoie să avem mereu acea tărie de caracter care să ne dea acea putere și voință de a posti nu pentru că ne spurcăm din mâncarea de dulce, ci pentru că postind ne hrănim duhovnicește cu Hristos! Postind simțim cum Hristos trăiește în noi! Postind alungăm acele calorii care ne îngreunează corpul și mintea și astfel putem să ajungem la o luminare a adevărului spre o înțelegere mai perfectă a ei! Sfinții așa au ajuns la deținerea Harului! oare nu se merită să postim! Iată pentru ce ar trebui să postim. Nu pentru că așa ne spune cutare sau cutare preot, ci pentru a ajunge la deținerea harului! Cu să îl deținem altfel? Corpurile înbuibate nu pot să fie purtătoare de Har, pentru că ele sunt deja purtătoare de calorii care sunt izvorâtoare de ispite în corpul nostru.Iată ce spune apostolul despre postul celor care sunt la o treaptă a curăției deja și cei care mai au de urcat: „Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume” Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel cap. 14, vers 2. Să știți fraților, că nu cei desăvârșiți au nevoie de post ci cei slabi, pentru a se putea desăvârși!
Iată cum ar trebuie să privim postul cel curat și plin de rod! Nu căutarea produselor înlocuitoare, ci rugăciunea continuă! Eu ști așa un lucru: în post nu că e greu ca să te abții trupește de la ceva ci e greu să te supui sufletește! De aceea postim, pentru a ne putea îndumnezei. Postul este mijlocul de purificare, vehicolul purtării spre îndumnezeire! Postul este întoarcerea spre Rai. Prin mâncare, noi – omenirea, am fost izgonită din rai. Prin post putem intra înapoi în posesia raiului. Neputința de a ne abține ne-a alungat spre rodul pământului, rodul abținerii este purificarea în starea dintru început!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca atunci când începe un post oarecare să ne bucurăm de sosirea lui. Să radiem chipul acelei lumini care ne-a caracterizat până la cădere! Bucurați-vă pentru că avem postul ca și cale spre întoarcerea spre posesia Raiului.
Nu consumul de alimente de post ne va mântui ci celălalt scop al postului: Flămânzirea după Dumnezeu!
