Păcatul
Cînd viaţa ţi se pare o poveste,
Cînd zilele-au un gust desăvîrşit,
Apare el, fără să prinzi de veste
Şi spulberă în vint tot ce-ai zidit!
Atîta timp a stat ascuns în umbră
Si chiar de am simţit că l-am zdrobit
Ecou-i mi-a făut viaţa sumbră
Si sunt un om înfrînt, sunt doborît.
Dar nu m-afund în deznădejde
Credinţa-i tot ce mi-a ramas
Alerg la tine, Tată, miluieşte
Un suflet părăsit şi nevoiaş.
De mînă pînă-n ultima secundă
Voi înfrunta necazul, cu tărie
Aştept cu o minune să-mi răspundă
Auzi-mă, Iisuse, Slavă Ţie !
Adela Popa