„Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă”
„Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă”
În ultimii ani tot mai multe familii se zdruncină din temelii, bărbatul sau femeia îşi abandonează copiii, îşi părăsesc casa din cauze diverse, de multe ori simple capricii; au devenit chiar o modă divorţurile şi scandalurile puse pe tapet de aşa-zise vedete, create în mod superficial în goana după audienţă.
Afară de acestea, există însă soţi/soţii care trăiesc în linişte şi cu frică de Dumnezeu, pentru care Sfânta Taină a Cununiei rămâne sfântă, orice s-ar întâmpla, orice păcat ar fi săvârşit bărbatul sau femeia, primordială fiind aflarea iertării şi a drumului drept la care s-au angajat: „Trebuie să încerc să-l aduc pe calea cea bună, Dumnezeu ne-a învăţat să iertăm, să mai acordăm o şansă. Când m-am căsătorit, am decis că el se va mântui prin mine şi eu prin el, astfel că încerc să duc până la capăt crucea aceasta, să-l îndrept, pentru că păcatele lui îl fac neputincios. Am avut mai multe tentative de a-l părăsi, însă acest aspect a contat, alături de copii, cel mai mult. Am cerut la un moment dat acceptul şi binecuvântarea preotului paroh de a mă dezlega de legământul făcut prin Taina sfântă a Cununiei şi părintele, cunoscând toate eforturile mele de a îndrepta lucrurile rele ale bărbatului, m-ar fi binecuvântat, însă nu am îndrăznit să mai încerc…„, este mărturia unei femei învăţate şi credincioase, care a apelat şi la ajutorul preotului pentru a-şi domoli bărbatul.
Multe altele procedează la fel, unele au sorţi de izbândă, la fel de multe însă tac şi suportă abuzurile fizice şi verbale fără însă a se mai adresa nici unei instanţe. Pentru acestea au ajuns să vorbească copiii lor, care au văzut şi au suportat multe în casa lor. „Tatăl meu este alcoolic, unul notoriu, care, de 30 de ani, este purtat în cârcă de mama mea. Nu are frică de nimeni, de cuvântul nimănui, îşi bea pur şi simplu minţile, iar ceea ce îndură mama mea este greu de imaginat. Mai grav este că suportă aceste injurii, insulte şi umilinţe fizice şi verbale în faţa copiilor şi nepoţilor; şi din păcate nu este un caz singular. Nu ştie unde să mai ceară ajutor; crede că nu mai are nici o scăpare, este deznădăjduită„, este declaraţia făcută de A.P., 30 de ani, care reprezintă o fărâmă de speranţă pentru mama sa din satul Ungheni.
Afară de acestea, există însă soţi/soţii care trăiesc în linişte şi cu frică de Dumnezeu, pentru care Sfânta Taină a Cununiei rămâne sfântă, orice s-ar întâmpla, orice păcat ar fi săvârşit bărbatul sau femeia, primordială fiind aflarea iertării şi a drumului drept la care s-au angajat: „Trebuie să încerc să-l aduc pe calea cea bună, Dumnezeu ne-a învăţat să iertăm, să mai acordăm o şansă. Când m-am căsătorit, am decis că el se va mântui prin mine şi eu prin el, astfel că încerc să duc până la capăt crucea aceasta, să-l îndrept, pentru că păcatele lui îl fac neputincios. Am avut mai multe tentative de a-l părăsi, însă acest aspect a contat, alături de copii, cel mai mult. Am cerut la un moment dat acceptul şi binecuvântarea preotului paroh de a mă dezlega de legământul făcut prin Taina sfântă a Cununiei şi părintele, cunoscând toate eforturile mele de a îndrepta lucrurile rele ale bărbatului, m-ar fi binecuvântat, însă nu am îndrăznit să mai încerc…„, este mărturia unei femei învăţate şi credincioase, care a apelat şi la ajutorul preotului pentru a-şi domoli bărbatul.
Multe altele procedează la fel, unele au sorţi de izbândă, la fel de multe însă tac şi suportă abuzurile fizice şi verbale fără însă a se mai adresa nici unei instanţe. Pentru acestea au ajuns să vorbească copiii lor, care au văzut şi au suportat multe în casa lor. „Tatăl meu este alcoolic, unul notoriu, care, de 30 de ani, este purtat în cârcă de mama mea. Nu are frică de nimeni, de cuvântul nimănui, îşi bea pur şi simplu minţile, iar ceea ce îndură mama mea este greu de imaginat. Mai grav este că suportă aceste injurii, insulte şi umilinţe fizice şi verbale în faţa copiilor şi nepoţilor; şi din păcate nu este un caz singular. Nu ştie unde să mai ceară ajutor; crede că nu mai are nici o scăpare, este deznădăjduită„, este declaraţia făcută de A.P., 30 de ani, care reprezintă o fărâmă de speranţă pentru mama sa din satul Ungheni.
Preotul îndeamnă pe cei cununaţi să se roage unul pentru celălalt pentru a depăşi greutăţile apărute în familie: „Sf. Ap. Pavel spunea că „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. Dacă unul dintre ei e mai slab duhovniceşte, celălalt este dator să se roage pentru el, ca Dumnezeu să îndrepte sufletul şi mintea lui către lucrurile bune şi binecuvântate„, îndeamnă părintele Cristian Popa. Referitor la momentul desfacerii căsătoriei, când unii soţi solicită şi aşteaptă o rugăciune specială, părintele Popa ne-a spus că acest lucru se practica, cel mai probabil, în perioada când legile civile nu erau despărţite de rânduielile bisericeşti: „Se desfăcea cununia la biserică, pentru că acolo se săvârşise, nu exista forma cununiei civile, cununia, odată săvârşită în biserică, dădea toate drepturile de moştenire, de copii etc. Probabil că atunci, la desfacerea căsătoriei, se citea şi o rugăciune, însă nu se cunosc lucrurile acestea„.
