Mănăstirea „Maica Domnului tuturor scârbiţilor”, Veveriţa
(mănăstire de călugări)
(mănăstire de călugări)
Hram: Maica Domnului tuturor scârbiţilor
Adresa: sat Veveriţa, r. Ungheni
Adresa: sat Veveriţa, r. Ungheni
Stareţ: egumen Spiridon (Jalbă)
Date de contact: MD-3631, s.Veveriţa, r.Ungheni
tel.0236-93-188, m.0693-53-388
Aşezare: la aprox. 70 km de Chişinău sau la 32 km de Ungheni
Istoric:
Mănăstirea Veverita este o aşezare monastică recentă, situată la marginea satului cu acelaşi nume.
Din datele disponibile putem spune că mănăstirea a fost întemeiată pe la 1922-1924, având o gospodărie mare şi o biserică frumoasă, hramul căreia nu se cunoaşte.
Pe timpul sovieticilor, în 1948, mănăstirea Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemniţaţi, ceilalţi s-au refugiat, şi doar doi doi călugări, Tarasie şi Antonie, care locuiau în satul Veveriţa, care nu au acceptat să plece, au fost ucişi de comunişti după 1960.
Clădirile mănăstirii au fost distruse de reprezentanţii gospodăriei agricole din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai târziu a fost prefăcuta în grajd. În 1985 biserica a fost incendiată.
Mănăstirea a fost reînfiinţata în 1993.
În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundaţia bisericii de iarnă cu hramul Maica Domnului Tuturor Scârbiţilor stareţiei şi chiliilor pentru monahi.
Aceste construcţii au un plan deosebit; aripa dreaptă, unde se afla biserica de iarnă, este realizată în stil rusesc, iar cea stangă in stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în două, se înalţă o clopotniţă în stil gotic, măsurand 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos şi naos. Altarul este despărţit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar pereţii sunt împodobiţi cu diferite icoane. Pe acoperiş, deasupra naosului, se înalţă trei turle.
Din datele disponibile putem spune că mănăstirea a fost întemeiată pe la 1922-1924, având o gospodărie mare şi o biserică frumoasă, hramul căreia nu se cunoaşte.
Pe timpul sovieticilor, în 1948, mănăstirea Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemniţaţi, ceilalţi s-au refugiat, şi doar doi doi călugări, Tarasie şi Antonie, care locuiau în satul Veveriţa, care nu au acceptat să plece, au fost ucişi de comunişti după 1960.
Clădirile mănăstirii au fost distruse de reprezentanţii gospodăriei agricole din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai târziu a fost prefăcuta în grajd. În 1985 biserica a fost incendiată.
Mănăstirea a fost reînfiinţata în 1993.
În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundaţia bisericii de iarnă cu hramul Maica Domnului Tuturor Scârbiţilor stareţiei şi chiliilor pentru monahi.
Aceste construcţii au un plan deosebit; aripa dreaptă, unde se afla biserica de iarnă, este realizată în stil rusesc, iar cea stangă in stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în două, se înalţă o clopotniţă în stil gotic, măsurand 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos şi naos. Altarul este despărţit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar pereţii sunt împodobiţi cu diferite icoane. Pe acoperiş, deasupra naosului, se înalţă trei turle.
