(mănăstire de călugari)
Hram: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
Adresa: s.Zloţi, r.Cimişlia
Staret: Arhimandrit Tobie (Boboc)
Date de contact: MD-7718, s.Zloţi, r.Cimişlia
Tel.0-241-23-370, 0794-19-926, 0671-22-720
Aşezare: la 45 km de Chişinău
Se spune ca în jurul anului 1841, Maica Domnului i s-a arătat unui păstor cu viaţă curată din satul Zloţi, spunându-i că aici se va înalţa o mănăstire. Profeţia s-a împlinit peste un secol, în anul 1941, când doi monahi de la mănăstirile Noul Neamţ şi Suruceni se aşează aici şi intemeiază un schit. La început aşezământul a aparţinut de mănăstirea Noul Neamţ – Chiţcani. În anul 1942 s-a sfinţit biserica mănăstirii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Peste puţină vreme, în anul 1949, mănăstirea, care ajunsese sa aiba peste 50 de ha de teren şi o obşte bine închegată, este închisă. Stareţul Serafim Dabija este deportat de autorităţile bolşevice în Siberia, iar chiliile devin depozite ale unei gospodării agricole nou înfiinţate. Biserica mănăstirii a fost folosită ca grajd pentru vite. Este greu de redat în cuvinte simţămintele românilor basarabeni din acele timpuri.
Se spune că, după închiderea schitului, o troiţă de 6 metri înălţime a fost mutată în cimitirul din Satul Nou, pentru a fi salvată de furia bolsevicilor ce bântuiau prin satele basarabene. Când cineva a dorit să o mai scurteze, pentru a nu fi bagată de seamă de ochii vigilenti ai agentilor sovietici, din cruce au început sa curgă picături de sânge, ceea ce i-a facut pe sateni să nu-şi piardă credinţa şi să înceteze a o mai reteza. În anul 1970 mănăstirea este rasă de pe faţa pământului, rămânand doar un teren viran.
În 1995 Preasfinţitul Episcop Vichentie al Tighinei reînfiinţează mănăstirea. S-au ridicat din temelii un corp de chilii şi biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe . În anul 1997 lângă biserica Sfântul Gheorghe s-a sfinţit un paraclis cu hramul Maica Domnului „Bucuria tuturor necăjiţilor”.
Slujbele se desfasoara, în principal, în limba rusă.
