Sentimentul anti-creștin se intensifică în Egipt. Amenințarea teroristă din Iraq apare într-un moment inoportun pentru copți

Întrucât bombardamentele şi alte atacuri continuă împotriva creştinilor din Irak, creştinii din Egipt s-au adunat să se roage şi să elaboreze planuri de securitate.

Shenouda III   Atunci când un grup de extremişti islamici a deschis focul la o slujbă de seară oficiată în biserica Our Lady of Salvation din Bagdad, în data de 31 octombrie, organizaţia care şi-a asumat răspunderea pentru atentat a declarat că ar putea fi vizaţi şi creştinii din Egipt, dacă cererile lor nu vor fi îndeplinite. Ţinând ostatici peste 100 enoriaşi, Islamic State of Irak (ISI, organizaţie ce sprijină grupuri teroriste) a declarat, pentru un post de televiziune, că atacul a venit ca răspuns către Biserica Ortodoxă Coptă din Egipt, care se presupune că ar forţa două femei copte să rămână în biserică, împotriva voinţei lor, ISI şi alte organizaţii susţinând că ele s-au convertit de fapt, la Islam.

ISI a fixat un termen limită de 48 ore pentru eliberarea femeilor, iar când termenul a expirat, a emis o declaraţie, prin care „Toate centrele creştine, organizaţii şi instituţii, lideri şi adepţi sunt ţinte legitime pentru mujahedini (luptători musulmani), oricând se va ajunge la ele”. La declaraţie s-a adăugat mai târziu şi ameninţarea: „Vom deschide porţile distrugerii şi vor curge râuri de sânge”.

În atacul şi încercarea de salvare care au urmat, 58 persoane au fost ucise, conform relatărilor. După o săptămână şi jumătate, extremiştii islamici au ucis patru persoane, într-o serie de atacuri împotriva creştinilor din Bagdad şi suburbiile acestuia. Atacatorii au lansat mortiere şi au amplasat bombe improvizate lângă casele creştinilor şi la o biserică. Cel puţin un atac a avut loc împotriva membrilor familiei uneia dintre victimele atacului iniţial.

Pe 15 noiembrie 2010, oameni înarmaţi au intrat în case creştine din Mosul ucigând doi bărbaţi aflaţi în casă. În ziua următoare, un creştin şi fiica sa de numai 6 ani au fost omorâţi într-o maşină cu bombă. În acelaşi timp, o altă bombă a explodat în faţa casei unui creştin deteriorând-o, fără însă să-i rănească pe locatari, după cum informează CNN.

Ameninţările împotriva creştinilor au determinat înflorirea activităţii bisericilor din Egipt. O femeie de religie protestantă, în vârstă de 35 ani, care a refuzat să-şi dea numele, a spus că creştinii din Cairo s-au reunit pentru rugăciune, ca rezistenţă la ameninţări. Între aceştia a circulat un mesaj pe SMS, care îi chema la întâlnire şi rugăciune: „Ştiu că oamenii se roagă acum”, a spus ea; „avem ore de rugăciune stabilite pentru poporul nostru, astfel încât cu toţii să ne rugăm”.

Bisericile din întregul Egipt au fost securizate. În Cairo, unde poliţia de securitate este omniprezentă, numărul celor în uniformă, dar şi al ofiţerilor îmbrăcaţi în civil, s-a dublat pe lângă biserici. Ofiţerii de poliţie de rang înalt circulă de la o casă de cult la alta, monitorizându-şi subordonaţii, cu scopul aplicării noilor reguli de securitate. De multe ori a fost interzisă parcarea maşinilor pe aceeaşi parte a străzii cu o biserică sau chiar conducerea autoturismelor în perimetrul acestora.

Pe 8 noiembrie 2010, lideri ai Bisericilor Anglicană, Catolică şi Ortodoxă s-au întrunit pentru a discuta despre modalităţile de îmbunătăţire a securităţii pe lângă biserici. Potrivit liderilor mai multor biserici, guvernul a cerut preoţilor să anuleze reuniunile publice care nu sunt de maximă necesitate. Papa Shenouda al III-lea a anulat o sărbătoare care comemora aniversarea a 39 de ani de la instalarea sa în funcţia de cap al Bisericii Ortodoxe Copte. Invitaţii unui bazar în aer liber, deschis recent în vederea Crăciunului, dar şi ai unui festival care urma să se desfăşoare la catedrala Tuturor Sfinţilor din Zamalek, au fost întâmpinaţi cu percheziţionări corporale pentru verificarea deţinerii de arme, detectoare de metal şi câini antrenaţi să detecteze bombe.

Unii lideri ai bisericii, care au vorbit cu condiţia păstrării anonimatului, nu sunt mulţumiţi de toate măsurile de securitate care s-au luat, pe când alţii spun că s-au făcut eforturi reale pentru siguranţa creştinilor.

Cei mai mulţi creştini din Cairo au evitat să răspundă la întrebări cu privire la atacurile din Irak sau la ameninţările care planează asupra creştinilor din Egipt. Dar Deliah-el-Sowkary, o tânără ortodoxă coptă de 20 de ani, a spus că ea speră să nu se petreacă noi atacuri teroriste în ţara sa. Ţinând cont de măsurile de securitate luate la toate bisericile, ea a declarat că nu este îngrijorată încă: „Cred că este diferit în Egipt faţă de Bagdad, este mai sigur aici”, a spus El-Sowkary.

La aproximativ o săptămână după atentatele cu bombă, preşedintele egiptean Hosni Mubarak a emis o declaraţie, prin intermediul agenţiei de ştiri MENA, anunţând că toţi copţii vor fi protejaţi împotriva atacurilor.

„Preşedintele şi-a precizat grija expresă pentru protejarea fiilor naţiunii, musulmani şi copţi, de forţele terorismului şi extremismului”, a declarat agenţia.

Preocupările cu privire la securitate au venit pe fondul unor tensiuni între majoritatea musulmană şi minoritatea creştinilor copţi, sporite în ultimele luni, prin proteste împotriva creştinilor în general şi a lui Shenouda în special. Protestele au avut loc în special în Alexandria dar s-au încheiat în urmă cu două săptămâni.

Tensiunea a început, după ce soţia unui preot ortodox copt, Camilia Zakher, a dispărut în luna iulie. Potrivit unor surse guvernamentale şi conform unor rapoarte publicate de mass-media, Zakher ar fi plecat de acasă, după o ceartă tensionată avută cu soţul ei. Dar copţii protestatari, care au început să se adune la biserici, după dispariţia lui Zakher, susţin că ea ar fi fost răpită şi obligată să se convertească la Islam.

În scurt timp însă, ofiţerii SSI (Egypt’s State Security Intelligence) au găsit-o în casa unui prieten. Cu toate că ea a declarat că a plecat din propria voinţă, autorităţile au adus-o înapoi, la soţul ei. De atunci, Zakher s-a izolat. A rămas neclar dacă ea a rămas cu soţul ei de bunăvoie, sau nu.

Pornind de la aceasta, zvonuri neconfirmate au început să se răspândească, în ideea că Zakher de fapt s-ar fi convertit la Islam şi că este ţinută împotriva voinţei, şi obligată să se întoarcă la creştinism. Au început proteste pe lângă moschei, desfăşurate după rugăciunile de vineri, devenite în timp evenimente săptămânale. Protestatarii au adus o fotografie cu o femeie ce poartă vălul islamic, susţinând că ar fi Zakher. Ca răspuns, autorităţile copte au lansat un video, în care soţia de preot declară că nu este şi nu a fost niciodată musulmană.

Un alt zvon a început să circule după încetarea primului, că Zakher ar fi mers la Universitatea Al-Azhar (unul dintre primele centre de învăţare islamice din lume), cu scopul convertirii la Islam. Dar Al-Azhar, situată în Cairo, a răspuns declarând că sunt numai speculaţii şi un asemenea eveniment nu a existat de fapt.

Lui Zakher nu i s-a luat niciun interviu, din partea niciunui independent mass-media, deoarece, potrivit Bisericii Copte, SSI ar fi dispus oficialilor bisericii să nu permită accesul public la Zakher. Împreună cu acuzaţiile lor în legătură cu Zakher, protestatarii au susţinut de asemenea, fără dovezi însă, că un lucru similar s-a întâmplat în anul 2004, cu Wafa Constantine, şi ea soţie de preot ortodox copt. Constantine a fost a doua femeie pentru care ISI a cerut „eliberarea” de la copţi. Locaţiile lui Zakher şi ale lui Constantine nu au fost făcute totuşi publice.

La o lună după incidentul cu Zakher, mass-media egipteană a raportat din greşeală, că SSI a interceptat o navă încărcată cu explozibil, condusă de fiul unui oficial al Bisericii Ortodoxe Copte. Nava de fapt transporta artificii, dar un alt grup de lideri islamici, între care şi Nabih Al-Wahsh, un avocat celebru pe procese menite să dăuneze bisericii, a declarat fără nicio dovadă, că copţii s-au aliat cu israelienii şi că stochează arme în subsolurile bisericilor, plănuind să detroneze majoritatea musulmană a ţării.

Ideea a fost preluată şi pe Al-Jazeera, de Dr. Muhammad Salim Al-’Awa, fostul secretar general al Uniunii Internaţionale a Oamenilor de Ştiinţă Musulmani, şi într-o declaraţie emisă de Front of Religious Scholars, un grup de academicieni afiliaţi Universităţii Al-Azhar.

Tensiunile au rămas puternice, chiar dacă Salim Al-’Awa şi-a retras acuzaţiile.

Luna următoare, episcopul Anba Bishoy, secretar al Sinodului Bisericii Ortodoxe Copte, a declarat pentru ziarul egiptean Al-Masri Al-Yawm că musulmanii au fost „oaspeţi” în Egipt, inflamând populaţia musulmană deja agitată: „Copţii au rădăcini pe acest pământ”, a spus episcopul. „Îi iubim pe cei care au venit şi s-au stabilit în ţara noastră, îi privim ca pe fraţi, dar ei vor să ne controleze până şi bisericile? Eu sunt împotriva a orice dăunează musulmanilor, dar în calitate de creştini vom face totul, vom muri chiar, ca martiri, dacă cineva ar încerca să ne prejudicieze misiunea de creştini”.

Simultan, Front of Religious Scholars (Frontul Oamenilor de Ştiinţă Religioşi) chema la boicotarea creştinilor din Egipt. Grupul îi numea pe creştini „imorali”, „terorişti”, şi îi îndemna pe musulmani să nu se mai implice în afaceri cu creştinii, ba chiar să nu-i mai salute.

Declaraţia făcută de oamenii de ştiinţă a fost urmată de o informaţie apărută în mass-media, că episcopul Bishoy urmează să ţină o conferinţă clerului ortodox. În prezentarea sa, Bishoy îşi propusese să discute despre cine ar putea fi autorul unui verset din Coran, care îi numeşte pe creştini „blasfemiatori”. Musulmanii cred că un înger i-a revelat Coranul lui Mohamed, profetul Islamului, care l-a transmis cuvânt cu cuvânt adepţilor săi. Bishoy susţinea însă, că există o posibilitate ca acel cuvânt, în care creştinii sunt consideraţi hulitori, să fi fost adăugat mai târziu.

Protestele de la moschee au devenit şi mai virulente, iar conferinţa a fost anulată brusc. Bishoy a fost obligat să-şi ceară scuze, spunând că nu a intenţionat să arunce vreo îndoială asupra Islamului; i-a numit pe musulmani „parteneri” ai copţilor în Egipt, iar Shenouda a apărut pe postul naţional de televiziune şi şi-a cerut scuze, aceasta pe fondul unei agitaţii la o editură islamică, care scrisese despre ceea ce ar putea fi numită „Biblia adevărată”.

Al-’Awa a aruncat vina apoi pe Shenouda şi pe Bishoy pentru deteriorarea relaţiilor dintre musulmani şi creştini. El a acuzat Biserica Ortodoxă Coptă de exploatarea „atitudinii slabe” a guvernului faţă de ea şi „încarcerarea oricui nu-i este pe plac”.

Academia de cercetări islamice Al-Azhar a declarat la rândul ei, că „Egiptul este un stat musulman” şi că drepturile creştinilor sunt corelate cu acceptarea de către ei a „identităţii islamice” a Egiptului. Declaraţia a fost aprobată de Ali Gum’a, muftiul Egiptului. Ea face referire şi la un acord încheiat între Mahomed şi o comunitate de creştini egipteni, din sec. al VII-lea, ca document director privind modul în care creştinii ar trebui să fie guvernaţi într-un stat dominant musulman. Mulţi musulmani şi-ar dori ca în legea egipteană să fie precizat statutul creştinilor drept cetăţeni de categoria a doua.

În anul 639, la şapte ani după moartea lui Mohamed, armatele musulmane au trecut de Siria şi Palestina şi au invadat Egiptul, controlat apoi de bizantini. La început, musulmanii erau minoritari în Egipt, dar bine înarmaţi, şi i-au tratat relativ bine pe creştinii cuceriţi. Dar după o generaţie, s-a început islamizarea ţării, cerându-se ca toate afacerile oficiale să se desfăşoare în limba Coranului, arabă, iar locuitorii copţi şi evrei au fost forţaţi să plătească taxe speciale şi să se supună regulilor menite să afirme statutul lor de cetăţeni „de mâna a doua”.

În secolele care au urmat, creştinii din Egipt au fost trataţi în funcţie de bunul plac al celor veniţi la putere. După lovitura de stat din 1952, când un grup de bărbaţi, cunoscuţi sub numele de Mişcarea Ofiţerilor Liberi a preluat puterea, sprijiniţi fiind de un monarh european, copţii au fost trataţi din ce în ce mai rău.

În 1971, preşedintele de atunci, Anwar Sadat, a introdus o nouă constituţie, care desemnează legea islamică drept „principala sursă a legislaţiei” în Egipt. În 1980, Adunarea Naţională a declarat Islamul drept religia oficială a statului.

Se estimează că populaţia coptă din Egipt ar fi în procent de 7-12 %, din cele 84 milioane de locuitori. Ei sunt acceptaţi în Egipt de unii şi discriminaţi făţiş de alţii. Atacurile violente împotriva creştinilor – în privinţa cărora guvernul ia prea puţine măsuri de prevenire – accentuează tensiunile.

De asemenea, există o hărţuială „de rutină” a celor convertiţi la creştinism, dintre musulmani, mulţi dintre aceştia trebuind să-şi ducă traiul cumva ascunşi.

Femeia protestantă a spus că ea nu este sigură dacă ameninţările vor fi urmate în mod sigur de atacuri, dar orice s-ar întâmpla, consideră ea, nu-i va împiedica pe creştinii din Egipt să îndure persecuţia.

„Potrivit Bibliei, noi ştim că acest lucru se va întâmpla”, a mai spus tânăra. „Nu este ceva nou sau doar în cărţi, pentru noi. Biblia spune că vom fi persecutaţi. Este de aşteptat.”

www.lacasuriortodoxe.ro