Nu omori pe unul din aceştia ce îi ai?
Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar si neobisnuit pentru un laic, Amfilohie. Cu cîteva săptămîni mai înainte, fiind de fată si părintii lui si alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întîmplat să-si ia un astfel de nume. Tatăl lui, tăran simplu si cu putină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate.
Transcriu aproape cuvînt cu cuvînt povestirea sa fără nici un comentariu: „Atunci cînd femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani începuse ca moda avorturilor să se transmită si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gîndit să nu-l mai tinem pe acesta. Am mers în oras şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si după aceea mi-a spus: „Bre, Costică , dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorîm pe acesta o băgăm în primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorîm mai degrab pe unul din cei trei copii pe care îi ai, de preferintă pe cel mai mic, si să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie”. Cînd am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce voiam să fac.
– Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îti multumesc. Vom ţine copilul.
– Si-l voi boteza eu, a răspuns medicul.
Ne-am dat mîinile, si cînd s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care s-a întîmplat să-l cheme Amfilohie. După asta, cum să ne mai gîndim la avort! Astfel au venit în lume încă alti doi copii după Amfilohie. Si fireste nu ne-a părut rău niciodată. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat în cel mai bun mod. Cînd au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi să devenim crestini buni…”
