Într-o carte este descris următorul episod: ,,Odată, s-au adunat oamenii, au ieșit în câmp și l-au provocat pe Dumnezeu:
-Dacă exiști, Dumnezeule, atunci de ce domnește răul în lume, de ce sunt atâtea războaie, omoruri, viloență și hoții?
Dumnezeu i-a întrebat: -Vouă vă place asta?
-Sigur că nu.
-V-am dat voință liberă, atunci de ce vă războiți, violați și furați?”
Dumnezeu nu creează răul. Oamenii fac acest lucru. Moliile ,,se nasc” în haine și apoi le mănâncă.
De ce atunci Dumnezeu, se întreabă mulți, dacă este Atotputernic, nu face în așa fel încât să nu mai existe răul pe pământ? De ce nu-i obligă pe oameni să fie buni, să trăiască în pace și iubire?
Închipuiți-vă că sunteți hipnotizator și vreți să vă asculte copiii, să vă iubească. Pentru aceasta îi aduceți în starea de hipnoză, în care ei nu pot acționa autonom și le comandați: ,,stați aici până când mă voi întoarce! (…) Mâncați! (…) Încetați să mâncați! (…) Urați-mi noapte bună!”
Copiii, ca într-un somn profund, vă vor asculta: mâini fără simțuri vă vor cuprinde de după gât, buze mute vă vor săruta…
V-ar plăcea oare o astfel de ascultare, o astfel de dragoste? Probabil că nu.
Sigur că doriți ca ei să vă iubească după voia lor.
Dorindu-le doar binele, vreți ca ei să aibă libertatea de a alege.
Astfel de copii vrea să aibă și Dumnezeu: El ne-a dat nouă, creaturilor Sale, voință liberă pentru a alege singuri între bine și rău.
