„Ăsta să fie păcatul meu, că nu postesc…”

Azi începe Postul Paştilor, un lung dar frumos drum către Învierea Domnului. Semnificaţiile şi frumuseţea postului sunt adânci şi uneori greu de înţeles,

dar totuşi primul pas pe cale este înfrânarea de la o parte din mâncăruri: lapte, ouă şi carne, toate produsele de origine animală în general.

Auzim voci care spun: „Lasă să nu ţin eu post, dar să fac alte fapte bune” sau „Ăsta să fie păcatul meu, că nu postesc…”

Dacă aceste cuvinte vin din gura unei persoane care nu merge des la Biserică şi nu are o relaţie apropiată cu Dumnezeu, atunci e uşor de înţeles că acest om nu conştientizează menirea postului şi folosul pe care-l poatea avea postind. Dacă aceste vorbe sunt rostite de un creştin apropiat de Biserică şi de Dumnezeu atunci e posibil să fie împătămit de mâncare şi cu greu să renunţe la ea.

„Lasă să nu ţin eu post, dar să fac alte fapte bune” e echivalent cu a spune: „Lasă să nu învăţ eu dar să iau note bune” sau „Lasă să nu mă antrenez eu dar să dau gol”. Cei ce vorbesc aşa intuiesc foarte bine că finalitatea postului este fapta bună, şi nu un scop în sine. Dar oare poţi ierta, dărui sau iubi fără post?

Ce-ar fi dacă un jucător de fotbal s-ar duce la antrenorul său şi i-ar spune: „Domnule antrenor să ştiţi că eu de luni nu voi participa la antrenamentele ţinute înaintea fiecărui joc, ci voi veni direct la meci. Oricum ştiţi şi dumnevoastră că important este să dai gol şi să câştigi. Mă ştiţi că joc bine, şi că dau goluri, aşa că nu vă supăraţi pe mine. Asta să fie problema! să dau eu goluri şi să nu vin la antrenamente.”

Ce credeţi că i-ar răspunde antrenorul?

Cu siguranţă i-ar spune: „Tinere, eşti un jucător bun, ai ajutat echipa de multe ori, dar dacă renunţi la antrenamente, calitate jocului tău va scădea. Vei obosi mai repede pentru că nu vei mai avea condiţie fizică. Nu te vei înţelege cu colegii pe teren pentru că nu vei cunoaşte tactica abordată la fiecare joc. Vei juca din ce în ce mai egoist pentru că vei vrea mereu să demonstrezi că tu poţi da gol şi fără antrenament, stricând astfel jocul echipei. Cu timpul alţi jucători îţi vor lua locul în echipa de start, pentru că vor fi mai bine pregătiţi fizic şi tactic, iar tu vei ajunge pe banca de rezerve. Şi nu peste multă vreme vei observa că şi rezervă e greu să fii, pentru că intrând în timpul jocului în teren trebuie să aduci un plus de vitalitate echipei, ori tu fără antrenamente făcute de câteva săptămâni, mai mult vei încurca jocul. Dragul meu, dacă renunţi la antrenamente renunţi de fapt la fotbal.”

Ce-ar fi dacă cineva ar vorbi cu Mântuitorul Hristos şi i-ar zice: „Doamne! De luni începe postul, dar eu nu vreau să postesc, ci o să încerc în schimb să fac fapte bune: să dau milostenie, să nu mai vorbesc urât, să mă enervez mai puţin, să mă rog mai mult, pe scurt, să încerc să fiu mai bun . „

Ce credeţi că i-ar răspunde Domnul?

E posibil să-i zică aşa: „Iubitul meu, şi Eu când eram pe pământ am postit 40 de zile în pustiu, deşi Fiul Omului este fără de păcat. Am făcut asta pentru că fiind în trup şi trăind pe pământ omul este mereu supus ispitelor. Ispitele vin de la trup, din lume şi de la diavol. Dacă diavolul M-a ispitit pe Mine şi pe tine te va ispiti, dar vei putea tu oare să face faţă ispitelor?

Eu pentru asta am postit, ca să arăt tuturor că omul poate trăi şi fără mâncare, hrănindu-se doar cu Duhul Sfânt. Omul nu era aşa cum e astăzi. Înainte de a cădea în păcat, nu avea nevoie de apă, de mâncare, de somn, pentru că atunci trăia aproape de Mine şi nu-i lipsea nimic. Dar a căzut, n-a ascultat de Mine, urmând sfatul diavolului, vrând să cunoască binele şi rău. În ziua când a mâncat din pomul oprit atunci împreună cu toată creaţia a cunoscut moarte în toate aspectele ei. Atunci s-a depărtat de Mine.

M-am făcut om ca să ridic omenirea din păcat, să-l fac pe om Dumnezeu asemenea mie! Dar chiar şi aşa, Eu nu oblig pe nimeni. Pe cel ce vine la Mine îl voi primi şi-l voi mântui şi de va crede, nimic nu-i va fi cu neputinţă. Dar cel ce nu crede vă păşi în întuneric căutând debusolat fericirea acolo unde nu este.

Postul te va ajuta să scapi de haina morţii şi să te apropii de Mine. Postind de mâncare vei renunţa de bună voie la plăcerea pe care ai poftit-o cu atâta râvnă la început.

Diavolul merge ca un leu răcnind abia aşteptând să te arunce în iad. Singur nu vei reuşi să faci faţă ispitelor. Va găsi cumva să te ispitească, în aşa fel încât să te enervezi din orice, iar apoi să te facă să judeci, să vorbeşti urât… Te va tulbura uşor şi apoi cu greu vei mai avea putere să ierţi, să dăruieşti şi să iubeşti.

Nu eşti singur, întreaga Biserică posteşte!

Dacă nu poţi renunţa să mânânci carne cum vei avea putere să renunţi la tine în favoarea celuilalt?

Dacă ţi-e greu să posteşti, îţi va fi oare uşor să-l ierţi pe cel ce ţi-a greşit?

Postul e prima treaptă pe calea urcuşului duhovnicesc. Mâncarea multă şi grea oboseşte trupul, întunecă mintea, şi-l apleacă pe om cu faţa spre poftele iraţionale. Postul uşurează trupul, limpezeşte mintea, dă putere sufletului, sporeşte rugăciunea, ridică faţa spre cer… Uită-te la chipurile sfinţilor ce Mi-au făcut voia! Uită-te pe pereţii bisericilor şi vei vedea trupuri uscate de post dar pline de Duhul Sfânt.

Concluzie: postul e un antrenament pentru jocul vieţii.

Fiule, dacă Eu am postit şi tu trebuie să posteşti! Dacă Eu am înviat şi tu vei învia!