Probabil, în curând vom afla și despre înregistrarea unui cult satanist! Oricum, crișnaiții, deja se plimbă nestingheriți în diferite manifestații pe străzile Chișinăului, prin fața Bisericilor Ortodoxe! „Bravo” guvernanților! Sunt gata să vândă și pe mama și pe tata, doar să se vadă ajunși în Uniunea Europeană și să se țină la putere!
http://www.youtube.com/watch?v=prxfYyryX6k&feature=player_embedded
Religia sau conştiinţa Krishna (origine Indiană) – este un curent religios anti-creştin şi anti-ortodox din toate punctele de vedere. De la învăţătura despre Dumnezeu până la morală, totul este pătruns de idei contrare învăţăturii creştine. Ca sectă „Hari Chrishna” a fost fondată şi condusă de indianul A. C. Bhaktiven-data Swami Prabhupada (1896-1977). Numele complet al acestui curent religios este: „Asociaţia Internaţională pentru Conştiinţa Chrishna: „Hari Chrishna”.
Mai întâi a pătruns în America în anii 1960, apoi în Europa, în care astăzi îşi desfăşaoră activitatea în mai mult de 50 de ţări.
Din punct de vedere doctrinar, adepţii religiei chrishnaite îl adoră numai pe Chrishna – dumnezeu unic. Cu el, ei intră în contact prin ridicarea minţii spre Conştiina Chrishna care are loc prin practicarea Yogii descendente. Dar aceasta este posibilă numai prin cântarea unui cântec special acompaniat de tobe, ţamble şi chitare şi care este de fapt „mantra” – formula magică, compusă din 16 cuvinte. Manualul de bază al sectei este Bhagavat-Gita.
Există multe deosebiri dintre religia Chrishna şi Învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ideea că, Chrishna este „avatarul” adică reincarnatea zeului Vişnu, nu este altceva decât o plăsmuire a minţii indiene insuflate de duhurile întunericului.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe care ecumeniştii încearcă să-L asemene sau să-l identifice cu Chrishna, nu este nici „semi-zeu” cum este Chrishna, nici avatar a zeităţii supreme, ci este Fiul Lui Dumnezeu în trup (Ioan 1, 14). Ştiaţi că cuvântul „chrishna” în limba sanscrită înseamnă „negru”, „întuneric”? Acest fapt ne determină să credem că Chrishna nu este altceva decât unul dintre demoni înşelători care se ascund în religiile păgâne, care nu sunt nicidecum o cale spre acelaşi Dumnezeu, ci mai degrabă o cale spre acelaşi diavol.
Mai sunt şi alte erezii sau învăţături mincinoase în doctrina acestei secte. De exemplu, „după ce trupul moare, conştiinţa rămâne şi se poate reîncarna…” ceea ce este o mare minciună. După moarte sufletul este dus de sfinţii îngeri înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat şi în final pentru a primi ori osândă veşnică, ori viaţă veşnică, în dependenţă de faptele bune sau de păcatele săvârşite în timpul vieţii (Luca 16 – pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv).
O altă învăţătură greşită este cea referitoare la Astanga-Yoga prin care adeptul chrishnait se poate proiecta pe alte planete, fapt care nu numai că nu are nici un sens dar, este contradictoriu cu învăţătura creştină care nu urmăreşte „să-l plaseze pe om pe alte planete”, ci să-l apropie de Dumnezeu, de Împărăţia Cerurilor, să-l facă asemenea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27).
Prin experienţele de „tăcere spirituală” pe care le oferă diferitele tipuri de meditaţie Hare Krishna foarte mulţi oameni şi-au ieşit din minţi, au ajuns prin spitale de bolnavi psihic. Aceia s-au considerat ajunşi în cosmos, unde au intrat în contact cu nişte fiinţe spirituale pe care Biserica noastră nu le identfică cu altceva decât numai cu duhurile cele necurate.
Partea cea mai periculoasă a „iniţierii” în Atingerea Conştiinţei Chrishna constă în aceea că ea de multe ori scapă controlului conştient al voinţei omului; astfel, odată „iniţiat” în aceste „culte de conştiinţă”, este adesea cu neputinţă să te mai opui participării la experienţe psihice nedorite.
Aşadar secta „Hari Chrishna” prin toate învăţăturile şi practicile ei este unul dintre marii duşmani al Bisericii Ortodoxe cu mult mai puternic şi mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Aceasta deoarece atunci când se pune accentul pe experienţa spiritualităţii chrishnaite în detrimentul doctrinei Bisericii Ortodoxe, atunci însăşi învăţătura după care putem distinge şi identifica binele de rău cade, devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivităţii şi „deschiderii” pe care le exaltă toate aceste noi culte;
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestei secte. Ele dau în vileag evoluţia progresivă a acestor experienţe, care la început sunt „bune” sau „neutre”, pentru a deveni în final ciudate şi în ultimă instanţă cu adevărat demonice
