Dumnezeu ne mai poarta de grija?
Daca exista lucruri care afecteaza creatia, trebuie sa retinem ca acestea nu se petrec fara voia lui Dumnezeu. De ce nu le opreste? Pentru ca au un rol pedagogic. Au menirea de a-l indrepta pe om. Grija lui Dumnezeu de a conduce lumea nu coincide de cele mai multe ori cu modul in care crede omul ca trebuie sa se petreaca lucrurile.
Cineva spunea ca daca Hristos ar fi din nou misionar printre noi, nu ar mai spune: „Nu va ingrijiti de nimic”, ci ar zice: „Ingrijiti-va”. Oare sa fi obosit Dumnezeu in purtarea Sa de grija, incat sa-i ceara omului de astazi, ceva ce nu i-a cerut celui din trecut? Sigur nu.
Ratiunea purtarii de grija a lui Dumnezeu, ne este necuprinsa, potrivit cuvantului: „Cat de ascunse sunt judecatile Lui si de neumblate caile Lui” (Rom.11, 33) Este adevarat ca este necuprinsa deosebirea intre oameni si schimbarea fiecaruia fata de fiecare si in sine insusi: in hotarare, pofta, trebuinta, ganduri, etc.
Daca deosebirea intre oameni este necuprinsa, atunci trebuie sa afirmam ca este nesfarsita si ratiunea proniei ce se acomodeaza cu ele in chip potrivit. Daca aceasta ratiune ne este necunoscuta, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din nestiinta noastra motiv de desfiintare a purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi.
In fata tainelor pe care le intalnim in creatie, trebuie sa stam cu mintea plecata, pentru ca sunt mai presus de noi. Cand avem indoieli daca un inceput al unei lucrari este de la Dumnezeu sau nu, Sfintii Parinti ne spun ca raspunsul trebuie sa devina rugaciune: Doamne, fii cu mine in acest inceput. Cel care-L pune pe Dumnezeu ca semn al oricarui inceput, Il va avea pe Dumnezeu si ca raspuns al oricarui sfarsit.
Sa avem credinta, ca indiferent de ce ni se intampla in viata, bun sau mai putin bun, Dumnezeu vegheaza neincetat asupra noastra.
www.crestinortodox.ro