Făcând o sinteză a mai multor ştiri apărute în presă pe parcursul ultimelor zile, observăm că relaţiile dintre creştini şi musulmani se agravează tot mai mult, de vină fiind, ca de obicei (deşi există şi excepţii) musulmanii. Iată câteva titluri: – În Algeria a fost adoptată Legea privind „pedeapsa hulei la adresa lui Allah şi a profetului său”, în baza căreia deja s-a pornit o luptă împotriva puţinilor creştini care au mai rămas acolo (mai puţin de 1% din populaţie). Pe 25 mai, Siagh Krimo a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru îndrăzneala de a predica Evanghelia. Doar într-o săptămână au fost închise 7 biserici creştine.
– „Partidul eliberării islamice” din Tunisia este gata să introducă legea shariatului chiar şi cu armele, pentru a face o ţară islamică exemplară. În curând, acolo vor începe dezbateri privind abrogarea interdicţiei poligamiei, întrucât Tunisia este singura ţară arabă unde aceasta a fost interzisă, deşi mai sunt şi alte ţări sau regiuni unde poligamia pur şi simplu nu este practicată, dar „de jure” există.
– În provincia Punjab din Pakistan, au fost răpite două fete creştine Rebecca şi Saima Masih, care au fost silite să primească islamul şi să se căsătorească cu un magnat musulman pe nume Muhammad Waseem. Tatăl fetelor a depus o reclamaţie la poliţie, dar aceasta a fost ignorată, el fiind îndemnat „să uite de fiicele sale”. Aaron Burkat Mazich, care se ocupă cu apărarea drepturilor minorităţilor în Pakistan, a declarat că provincia Punjab este dominată de fundamentalişti islamici, unde persoane de alte religii practic nu pot trăi.
– În Iraq a mai fost ucis un creştin, pe nume Arkan Jihad Yacob (62 de ani, tată a 4 copii), iar în Indonezia a mai fost închisă o biserică. Astfel de evenimente însă se întâmplă mult prea des ca să mai fie relatate sau comentate.
– Patru musulmani din Londra au primit de la 4 la 10 ani de închisoare, după ce au agresat pe Harry Smith, care preda de 8 ani religia la un Colegiu de fete. Aceştia au fost declaraţi periculoşi pentru societate.
Toate informaţiile au fost preluate din surse veridice de ştiri şi pot fi verificate prin introducerea numelor proprii în motoarele de căutare, pentru a vă convinge câte ziare, saituri şi televiziuni, inclusiv din Rusia, au scris despre ele. Jurnaliştii din Moldova şi România sunt însă „toleranţi”…