Cât de îngustă-i Doamne calea

Câtă promejdie s’ascunde
În mult râvnitul nostru bine
Și câtă pagubă și riscuri
Ne’aduc părerile de sine.

În câte mii și mii de feluri
Mă pot Iisuse înșela
Când mă bazez pe mine însumi
-Pe mintea și puterea mea-

În câte mii și mii de forme
Mă poate înșela iubirea
Și dragostea de mine însumi
Care-mi răpește mântuirea.

Numai prin sfânta pocăință
Trăită pân’la răstignire
Și ascultarea de duhovnic
Mi-aduce dragostea de Tine.

Ca-n spovedania curată
Și-n hrana Sfântului altar
Îmi pot trăi sincer credința
Prin mila Ta și sfântul Har.

Că doar prin crucea pocăinței
Iisuse pot să scap de rău
Să împlinesc legea iubirii,
Trăind curat cuvântul Tău.

Nicolae Mirean