Dumnezeu e unul. Noi suntem multi.
Aici, in centrul orasului, urmeaza sa se construiasca un lacas de cult, mai deosebit decat toate celelalte, poate chiar unic in lume: incinta va adaposti zidurile unei biserici, unde protestantii si catolicii se vor ruga sub acelasi acoperis, precum si cele ale unei moschei, scrie rue89.
S-a stabilit inca de pe acum ca nu i se va spune nici biserica, nici moscheie, nici macar lacas de cult. Se va numi „Casa lui Dumnezeu”, reamintind ca Dumnezeu este unul singur, totdeauna acelasi, chiar daca noi suntem multi si ne rugam diferit.
Initiativa este veche de trei ani, dupa ce in ultimii 20 de ani imigrantilor din Orientul Mijlociu li s-au alaturat altii, din fosta Iugoslavie sau Polonia, devenind tot mai multi si mai eterogeni. Deja de la mijlocul anilor ’90, vechea bisericuta, modesta si darapanata, existententa in Fisksatra, era impartita intre catolici si luterani, iar musulmanii se rugau intr-un subsol total inadecvat.
Pentru enoriasi, chiar daca unii din ei sunt rosi de resentimente etnice sau religioase, un lacas de cult nou si impunator face sa paleasca resentimentele si nimic n-ar tulbura linistea micutei urbe, daca nu s-ar interpune liderii politici.
„Vrem biserici, nu moschei”
Cei 20 de deputati ai partidului Democrat Suedez, partid de extrema drepata, n-au pierdut ocazia sa-si etaleze discursul politic, rostindu-si impotrivirea in cazul „Casa lui Dumnezei”.
Nu la fel procedeaza clerul, interesat mai curand sa-si construiasca lacasul, decat sa-si invrajbeacsa enoriasii. Episcopul Bengt Wadensjo a simtit chiar nevoia sa le dea politicenilor replica: „In timp ce teama de necunoscut, incarnata de islam, patrunde pana in parlamentul tarii (…), eu raman la parerea mea ca imigrantii sau musulmanii nu sunt o amenintare pentru tara. Dimpotriva, sunt un atu”, spune episcopul.
Raspunsul partidului extremist a venit si el prompt, deranjat de asemenea opinie toleranta, adesea acceptata de cei multi, dar contestata de cei putini si galagiosi: „Nu avem nici o problema cu constructia, intrucat nu suntem reprezentati in localitate, dar suntem impotriva construirii moscheii (…), mai precis, preferam sa se construiasca biserici, decat moschei” a declarat pentru presa purtatorul de cuvant al acestui partid.
Acolo unde lipseste increderea, apare frica
Astfel, micutul orasel Fisksatra din Suedia devine eprubeta din laborator, in care au si inceput sa fiarba pasiunile politice ale unui partid care nici macar „nu e reprezentat in localitate”. Este de retinut acest detaliu, fiind caracteristic extremistilor: ei vor sa instaureze ordinea lor chiar si acolo unde ei insisi nu sunt agreati de alegatori.
In acest context, ierarhul congregatiei catolice Stefan Herczfeld intervine din nou, tot tolerant:
„Unul din scopurile pentru care construim ‘Casa lui Dumnezeu’ este sa apropiem oamenii, risipind neincrederea si frica unora fata de altii. Acolo unde lipseste increderea, apare frica. Dar nu-mi fac iluzia ca vor disparea resentimentele si dorinta unor musulmani sau crestini de a nu se vedea amestecati unii cu altii”, explica episcopul.
Modelul suedez are succes
In ciuda unor pareri nu numai echivoce, dar si contradictorii, seful de proiect al viitoarei constructii din Fisksatra, Henrik Larsson, comenteaza si el:
„Consider ca acest proiect este reprezentativ pentru Suedia. Societatea suedeza, asa cum este ea, a fost construita tocmai cautand consensul intre diferitele interese – oricat de opuse ar fi ele”.
Se pare ca initiativa face adepti. In Marea Britanie, dar si la Berlin s-au stabilit recent contacte pentru elaborarea unui program de apropiere intre crestini, evrei si musulmani. Poate, modelul suedez sa faca prozeliti. In orice caz, el vrea sa demonstreze lumii ca cea mai buna aparare antiterorista este toleranta. In ce masura va reusi, asta vom vedea.
