O, iartă!
O, iartă, Te rog Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu;
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer să faci întruna să fie voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi amar;
Îţi cer să-mi faci atâtea, să-mi dai… să-mi dai… să-mi dai…,
Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer oricâte, să-mi faci orice doresc…
O, iartă-mi, felu-acesta greşit de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca, altfel, să stau în Faţa Ta!
Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu!
Fă să-nţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta!
de Traian Dorz
