Despre cum să devii adevărat bărbat în zilele noastre

Tăria de a trăi
„Mă tem să trăiesc. Probabil, că sunt un fricos” – se cântă într-o piesă rock. De ce „mă tem”? Doar „vreau să trăiesc” – este mai logic decât „mă tem să trăiesc”. Totodată, statistica sinistră a sinuciderilor în țările economic și social dezvoltate ne permite să concluzionăm despre o „obosire” de viață…
S-ar părea – toată această masă de comodități ar trebui să ușureze și să diversifice existența omenirii. Automobile, avioane, telefoane mobile, ascensoare, apa din robinet, televizoare, frigidere, calculatoare și multe altele. Și totuși, de viața, care este ușurată de atâtea comodități, omul se dezice și spune: „mă tem”, – iar uneori și pleacă binevol în neființă.
Sau, poate că într-o lume, înzestrată cu atâtea comodități și distracții – legile simple, dar vitale a relațiilor interumane încep să pară nespus de complicate și încâlcite? Bărbatul și femeia. Curajul de a fi împreună
De exemplu, de ce bărbații moderni în marea lor majoritate nu doresc să se căsătorească – nu doresc să-și continue numele lor în istorie, nu vor să se simtă cap de familie, sau elementar, niște buni gospodari? Poate că această decizie rezultă din faptul că omul modern a învăţat beneficiile false ale confortului?
Pentru început, el a împărțit viaţa sa în mai multe părţi, adică în drepturi şi responsabilităţi. Apoi, egoismul a început a triumfa, astfel încât bărbatul şi-a făcut o concluzie foarte profitabilă, cel puțin la prima vedere: căsătoria, într-o societate unde totul se cumpără și se vinde, devine practice inutilă. Atât o cămaşă curat-călcată, cât și posibilitatea de a mânca bine de trei ori pe zi și nu în ultimul rând „bucuriile”, din dormitor pot fi foarte și foarte ușor procurate, fără o ştampilă în paşaport. Astfel, egoismul ia dictat bărbatului, că într-o căsătorie drepturi prea multe nu se vor adăuga, pe când diverse obligații, responsabilități și multe griji legate de toate acestea nu vor putea fi evitate. Și cel mai important – va fi pierdută libertatea „egoistă”, de care egoismul uman nu se prea poate debarasa.
Iată de ce, omul modern, controlat în întregime de egoism, a decis, că va trăi fără de familie, adică fără de dragoste, fără de legături complicate între generații și fără de povara responsabilității binecuvântate. Dacă scopul vieții este primirea câtor mai multe plăceri, atunci, cel mai bine este să le primești singur, nu să le împarți cu cineva.
Lecția bărbăției
Pentru a deveni vreo-dată om de familie, bărbatul trebuie atât în copilărie cât și în tinerețile sale să vadă modele demne de a fi urmate în acest sens. Sau, să se îndrăgostească atât de tare, încât, fără a privi în părți să se arunce odată și pentru totdeauna în necunoscutul vieții de familie, în vâltoarea vieții și tot ce-i posibil, în monotonia vieții de zi cu zi. Dar, pentru a lua o decizie sau alta, bărbatul de azi, va trebui să aibă nu puțină hotărâre și o doză sănătoasă de bărbăție.
Îndrăznesc să presupun, că omul nu a avut niciodată nevoie de atâta curaj moral ca astăzi, pentru a crea o familie. Curajul, în contextul dat – înseamnă înțelepciunea de a vedea cu minte trează scopul, de a percepe riscurile, de a merge la jertfă, nefugind de ispite. Este un pas „curajos” – de a propune cuiva o viață „în comun”, atât temporală – aici pe pământ, cât și în veșnicii unei persoane pe care o iubești. Să promiți de a fi „un perete” care să-i apere sau un umăr, pentru soție și copii, pe care să-și plângă necazul, sau să-și primească mângâierea! Să ai puterea de a spune: „Voi învăța toate acestea, ai încrede în mine”! Sau: „Eu încă nu pot, dar neapărat voi învăța”. Dacă e să fim sinceri până la urmă, aceste lucruri, trebuie să ni le spunem în primul rând, nouă.
Da, bărbatul trebuie să fie ferm, constant, harnic şi energic. Uneori trebuie să fie curajos, dar curajul – nu e punctul forte. Există o mulţime de curajoși, care însă sau legat cu prostia, și care totodată sunt absolut lipsiți de curaj adevărat şi nobleţe. Curajul este necesar oamenilor nu pentru curse de automobile, sau pentru cucerirea piscurilor de munți. Aceste activităţi sunt lăudabile, dar în esenţă, sunt nimic mai mult decât divertisment.
Curaj, trebuie să ai pentru creșterea copiilor, pentru plantarea copacilor şi construcția casei – pentru acele lucruri simple dar care cer implicarea noastră mai mult, decât niște lucruri mărețe, luminoase dar inutile.
Şi, în sfârşit, un ultim atribut al bărbatului, ar fi curajul de a respinge vorbele deșarte, sumbre şi goale. Ar fi mult mai bine să ne ocupăm timpul cu lucruri concrete.