Mitropolitul Nicolae al Mesogheei în cazul părintelui Efrem: “Temnitele sunt slava Bisericii”
“Temnitele sunt slava Bisericii” declara mitropolitul de Mesogheea jurnalistului site-ului rusesc Pravmir. Mitropolitul este unul din personalitatile marcante ale Bisericii Greciei. Dupa ce initial a studiat la Facultatea de Fizica a Universitatii din Salonic, Astrofizica la Harvard si Inginerie Mecanica la MIT, a urmat apoi Teologia la Colegiul Sfanta Cruce din Boston si la Facultatea de Teologie din Salonic. Devenit monah in 2003, a slujit la metocul manastirii Simonos Petras timp de 15 ani. Devenit mitropolit al diocezei de Mesogheea, este membru al Comisiei de Bioetica de pe langa Sfantul Sinod al Bisericii din Grecia. Va propunem aici traducerea in română a interviului.

– Inaltpreasfintite, tocmai ce v-ati intors de la inchisoarea ateniana Koridallos, unde a fost incarcerat egumenul manastirii Vatopedi, egumenul Efrem. Cum se simte parintele Efrem, in ce stare sufletească se gaseste?

– Am urmarit de la inceput toate evenimentele care s-au derulat in jurul personalitatii arhimandritului Efrem. Cand am aflat de decizia intemnitarii sale, m-am cutremurat. I-am telefonat imediat si am fost convins de faptul ca se gasea intr-o stare psihologica magnifica. I-am vorbit si ziua urmatoare, in ajunul Nasterii Domnului. Pe parcursul acestei conversatii, am resimtit – fara indoiala ca oboseala serii se facea simtita – ca era descumpanit si nu stia ce sa faca. Cum se întâmplă mereu in astfel de situatii, persoanele din jur incep sa dea sfaturi diverse si se ajunge la confuzie. In plus, din cauza vremii urâte, vaporul nu putea sa iasa în larg pentru a ajunge la egumen, in Muntele Athos. Pentru a ajunge la politie, parintele Efrem era, asadar, nevoit sa mearga pe uscat, drum cu multe dificultati. I se aduceau argumente sa se intoarca la manastire. Nu era, i se spunea, niciun motiv sa se grabeasca, mai ales in absenta mandatului autoritatilor juridice! Parintele Efrem a incuviintat. Intors la manastire, astepta sosirea politiei si mandatul de arestare. Toate acestea s-au adaugat diabetului, cauzandu-i probleme de sanatate. Este uimitor ca toti medicii l-au sprijinit. Nici chiar politia nu a exercitat asupra lui o presiune puternica. Alaltaieri trebuia transferat la Atena si i-au permis sa imi telefoneze din masina si era o masina obisnuita, nu una de politie. A fost transportat fara catuse si in absenta unor metode similare… Eu l-am asteptat la Atena si am mers impreuna la seful Serviciilor de Securitate, care a aratat toata intelegerea fata de aceasta situatie. Politia s-a adresat egumenului intr-o maniera exceptionala, cu un mare respect. Noi am ramas cu el in cladirea centrala a politiei din Atena pana seara tarziu. Ofiterii superiori il salutau pe parintele Efrem si ii cereau binecuvantarea, unii isi aduceau chiar si copiii, care plangeau. Singurii care credeau in vinovatia arhimandritului Efrem erau cei care au semnat mandatul de arestare.

– Sunt numerosi cei dintre noi care au vazut imaginile (http://www.orthodoxie.com/2011/12/une-vid%C3%A9o-sur-une-manifestation-de-soutien-%C3%A0-larchimandrite-ephrem-de-vatop%C3%A9di-lors-de-son-arriv%C3%A9e-%C3%A0.html ) filmate pe data de 27 decembrie pe o strada din Atena: oamenii l-au primit pe arhimandritul Efrem scandand “Axios, axios!”[vrednic este!]…Ati fost prezent?

– Am vazut toate acestea cu proprii mei ochi! Oamenii au aflat prin internet unde si cand avea să fie adus parintele Efrem si au venit sa ii marturiseasca sustinerea. Era foarte emotionant. Multi plangeau, cantau imnul Nascatoarei de Dumnezeu « Cuvine-se cu adevarat sa te fericim… », altii strigau ”Axios”… Parintele Efrem a fost urcat in cladirea centrala a politiei. Eu ma aflam in interior impreuna cu politisti de rang inalt, care l-au primit pe parintele Efrem asemenea unui staret atonit. A dormit in cabinetul sefului administratiei securitatii, un functionar superior care si-a amenajat camera in cel mai bun mod posibil! În ziua urmatoare, politia se ocupa de el ca de parintele ei duhovnicesc, si ii pregatea plecarea spre inchisoare. Moralul arhimandritului Efrem era foarte bun. In conversatia noastra, i-am spus ca temnitele sunt slava Bisericii. Hristos Insusi a fost intemninat, la fel si apostolul Petru, apostolul Pavel si ceilalti apostoli si mucenici, si au petrecut mult timp in inchisori. Rusia, pe care egumenul a vizitat-o cu putin timp inainte de aceste evenimente, a facut sa iasa dintre peretii inchisorilor ei multi oameni sfinti. Am evocat deja aceasta canalului TV SKAI. I-am amintit parintelui Efrem ca sfantul Luca al Crimeei (chirurg si marturistor al epocii sovietice) si-a aratat sfintenia in inchisoare Lubianka din Moscova. Si tot in aceste zile de care vorbim, arhiepiscopul Ioan al Ohridei (in fosta republica iugoslava Macedonia) este intemnitat pentru a 3-a oara in conditii atroce – i-au luat rasa si a fost pus intr-o celulă cu 30 de criminali care i se adresau extrem de dispretuitor.

Intre timp, parintele Efrem este adus la locul său de detentie, inchisoarea Koridallos, in ”bratele” politiei… Egumenul dispune de o celula pentru el singur. Sigur, este putin deosebit sa se gaseasca asa ceva in inchisoare, dar s-a cautat sa i se creeze conditiile cele mai favorabile. Am fost astazi la el si credeam ca il voi gasi incordat dupa o prima noapte in inchisoare. Dar l-am regasit iar intr-o buna dispozitie. Cu siguranta, cu inima indurerata, dar de asemenea cu rabdare, demnitate si credinta. Si, de asemenea, in rugaciune. Cativa dintre prietenii si fratii sai au fost autorizati sa-l vada astazi. Intre ei se aflau parinti de la Vatopedi, avocatul si eu insumi. Maine va veni egumenul manastirii Simonos Petras, parintele Elisei.

Cred ca este o incercare enorma pentru parintele Efrem si, pentru noi, o nenorocire si o durere adanca. Dar cel ce are constiinta curata, care este cuvios, are sustinerea poporului, si Domnul nu il va abandona. Sper ca El sa nu ne abandoneze nici pe noi!

– Inaltpreasfintite, exista un proverb rus care spune « nu iese fum fara foc ». Care sunt cauzele ce au provocat envenimentele actuale ? Puneti, va rog, ”punctele pe i-uri”

– Cu placere! Cu siguranta, nu sunt un specialist, dar in masura informatiilor mele, ma voi stradui sa va explic ce s-a intamplat. In decembrie 1987, am revenit in Grecia, putin inainte de Craciun, dupa mai multi ani in Statele Unite. 40 de zile mai tarziu, am plecat in Muntele Athos, unde am petrecut 6 luni alaturi de staretul Paisie (Eznepides, +1994). I-am spus: “Parinte, indata ce ma regasesc si sunt pregatit, as vrea sa intru in manastire”. In acel moment, am simtit in sufletul meu dorinta sa vizitez manastirea Vatopedi. Va asigur ca situatia era tragica. Niciun om normal nu putea sa ramana acolo. Manastirea era o ruina. Sapte calugari vietuiau acolo, dar le era foarte greu sa mentina o viata duhovniceasca. In ajunul plecarii mele, a sosit parintele Efrem impreuna cu 15 tineri monahi. Au venit in conformitate cu decizia Patriarhiei Constantinopolului si au inceput treptat sa restaureze manastirea. Primul lucru, de inteles, a fost sa gaseasca fonduri pentru restaurarea manastirii si sa o repuna in ordine. Biblioteca, arhivele, sfintele odoare ale bisericii, totul era dispersat in diverse parti. Parintele Efrem a inceput, impreuna cu monahii sai, sa examineze si sa puna in ordine aceste documente. In pivnita manastirii, monahii au gasit o suta de saci cu documente vechi pretioase, aruncate ca niste gunoaie. A iesit in evidenta ca manastirea dispunea de mari proprietati.

¬Dar cum, se poate considera, pe baza acestor documente vechi, ca actul de proprietate este inca valid?

– Este la fel ca in toata Europa. Intre aceste documente au fost descoperite decrete ale imparatilor bizantini, reintarite de autoritatile turcesti, inca o data dupa eliberarea Greciei si la inceputul secolului al XX-lea. Vatopedi s-a adresat unui mare cabinet de avocati pentru a repune in ordine aceste documente şi a intra in posesia acestor bunuri pe o baza legala. Nimeni nu se indoia de validitatea acestor documente referitoare la proprietati. Anumiti ministri si-au oferit ajutorul in indeplinirea formalitatilor referitoare la proprietatile imobiliare. Toate aceste se petreceau in anii 90. Si au continuat pana in 2003. Pe parcursul acestui proces, au aparut probleme cu cei care se instalasera pe proprietatile manastirii, fara fundament legal, si care le exploatau. Astfel, vechiul guvern a propus – nedorind sa expulzeze acesti oameni din locurile unde traiau, ceea ce putea provoca nemultumire in randul locuitorilor – ca asa-zisele proprietati sa ramana acestora din urma, dar si ca manastirea sa primeasca in schimb bunuri in alte locuri. Manastirea nu a vrut, dar pana la urma a dat dovada de intelegere si a acceptat aceasta tranzactie.

In 2008, spre uimirea tuturor, s-au gasit persoane care au declarat ca valoarea totala a bunurilor imobiliare date manastirii Vatopedi era superioara bunurilor ce apartineau manastirii pe baza hrisoavelor bizantine. S-a declarat ca manastirea a inselat functionarii si ca hrisoavele bizantine, firmanele turcesti, deciziile din 1922 si 1933 nu mai sunt valabile in zilele noastre. Se urmarea atingerea a doua scopuri. Primul era lovirea ministrilor si functionarilor ce ocupau posturi inalte, care au sustinut aceste documente, urmarind in final rasturnarea guvernului. Al doilea era aducerea unei lovituri Bisericii, zicandu-se : “pentru ce atatia bani pentru manastire!”. S-au initiat procedurile. Tribunalul grec a decis sa exonereze politicienii… Guvernul a cazut si nimeni nu suspecta ca in final parintele Efrem va fi declarat vinovat. Este un adevar simplu, clar pentru un spirit liber, dar de neinteles pentru o inima lovita de ura.

S-a declarat ieri ca motivul inchiderii parintelui Efrem nu era vina sa, ci faptul ca era “periculos”. Cum poate fi periculos un om care, timp de trei ani si jumatate, dupa ce scandalul a izbucnit, nu a facut nimic gresit. In tot acest timp nu a fost periculos, dar a devenit brusc si a trebuit dus la inchisoare urgent. Ce ar putea face el? Sa vanda inca o data lacul [obiectul litigiului], sa gaseasca alt lucru de vandut, sa plece in Rusia si sa nu mai revina…? Mandatul mentiona: “Pentru ca are o inclinatie spre activitatea criminala…”!!! Cu adevarat, este tragic! Este o absurditate completa! Am spus jurnalistilor astazi: “Judecati voi insiva, daca un om este inclinat spre criminalitate… Cine ne-o va zice? Un oarecare judecator sau cei 120 de parinti care si-au incredintat vietile lor acestui om, sau acei europeni care l-au recompensat pentru munca depusa în restaurarea manastirii? Poate zecile de mii de greci care au avut parte de ospitalitatea manastirii Vatopedi ne vor zice un lucru ca acesta? Sau milioanele de rusi afectati astazi de cele intamplate?” Iata adevarul. Restul nu este decat minciuna si pacat.

In Biserica, noi nu cautam adevarul nostru. Marturisim adevarul si nadajduim ca Domnul nu ne va lasa. Va asigur ca cei trei tineri din cuptorul din Babilon nu se rugau ca focul sa se stinga, ci se pocaiau in fata lui Dumnezeu pentru pacatele altora si slaveau pe Domnul, iubirea Sa si maretia Sa. Dumnezeu ar fi putut face un lucru mic: sa stinga cuptorul si sa-l arda pe Nabucodonosor. Dar a facut un lucru mare: a lasat cuptorul sa arda, in timp ce tinerii erau racoriti de catre inger. Uneori Domnul face lucruri mici, alteori face lucruri mari. Doar El Insusi alege cum sa actioneze!

– In Rusia exista o perceptie diferita asupra a ceea ce s-a intamplat la manastirea Vatopedi. Se aduc in fata cauze ale “scandalului” din cele mai diferite si mai plauzibile. Care sunt acestea, din punctul dumneavoastra de vedere?

– Personal, ma gandesc ca asa-zisul “scandal Vatopedi” a fost provocat exclusiv cu scopuri politice. Acest lucru este confirmat de faptul ca, pana in prezent, nu a fost adusa nicio dovada a vinovatiei manastirii Vatopedi. Se evoca doar speculatii. Cred ca acest scandal urmareste doua scopuri: rasturnarea vechiului guvern si lovirea Bisericii. Pentru acest motiv, tineti cont voi insiva: niciunul dintre functionarii, despre care se spune ca ar fi “vinovati”, nu este adus sa raspunda in fata magistraturii, si niciunul dintre ei nu a aparut inaintea tribunalului. Aceasta atitudine patimasa si rautacioasa a anumitor persoane este cea care l-a adus pe egumenul Efrem in inchisoare. Si ma gandesc ca vocea sfanta si duhovniceasca, pe care noi o auzim venind din Rusia, dinspre fratii nostri rusi, spre aducerea noastra aminte, acopera angoasa poporului grec si a Bisericii Eladei. In Grecia, noi nu stiam ce inseamna inchisoarea si nedreptatea. Incepem putin cate putin sa invatam acum. Dar voi ati invatat deja prin istoria voastra ce inseamna sa fii in inchisoare din cauza unei acuzatii nedrepte. Din acest motiv, va suntem recunoscatori pentru aceasta marturisire. Ati aratat nu numai dragostea voastra catre Biserica noastra si parintele Efrem, dar ati umplut golul nostru: ceea ce noi nu am facut, ati facut voi insiva.

In acest moment, doua sfinte simtaminte imi covarsesc sufletul. Primul este durerea pentru condamnarea nedreaptă a parintelui Efrem (si din acest motiv cred ca cine se afla de partea sa, se gaseste aproape de Hristos cel rastignit). Al doilea este sentimentul de mare bucurie si recunostinta fata de Biserica sora rusa. Ati facut mai mult decat asteptam si cu mult mai mult decat ceea ce meritam. Este adevarat!

– Potrivit postului de radio al Mitropoliei Pireului, banii stransi in Rusia cu ocazia pelerinajului cu Braul Maicii Domnlui, au fost dati Statului de catre parintele Efrem. Este adevarat?

– L-am intrebat astazi: Ce s-a intamplat cu banii? Si parintele Efrem mi-a raspuns: “L-am informat deja pe arhiepiscopul Atenei ca, in calitate de prima contributie de binefacare, am donat statului o suma de 120 000 euro”. Alte donatii sunt prevazute pe viitor. Nu pastreaza nimic pentru manastire, daca banii nu sunt necesari. Manastirea are nevoie doar de dreptatea dumnezeiasca.

Noi traim azi in Grecia zile dificile. Ce credeti ca asteptam noi de la Biserica rusa? Nu banii care ne sunt necesari, ci dragostea si intelegerea reciproca. Sa stiti aceasta : se intampla ca politicienii nostri sa aiba probleme in relatia cu Rusia, dar poporul iubeste Rusia. Ii simtim pe rusi ca fiind fratii nostri. Priviti acest engolpion, provine din Rusia, aceasta icoana a Maicii Domnului, provine din Rusia, vedeti aceste carti… Totul este rusesc.

– Pe forumurile rusesti, exista declaratii conform carora arhimandritul Efrem este persecutat acum pentru ca a adus Braul Maicii Domnului in Rusia..

– Imi vine greu sa cred. Rautatea fata de persoana parintelui Efrem a fost “cultivata” pe parcursul anilor cu motivatia de a face rau Bisericii. Dat fiind ca o lupta sistematica este dusa in Grecia contra Bisericii, iata ce au gasit ei ca motiv: “Manastirea are bani, trebuie sa ii dea inapoi, dar nu vrea sa o faca…” Toate acestea au rezultat in atacul impotriva parintelui Efrem.

O acuzatie serioasa infruntata de manastirea Vatopedi o reprezinta atractia exagerata fata de proprietati, bunuri. Cum ati putea sa o comentati?

– V-as zice ca eu, personal, sunt pentru o Biserica saraca. Dar una este “Vatopedi este bogat” si altceva “parintele Efrem este bogat”. Parintele Efrem duce o viata foarte modesta. La sosirea lui în manastire [ca egumen], aceasta se gasea intr-o stare oribila, intr-o stare de distrugere similara bisericilor voastre rusesti de acum douazeci de ani. Parintele Efrem s-a straduit sa recupereze proprietatile care apartinusera inainte manastirii, cu gandul de a face sa renasca aceasta capodopera pe care o vedeti astazi. De aceea, el a primit in Europa premiul pentru cea mai buna restaurare a unui monument al culturii spirituale. Monahii din Vatopedi vietuiesc in simplitate monahala. Acum trei ani, am dat acest exemplu unui canal de televiziune: “In loc sa veniti la mine pentru un interviu si sa spuneti : <>, luati-va camera si filmati chilia parintelui Efrem. Apoi, filmati chilia mea, apoi camera unui jurnalist. Daca chilia parintelui Efrem este mai luxoasa decat a mea, eu imi dau demisia imediat din rangul meu de mitropolit, in direct”. Am vrut sa se inteleaga ca ei ar trebui sa vada ca chilia parintelui Efrem era mult mai saracacioasa decat “palatele” lor. Ei au ras, au intrerupt secventa si au dat publicitate.
Noi credem intr-o Biserica traitoare in asceza, intr-o Biserica marturisitoare,¸ intr-o Biserica slavita prin crucea ei. De asemenea, cu simpatie si dragoste pentru parintele Efrem, sufletele noastre se umplu de bucurie, pentru că Domnul slaveste Biserica in Grecia in egala masura. Din acest motiv, noi cerem poporului rus sa se roage, nu pentru eliberarea arhimandritului Efrem, ci pentru ca noi toti sa ajungem la adevarul lui Dumnezeu. In partea de sus a crucii noastre ortodoxe este scris: “Imparatul Slavei”. Crucea este slava Bisericii. Dar noi asteptam o alta slava – aceea a Invierii. Pentru aceste rugaciuni, noi va suntem recunoscatori, pentru ca nu ne “scoateti” numai din inchisoare, dar si ajutati credinta noastra sa devina mai curata.

Ajuta criza actuala grecilor sa se intoarca la Dumnezeu?

– Ar putea sa contribuie! In aceste zile, am trait o minune: am decis sa impart tot ce se gasea in casele si depozitele mitropoliei. Într-adevăr, am impartit tot ce am putut. Dupa aceea, oamenii ne-au adus mult mai mult decat ce impartisem noi: bani, produse alimentare, si, cel mai important, credinta lor. Nadajduiesc ca daca Biserica va ramane la un nivel inalt, credinta va fi revigorata, bisericile se vor umple. In acelasi fel in care minunea Rusiei ortodoxe contemporane “a murit” timp de 75 de ani de regim comunist si de persecutii, dupa care i-a urmat inflorirea credintei. La fel este si la noi. Acum, in vremea acestei incercari, gasim, sper eu, adevarata credinta. Timpul persecutiilor a inceput deja in Grecia. Vi-l puteati imagina pe parintele Efrem in inchisoare in urma cu doar cativa ani? Nu as fi mirat sa vina si randul meu (zice mitropolitul razand)! Va cer rugaciunile!

Traducere : Frăţia Ortodoxă Misionară « Sfinţii Trei Noi Ierarhi »

site sursă Pelerin Ortodox