Belarus este singura ţară în Europa unde se aplică pedeapsa prin ucidere. Prizonierii condamnaţi la moarte nu sunt anunţaţi despre data şi timpul execuţiei decât cu câteva minute înainte de a fi omorâţi. Din acest motiv, ei nu au şansa să primească vizite, să îşi facă o spovedanie ultimă sau să primească Sfintele Taine. Nici familiile celor condamnaţi nu sunt anunţate unde şi când sunt îngropaţi cei ucişi. Barbaria oficială este astfel completă, cei morţi neavând nici dreptul la o înmormântare creştină.
Aleg Gryshkavtsov, spre exemplu, a fost executat după ce a făcut cereri disperate de a primi vizita unui preot ortodox, însă înainte ca acest preot să vină la el.
De mai mult de doi ani, Svetlana Zhuk încearcă în zadar să afle locul de înmormânare al fiului ei, Andrei Zhuk, care a fost executat în martie 2010. Ea a făcut apel la organizaţiile umanitare internaţionale, plângându-se că i-a fost negată „posibilitatea de a îşi îngropa soţul conform învăţăturilor creştinismului ortodox”.
