Mama-surogat: o formă de sclavie cu contract

Una dintre urmările obligatorii ale căsătoriei dintre homosexuali este paternitatea gay, pentru că cine spune căsătorie, spune familie şi prin urmare, copii rezultaţi fie prin adopţie, inseminare artificială pentru lesbiene sau mamă-surogat pentru homosexuali. Mama-surogat, se adresează şi cuplurilor heterosexuale, în principiu pentru a depăşi incapacitatea femeii de a purta o sarcină sau pentru a răspunde unei simple dorinţe, aceea de a evita disconforturile unei sarcini.

Centrul de Bioetică cu sediul în Buenos Aires a analizat contractul de „închiriere a pântecului” aşa cum se practică la Spitalul Pulse Ahmedabad din India, menţionând că este într-adevăr vorba despre o exploatare a femeii şi despre comercializarea corpului uman, în timp ce dezbaterea în desfăşurare cu privire la noul Cod civil argentinian face referire în mod expres la „închirierea de pântece”, prevăzută în articolul 562.

În Franţa, cel puţin pentru moment, practica mamelor-surogat rămâne interzisă şi principiul indisponibilităţii corpului uman protejează împotriva riscului unei activităţi remunerate (dar pentru cât timp?). Însă abuzurile nu sunt constituite doar de aspectele pur comerciale, aşa cum reiese din studiul propus de Milagros Berti Garcia, Bernadita Berti Garcia şi Fernando Nasazzi.

Ei analizează contractul în modul cel mai simplu: acela sau aceia care aduc gameţii sunt părinţii genetici ai copilului „comandat”, tatăl şi mama „purtători” asumându-şi răspunderea de a le da celor dintâi copilul încă de la naştere.

Aici sunt prezentate succint câteva clauze ale contractului:

-Mama-surogat împreună cu soţul său se angajează să se supună examenelor medicale şi psihologice solicitate fie de către medicul care se ocupă de sarcină, fie de către părinţii genetici, renunţând la secretul medical referitor la acestea; ei pot interveni în timpul sau după sarcină. Filiaţia genetică a copilului conceput poate fi stabilită. Părinţii genetici pot asista la examenele medicale, precum şi la naştere.

-Mama-surogat se angajează să nu întreţină relaţii sexuale cu nimeni între prima zi a ciclului menstrual şi confirmarea sarcinii după trasferul embrionului.

-Mama trebuie să urmeze în timpul sarcinii toate prescripţiile făcute de medicul ales de către… să-i numim „clienţi”, să facă toate ecografiile la care aceştia pot chiar asista şi trebuie să accepte toate testele ce stabilesc dacă a consumat droguri, dacă a fumat, sau cele care depisteaza MST sau bolile infecţioase.

Mama purtătoare trebuie să se supună tuturor testelor necesare, chiar dacă unele sunt invazive, privind spre exemplu depistarea defectelor genetice sau congenitale ale fetusului şi să accepte ordinele de repaus prelungit, lipsa sexului, ecografii frecvente, etc…

-Comportamentul mamei-surogat este de asemenea supus unei monitorizări atente, iar aceasta se poate vedea în situaţia de a-i fi interzise practicarea anumitor sporturi, călătoriile fără acordul clienţilor; i s-ar putea interzice vopsirea părului, consumul de cafea sau de îndulcitori sau de a fi tratată prin acupunctură, etc..

-Dacă părinţii genetici mor, o terţă persoană desemnată de aceştia se va ocupa de copil.

-De la naştere, copilul trebuie să fie dat clientilor şi părinţii purtători renunţa la autoritatea lor părintească abţinându-se astfel de la orice tip de reclamaţie în acest sens; ei se angajează, de asemenea, de a nu avea sau de a nu căuta să aibă o legătură cu părinţii genetici sau să intervină în educaţia minorului.

-În lipsa unor clauze speciale, mama-surogat şi soţul său îşi asumă toate riscurile medicale, financiare şi psihologice posibile, părinţii genetici, medicii şi tot personalul implicat, fiind eliberaţi de orice răspundere juridică, cu excepţia cazurilor de malpraxis.

-Mama-surogat este de acord să facă un avort la cererea părinţilor genetici în caz de anomalie fizică sau psihică a fetusului. Orice refuz constituie o nerespectare a contractului, presupunând astfel consecinţe economice şi juridice pentru mama purtătoare.

-Pot fi implantaţi până la trei embrioni; dacă se fixează toţi, contractul prevede că unul dintre ei poate fi avortat. Refuzul avortului constituie din nou o încălcare a contractului, cu excepţia cazului în care, în opinia medicului, starea de sănătate a mamei purtătoare ar fi pusă în pericol.

-În cazul decesului mamei-surogat, părinţii genetici plătesc o sumă de bani fixată anterior în contract.

-În caz de eşec, mama-surogat trebuie să se supună unui număr de trei încercări de implantare într-un termen de maxim un an înainte de a putea rezilia contractul.

-Dacă mama-surogat nu respecta contractul său adoptă un comportament interzis de acesta, pierde dreptul de a recupera costurile sale, sau va trebui să le ramburseze dacă le-a primit deja, şi este responsabilă de toate costurile făcute de părinţii genetici, inclusiv costuri medicale, psihologice, de călătorie şi juridice, desigur, această listă nefiind exhaustivă.

Autorii Centrului de Bioetică observă că „doar o motivaţie economică puternică (nu mai vorbim de stres), poate determina o femeie să accepte o astfel de încălcare a intimităţii sale, a libertăţii, a afectivităţii sale. De asemenea, copilul este lipsit de una din componentele fundamentale ale identităţii sale, şi anume de mama care i-a dat viaţă, îşi vede viaţa manipulată ca şi când ar fi un lucru pe care îl dai în schimbul unei sume de bani”, continua ei, şi de asemenea copilul este privat de alăptarea maternă.

Ei adăugă că dorinţa maternă sau paternă este de asemenea exploatată de către centrele de reproducere asistată având scopuri pur comerciale. Nu se propune doar o rezolvare rapidă, ci se introduce o logică productivă în transmiterea vieţii umane.

Ei nu mentionează şi un alt risc, şi totuşi este în logica prezentată anterior: aceea de a vedea într-o bună zi fiecare sarcină, fiecare gestaţie umană supusă obligaţiilor, interdicţiilor, testelor şi criteriilor impuse în zilele noastre săracelor femei indiene care se rezumă la închirierea corpului lor pentru a „produce” copii..

sursa http://www.culturavietii.ro/