**** Acatistul Sfântului Apostol și Evanghelist Luca(18/31 octombrie)

Condacul întâi:
Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare, pe făclia cea sfinţită, pe Luca, Apostolul şi Evanghelistul lui Hristos care ne-a lăsat mântuitoarele învăţături ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, veniţi toţi întru cinstită prăznuire, după dreptate să-l lăudăm şi cu smerită cântare să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Icosul întâi:
Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul şi porunca sfântă a Domnului nostru Hristos. Aceasta şi tu, Sfinte Apostole Luca ai propovăduit zicând: Nu este mântuire fără pocăinţă! Începutul pocăinţei este să urăşti răul pe care-l faci şi să iubeşti binele pe care nu-l faci. Poporul astfel luminat, spre mulţumire, îţi aducea astă grăire:
Bucură-te, că nimic nu-i mai adevărat decât triumful Adevărului,
Bucură-te, şi dă-ne nouă ajutor în lupta împotriva răului,
Bucură-te, Sfinte Apostole, că bine ai săvârşit sfânta lucrare,
Bucură-te, şi primeşte a noastră smerită închinare,
Bucură-te, sârguitor pescar, până la adânci bătrâneţi,
Bucură-te, că din Evanghelie am înţeles rostul acestei vieţi,
Bucură-te, văzătorul Palmelor Străpunse,
Bucură-te, cunoscătorul tainelor nepătrunse,
Bucură-te, că ai cunoscut faţa de înţelepciune a suferinţei,
Bucură-te, propovăduitor şi apărător al Credinţei,
Bucură-te, zelos dascăl al înlăcrimării,
Bucură-te, că te bucurai de cei ce răspundeau chemării,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 2-lea:
Născut în Antiohia Siriei, din părinţi bine temători de Dumnezeu, ai studiat filozofia, medicina şi pictura, fiind dornic de multă cunoaştere. Dar mai mult erai însetat de cunoaşterea Adevărului; Unicul Adevăr care nu poate fi cunoscut decât de cel ce devine el însuşi o părticică, un mic mădular al Adevărului, căruia cu inima frântă Îi aducem cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 2-lea:
Străduiţi-vă să deveniţi copiii lui Dumnezeu! Cu atâta căldură îndemnai în predici şi ziceai: Prin lepădarea de viclenie şi făţărnicie, copiilor să vă asemănaţi, iar iubindu-L pe Dumnezeu şi unii pe alţii iubindu-vă, copii ai Lui veţi fi! Iar când Dumnezeu ţi-e Tată ai câştigat mai mult ca lumea toată! De această învăţătură mulţi se minunau şi unele ca acestea grăiau:
Bucură-te, că mult dorim fiii Celui Preaînalt să fim,
Bucură-te, şi ajută-ne întru aceasta să ne silim,
Bucură-te, că ne-ai lăsat Faptele Apostolilor, mântuitoare carte,
Bucură-te, şi ajută-ne de mântuire s-avem parte,
Bucură-te, că în tinereţe filozofia ai studiat,
Bucură-te, că să-L vezi pe Dumnezeu-Infinitul te-a ajutat,
Bucură-te, că Domnul a poruncit ca toţi să fim una,
Bucură-te, că prin multă trudă ai dobândit cununa,
Bucură-te, că numai în rugăciune putem fi uniţi,
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni vom fi şi noi miluiţi,
Bucură-te, că izgoneşti împietrirea pierzătoare,
Bucură-te, şi ne aruncă-n rugăciunea arzătoare.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 3-lea:
Împreună cu ucenicul Cleopa mergeai, Sfinte Luca, către Emaus, apăsaţi de tristeţe grea şi sufletele voastre se aflau la marginea nădejdii. Dragoste aţi arătat străinului pe care L-aţi întâlnit pe cale, zicându-I: “Rămâi cu noi”. Oaspetele vostru era Stăpânul a toată făptura, pe care L-aţi recunoscut la frângerea pâinii şi cutremuraţi I-aţi cântat: Aliluia !

Icosul al 3-lea:
În şapte zile a creat Dumnezeu lumea din nimic. Asemenea, câte şapte zile ai propovăduit împreună cu Sfântul Pavel în cetăţile Troa şi Tir şi sufletele oamenilor le-aţi reclădit cu învăţătura dată vouă de Creatorul Însuşi. Pentru aceasta, cu minunare noi îţi aducem cântare: Bucură-te că Domnul, Scriptura, la Emaus, pe cale, v-a tâlcuit,
Bucură-te, că minunat Hristos v-a înţelepţit,
Bucură-te, că la frângerea pâinii ochii vi s-au deschis,
Bucură-te, că inimile voastre frigeau de nedescris,
Bucură-te, că împreună cu Cleopa, înapoi la Ierusalim v-aţi dus,
Bucură-te, că ucenicilor le-aţi vestit că aţi văzut pe Iisus,
Bucură-te, că mai apoi, Domnul Însuşi v-a binecuvântat,
Bucură-te, că nădejdea voastră s-a împrospătat,
Bucură-te, poporului grăit-ai fără văl, cu vorbă joasă,
Bucură-te, că învăţăturile rele cădeau ca la coasă,
Bucură-te, că mântuirea stă-n zicerea Sfântului Nume,
Bucură-te, că-n rugăciune e Viaţă, mai presus de lume,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 4-lea:
Fost-ai Sfinte Luca în ceata celor şaptezeci de ucenici trimişi de Domnul Hristos prin cetăţi, să lucraţi doi câte doi spre desţelenirea conştiinţelor sufocate-n superficialitate, rătăcire şi mulţumire de sine. Şi Domnul Însuşi era cu voi, pentru care toţi, cu mulţumită înălţaţi cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 4-lea:
Mreaja măruntă prinde mult peşte. Asemenea, deasa rugăciune, însoţită de fapte bune, mila Domnului peste noi coboară chiar de-am fi şi căzut odinioară. Poporul luminat de a ta învăţătură, Sfinte Luca, început bun punea, grăind aşa:
Bucură-te, ascet ce te fereai de goală vorbire,
Bucură-te, ajutorul celor ce-ţi cer din necazuri izbăvire,
Bucură-te, doctorule ceresc, grabnic tămăduitor,
Bucură-te, şi dă-ne vindecare de rănile ce nu ne dor,
Bucură-te, că în Alexandria ai hirotonit episcopi,
Bucură-te, că prin rugăciune ai vindecat ologi şi şchiopi,
Bucură-te, că în cetatea Ptolemaida o zi aţi luminat,
Bucură-te, că la plecare, pe malul mării v-aţi rugat,
Bucură-te, că din Cezareea la Ierusalim v-aţi suit,
Bucură-te, că pe mulţi în credinţă i-aţi întărit.
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Pavel mulţi aţi botezat,
Bucură-te, că astfel, din rătăcire i-aţi salvat.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 5-lea:
Şapte ani ai propovăduit Lumina lumii în cetatea macedoneană Filipi, punând temelie şi întărind Biserica lui Hristos. Apoi, povăţuit de marele Pavel ai mers în Corint să strângi milostenie pentru creştinii săraci din Palestina, pentru care neîncetat te rugai Stăpânului, într-un smerit: Aliluia !

Icosul al 5-lea:
În zilele tale de propovăduire fierbinte acestea grăiai, Sfinte Părinte: Cum cascada niciodată nu îngheaţă, asemenea inima, care în smerenie şi în osârdie de sine continuu se coboară, nicicum nu împietreşte. Poporul luminat, Sfinte Luca, alăută Dumnezeirii, din dulceaţa smereniei se împărtăşea zicând:
Bucură-te, iscusit doctor al bolilor trupului,
Bucură-te, minunat tămăduitor al bolilor duhului,
Bucură-te, că viaţa ţi-ai jertif-o Domnului cel Drept,
Bucură-te, că prin aceasta ai fost mare înţelept,
Bucură-te, că pe aspră cale odihnă ai găsit,
Bucură-te, că nevoinţa-i drumul celor ce s-au mântuit,
Bucură-te, că vârful smereniei e gândul la moarte,
Bucură-te, că nădăjduim s-avem cu Sfinţii parte,
Bucură-te, propovăduitorul Evangheliei la popoarele păgâne,
Bucură-te, Apostol minunat şi plin de înţelepciune,
Bucură-te, însoţitorul nostru pe treptele încercării,
Bucură-te, că tânjim după dulceaţa iertării.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 6-lea:
Când Sfântul Apostol Pavel a suferit pentru Domnul în cetatea Palestinei, ai rămas alături de el împlinind Sfânta poruncă: Purtaţi-vă sarcinile unii altora. Nu l-ai părăsit pe Apostolul Neamurilor nici în călătoria la Roma, unde a fost judecat de Cezarul. De pătimirile voastre, slujitori ai Cuvântului, creştinii mult se întristau, dar întru nădejde-I cântau: Aliluia !

Icosul al 6-lea:
Poporului în faţa ta adunat, Sfinte Luca, acestea ai cuvântat: Pasărea, din prinsoarea coliviei să scape nicicum nu poate, fără ca cineva s-o slobozească. Asemenea, omul, de păcate sau patimi împresurat, trebuinţă are în rugăciune să ceară izbăvire şi ajutor de la Cel Atoatevăzător. Poporul luminat, cu mulţumire, acestea ţi-a cântat:
Bucură-te, că focul Duhului mângâie obrazul de sare udat,
Bucură-te, că Domnul, cuvânt de foc, apostolilor v-a dat,
Bucură-te, că propovăduind în Libia şi Egipt, mulţi erau îndărătnici,
Bucură-te, căci cu răbdare i-aţi făcut creştini vrednici,
Bucură-te, că te-ai hărnicit pe Hristos să-l răspândeşti,
Bucură-te, că reazăm în urcuşul nevăzut ne eşti,
Bucură-te, că în mulţi ai pus a muştarului sămânţă,
Bucură-te, că îngerii se bucurau de-a ta stăruinţă,
Bucură-te, şi ne fă biruitori în a lumii vâltoare,
Bucură-te, că tânjim după trăirea viitoare,
Bucură-te, căci cu jertfire ai slujit pe Logos,
Bucură-te, că şi astăzi ne eşti de mult folos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 7-lea:
Bucurie Sfântă a pătruns în sufletul tău, în Sevasta, când ai văzut evlavia cu care creştinii cinsteau sfintele moaşte ale Botezătorului Domnului. Când a fost vremea să pleci în Antiohia, cu multă înfricoşare ai luat mâna dreaptă a Sfântului Ioan, mâna sub care Cel Neîncăput şi-a plecat capul la primirea Botezului, şi cu sfântă bucurie ai glăsuit cântul smerit: Aliluia !

Icosul al 7-lea:
Inima omului este Împărăţia Cerurilor pe care o răpeşte, o ascunde, o cuprinde. Aceasta este inima curăţită în chinurile naşterii de sine, din lacrimi primite de Dumnezeu. Doar inima purtătoare de Dumnezeu este candela veghei neîncetate, inima vie, care bate în rostire negrăită şi în laude ca acestea:
Bucură-te, Apostol înţelept, neînfricat şi harnic,
Bucură-te, că ne ajuţi să ne rugăm jarnic,
Bucură-te, Apostol neobosit, că multe suferinţe ai primit,
Bucură-te, că alături de Pavel, Apostolul, ai pătimit,
Bucură-te, că ai învăţat pe rătăciţi să se închine,
Bucură-te, tăria noastră-n fapte bune,
Bucură-te, şi ne dă-n inimă glas de răcoare subţire,
Bucură-te, şi ne ascute a păcatului simţire,
Bucură-te, că eşti pildă vie celor rătăciţi,
Bucură-te, că aduci la Lumină pe cei orbiţi,
Bucură-te, căci darurile de Sus vin doar în rugăciune,
Bucură-te, şi ne ajută, răutatea din noi a o răpune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 8-lea:
Toată înţelepciunea, puterea şi talentul sunt daruri de la Dumnezeu cu care tu, Sfinte Luca ai fost mult dăruit, şi pe care ai vrut să le închini lui Dumnezeu şi preaiubitei lui Maici. De acest imbold mânat, prima icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu bucurie sfântă ai pictat şi însăşi Maicii Domnului cu evlavie o ai prezentat, Treimii cântând: Aliluia !

Icosul al 8-lea:
Cu câtă bunătate a privit Maica Preasfântă icoana de tine pictată, Sfinte Luca, şi întru preasfinţenie a prorocit aşa: Fie ca harul Celui Care s-a născut din Mine şi mila Mea să fie cu această icoană! Pentru acest nemeritat dar lăsat, noi, bătând fruntea de ţărână cu datorată recunoştinţă şi cu credinţă, acestea glăsuim:
Bucură-te, iconar iscusit, rădăcina sfintei iconografii,
Bucură-te, că pe Apostoli, Domnul v-a făcut din slugi, fii,
Bucură-te, că ai zugrăvit faţa Maicii Preasfinte, cutremurat,
Bucură-te, că însăşi Maica Domnului icoana Sa a binecuvântat,
Bucură-te, Floare în buchet Împărătesc cu şaptezeci de crini,
Bucură-te, suflet rănit de cugetarea la Coroana de spini,
Bucură-te, iconarul Maicii Domnului, uşa Cerului deschisă inimilor pocăite,
Bucură-te, şi ne ajută să lăsăm grosimea trupească, să trecem prin ispite,
Bucură-te, că Preasfânta a primit sfânta icoană,
Bucură-te, că Maica Preasfântă la Cer ne cheamă,
Bucură-te, că prin mila Maicii Domnului vom moşteni veacul neînserat,
Bucură-te, că Maicii Preasfinte ne rugăm înflăcărat,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 9-lea:
Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea apei curate, care adapă vieţuitoarele după câtă sete au fiecare. Dumnezeiasca Evanghelie ai lăsat-o, Sfinte Apostole Luca, spre luminarea lumii de-a lungul veacurilor, şi prin ea, inimile reci şi împietrite se transformă în inimi fierbinţi şi însetate de viaţă, ca să mulţumească Stăpânului, abia şoptind: Aliluia !

Icosul al 9-lea:
Sfânta Scriptură -fiind de inspiraţie divină- este mângâierea şi întărirea noastră pentru a străbate pelerinajul acesta vremelnic, în măsura în care ne străduim să împlinim Sfintele Porunci dătătoare de viaţă veşnică. Un testament vesteşte Cuvântul întrupat, iar alt testament conţine istoria vieţii Sale. Acestei scrieri, tu, Sfinte Luca, fiind lucrător, primeşte mulţumirile noastre şi laudele acestea:
Bucură-te, că Evanghelia e întâlnirea cu dulcele Mântuitor,
Bucură-te, că Evanghelia desluşeşte tainele veacului viitor,
Bucură-te, că doar Evanghelia ne dă puterea naşterii de sine,
Bucură-te, că din Evanghelie doar, învăţăm taina iertării depline,
Bucură-te, că prin Evanghelie doar, poţi fi cu Sfinţii părtaş,
Bucură-te, că Evanghelia împlinind, Duhul îşi face în inimă sălaş,
Bucură-te, că Evanghelia închide-n ea pe cel Atoatefăcător.
Bucură-te, că Evanghelia ne limpezeşte rostul veacului trecător,
Bucură-te, că prin Evanghelie poţi fi părtaş Schimbării la Faţă,
Bucură-te, că Evanghelia doar îţi dă putere de sfântă viaţă,
Bucură-te, că Evanghelia e binecuvântarea Domnului Hristos,
Bucură-te, că Evanghelia dă aripi spre înfricoşatul zbor luminos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 10-lea:
După pogorârea Sfântului Duh, te-ai întors în Antiohia, Sfinte Apostole Luca, şi ai fost ajutorul Sfântului Apostol Pavel şi împreună lucrător cu el, nu fără greutăţi, suferinţe şi primejdii, spre împlinirea misiunii Apostolice, încredinţată vouă de iubitul vostru Învăţător, Domn şi Stăpân, căruia împreună cu voi cântare-I înălţăm: Aliluia !

Icosul al 10-lea:
Iscusit dascăl, Sfinte Luca, poporului sărac, în păcate, dar neînvăţat, acestea ai cuvântat: Precum merindele bine se păstrează cu sare, în ispite este trebuinţă de multă rugăciune şi răbdare. Cei cu sufletul prezenţi, cu inima limpezită, această laudă o făceau auzită:
Bucură-te, că suntem pământ însetat de veşnicie,
Bucură-te, şi ne ajută să păşim nepătaţi prin vremelnicie,
Bucură-te, că rugăciunea nu este simplă citire,
Bucură-te, şi dăruieşte-ne în rugăciune trăire,
Bucură-te, că prin ascultare cu Hristos te-ai asemănat,
Bucură-te, că secerişul era mult, dar cu buruieni amestecat,
Bucură-te, că ascultarea-i viaţă, iar neascultarea-i moarte,
Bucură-te, că smeriţii, poveri străine vor să poarte,
Bucură-te, că ne-a luminat Domnul să-l cunoaştem,
Bucură-te, şi ajută-ne cu oile sale să paştem,
Bucură-te, şi dă-ne să cunoaştem odihna-n rugăciune,
Bucură-te, şi ajută-ne să scăpăm de-a păcatului urâciune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 11-lea:
Veţi fi daţi la moarte pentru Numele Meu, v-a spus cu multă dragoste Mântuitorul Hristos, când v-a trimis la propovăduire. Aceasta şi cu tine, Sfinte Luca, s-a împlinit, când ai suferit mucenicia, răstignit pe un măslin în cetatea Ahaia, la vârsta de optzeci şi patru de ani. Cutremuraţi de durere credincioşii, printre lacrimi, Domnului cântau: Aliluia !

Icosul al 11-lea:
Nimeni nu este cu putinţă a se mângâia în ambele veacuri; căci cel ce a voit mângâiere vremelnică, o va pierde pe cea veşnică. Aşa învăţai poporul tău, iar noi, deşi nevrednici, însetaţi de veşnica odihnă, minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, că de la mari primejdii n-ai dat înapoi,
Bucură-te, că Apostolii frăţeşte au lucrat doi câte doi,
Bucură-te, că ne întăreşti să urcăm piscul Sfintei Pironiri,
Bucură-te, că osândirea de sine rodeşte-n smerite coborâri,
Bucură-te, că propovăduirea ta în Troas, lumină a adus cetăţii,
Bucură-te, că ai slujit lui Hristos, Soarele dreptăţii,
Bucură-te, Sfinte mucenice, pururea slăvite,
Bucură-te, toiagul nădejdii sufletelor smerite,
Bucură-te, dascăl al duhului smerit sârguitor rugător,
Bucură-te, Sfinte Apostol, de Dumnezeu purtător,
Bucură-te, că virtutea cu păcatul nu pot sta împreună,
Bucură-te, şi pe noi, cei căzuţi, în rugăciunea ta ne adună,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 12-lea:
Trupul tău a fost înmormântat cu toată evlavia în cetatea Tebei; A rânduit Dumnezeu să se descopere Sfintele tale moaşte în secolul al IV-lea, prin vindecări minunate care întăreau pe creştini în dreapta credinţă, şi-i însufleţeau, Domnului să înalţe cântarea: Aliluia !

Icosul al 12-lea:
Făclie – care ai arătat lumii Lumina, călăuză – care ne-ai arătat Calea, doctor – care pe Doctorul tuturor trupurilor şi sufletelor L-ai propovăduit, te-ai arătat lumii, iar acum, de Lumina Sfintei Treimi te îndulceşti, strălucindu-ne şi nouă, celor ce-ţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în sălaşul veşnicei şi preafericitei odihne te-ai mutat,
Bucură-te, căci sfânta ta icoană şi moaştele sfinte, mângâiere ne-ai lăsat,
Bucură-te, că rugător fierbinte te-am dobândit noi toţi,
Bucură-te, căci pentru noi, pe Domnul să-L îndupleci poţi,
Bucură-te, că toate cererile de folos le împlineşti,
Bucură-te, căci cu putere pe potrivnici izgoneşti,
Bucură-te, al mântuirii iscusit doctor,
Bucură-te, grabnic de minuni făcător,
Bucură-te, crin răsădit în a lui Dumnezeu grădină,
Bucură-te, şi ajută-ne să ne vedem numai a noastră vină,
Bucură-te, că trudindu-te, grâu făceai din pleavă,
Bucură-te, Sfinte Evanghelist, Părinte şi Avă.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, către tine ne întindem nădejdea, noi, păcătoşii şi te rugăm să alungi din noi duhul nepăsării, al iubirii de avuţie şi al mulţumirii de sine. Prin rugăciunile tale la Tronul Celui Preînalt, dă-ne nouă să ne cunoaştem păcatele, să ne pocăim statornic, întăreşte-ne în credinţă şi voinţă, spre vieţuirea în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, ca împreună cu tine, în veacul neînserat, Domnului să-i cântăm înflăcărat: Aliluia !      (se zice de trei ori).

Apoi se citesc Icosul 1: „Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul …” şi Condacul 1: „Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare …” după care se citeşte rugăciunea:

Prin tine, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, mărturisim Preabunului Dumnezeu, că nimic bun nu am făcut din ce s-a poruncit şi nimic bun nu se află în noi, fără numai o scânteie de nădejde.

      Dar precum la înmulţirea pâinilor, prin Sfinţii Ucenici a dat Domnul Hristos hrană poporului, îndrăznesc a nădăjdui, că prin mijlocirea ta, Sfinte Luca, să-mi dea Stapânul milele Sale cele bogate spre reanimarea sufletului meu sufocat de grele păcate.

      Roagă-L pe Preabunul Dumnezeu, ca un Preaiubitor de oameni să le ierte toate păcatele rudeniilor mele, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor, care vor fi căzut în păcate doar de ei şi de Domnul ştiute. Pe toţi să ne lumineze Domnul Hristos şi să ne dăruiască pocăinţă statornică şi deplină.

      Iarăşi te rog, Sfinte Luca, roagă-te Domnului şi pentru sufletele adormiţilor robilor Săi de aici şi pretutindenea, de acum şi din toate timpurile; să-i miluiască cu mila Sa cea bogată şi păcatele, de vor fi avut, să nu le socotească.

      Încă iarăşi te rog, Sfinte Luca, mai roagă-L pe milostivul Dumnezeu ca în minutul de la marginea vieţii mele, să Se milostivească şi să-mi trimită pe dumnezeiescul Său înger, să-mi ia cu pace sufletul pe care făgăduiesc să-l dau în mâinile Domnului, căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea; Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.