Ura stă la baza sentinței pornită a osîndi omul, cînd cineva vede paiul din ochiul aproapelui său, și nu purtarea de grijă. Totul se face sub masca iubirii de oameni, dar fapta geme de răutate, acoperă pe aproapele cu ocări și multe acuzații neîntemeiate, o face pe marele învățător, dar nici de elev nu este vrednic. De aici și Domnul a denumit așa oameni fățarnici.
„Nu judecați ca să nu fiți judecați”(Matei, 7, 1) Cred că foarte puțini mai sunt acei care cu adevărat înțeleg sensul acestor cuvinte. Societatea actuală este foarte preocupată cu judecata aproapelui pentru a nu săvîrși acest groaznic și teribil păcat. Pentru ce, ne întreabă Hristos , răpiți înainte de vreme dregătoria judecătorului? Pentru ce o luați înaintea zilei cele înfricoșătoare? Vreți să deveniți judecători? Păi , fiți judecătorii voștri proprii, a păcatelor voastre. Nu cred că ne oprește cineva, ba dincontra este salutabil, așa ne vom îndrepta păcatele noastre și nu vom fi păgubiți duhovnicește , ci numai de cîștigat avem. Dar dacă te lași pe tine , și ai grijă de alții, îți aduni fără să bagi de seamă nari sarcini și groaznice păcate. Numai cu gîndul dacă osîndești , te faci vinovat de păcat. Pentru că nu o faci pe ceva întemeiat ci adeseori pe bănuială sau clevetire. Judecînd pe alții fără cruțare, nu ne dăm sama că nu pe ei îi pedepsim ci pe noi ne păgubim cu grea pedeapsă. Vrednic de mai mare pedeapsă de cît cel judecat și condamnat, pentru că nu e acelaș lucru, a păcătui simplu, cu a pedepsi pe un alt păcătos, ca pe urmă și tu să cazi întru-n asemenea păcat. Să nu cercetăm cele rele ale altora, dar acest fapt persistă în societatea de azi, parcă ar fi un aliment necesar pentru viață, ci să ne gîndim fiecare la ale noastre. Să ne gîndim fiecare la succesele altora și să judecăm greșalele noastre, așa îl vom mulțumi pe Dumnezeu. Pilda vameșului și a fariseului este o vie mărturie, nu judecați, adevărat ne zice Hristos, mai îndreptat sa întors 
Vameșul la casă sa, decît fariseul. Aici îmi permit și eu a vă ruga frățește, să alungați de la voi din suflet, din inimă orice cuvînt murdar, orice gînd nechibzuit, să vorbiți numai ceea ce este bun spre zidire. Să fie departe de buzele noastre orice fel de clevetire, știind că chiar cenușă de vom mînca, la nimic nu ne va folosi, nu vom scăpa de pedeapsa Dreptului Judecător. După judecata cu care judecăm ne va judeca și Dumnezeu pe noi, că doar nu suntem noi drepți și Dumnezeu nedrept. Neîngăduind să se facă altuia dreptate, cum credeți că Dumnezeu va îngădui să se facă nou dreptate celor care judecăm, clevetim. Nu trebue să ocărîm, să tăbărîm cu gura, să osîndim, să judecăm, ci să sfătuim.Nu trebue să vorbim de rău, ci să povățuim. Nu trebue să criticăm cu trufie, ci să îndreptăm cu dragoste.
Prot.Victor Mihalachi
