La masă nu trebuie să se vadă că mîncăm cu lăcomie, ci să păstrăm tot timpul stăpînire de sine, seninătate și cumpătate în toate, nelăsînd nici atunci cugetul să rătăcească departe de Dumnezeu, ci și din prilejul gustării alimentelor și din felul în care e alcătuit organismul, pe care îl hrănim, să facem moment de preamărire a lui Dumnezeu, întrucît pînă și din multe feluri de bucate lăsate pentru întreținerea trupului omenesc, se poate vedea că ele au fost lăsate de Ziditorul tuturor lucrurilor. Înainte de a ne așeza la masă, se cade să înălțăm sufletul către Dumnezeu rugîndu-L să ne învrednicească de darurile Lui atît în prezent, cît și pentru cele ce ne rezervă pentru viitor. După masă trebuie să ne ridicăm iarăși cugetele spre Dumnezeu spre a-I mulțumi pentru toate darurile primite și spre a-I implora bunătatea pentru cele pe care ni le-a făgăduit.
Sfîntul Vasile cel Mare
