Credința cea adevărată și lucrările cele cuvioase sînt semnele adevăratului creștin.
Creștinul este o adevărată casă a lui Hristos, alcătuită din fapte bune și din învățăturile cele sănătoase. Iar adevărata credință prin fapte se arată. Credința fără de fapte, este moartă, precum și faptele, fără de credință. Drept aceea, se cuvine ca cei curați să se păzească cu toată puterea de faptele cele necurate, ca nu, pentru noi, să se zică acel cuvînt: ”Cu gura ei mărturisesc, că știu pe Dumnezeu, iar cu faptele se leapădă de El.” Pentru că a zis Domnul: ”Dacă cineva Mă iubește pe Mine, apoi păzește și cuvîntul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el și la dînsul vom veni și locaș întru el Ne vom face.” De aici, să cunoaștem că, din credința cea dreaptă și din faptele cele bune, se zidește casa sufletului. Și așa, Dumnezeu petrece întru noi, precum este scris: ”Mă voi sălășlui întru dînșii, zice, și cu ei voi umbla.”Aceasta arătînd-o, și Apostolul zice: ”Sau nu știți că Iisus Hristos este întru voi, fără numai de sunteți neiscusiți și neluători de seamă.”
Deci, deavolul nu știe de este, sau nu, Stăpînul Hristos în mintea ta. Dar, de te vede pe tine mîniindu-te, sau sfădindu-te, sau grăind cuvinte necurate, sau jurîndu-te, sau clevetind, sau urînd pe cineva, sau trufindu-te, sau rîzînd mult, sau glumind, sau nerugîndu-te adeseori, nici aducîndu-ți aminte de moarte, atunci el cunoaște că nu este în sufletul tău Cela ce te păzește pe tine. Și așa, ca un tîlhar, intră diavolul cel viclean, fiindcă nu este lumina lui Dumnezeu în inima ta, și-ți fură casa sufletului tău. Și se face cele mai de pe urmă, mai rele decît cele dintîi. De acestea să ne izbăvească pe noi Domnul.
Sursa: ”Proloagele”, VOL. II, pag. 584
