Spunea un oarecare stareț, că a fost un preot sfînt și curat, iar, cînd slujea Liturghia, vedea îngeri de-a dreapta și de-a stînga sa. Dar, el deprinsese slujba Liturghiei de la eretici, pentru că era neînvățat și neiscusit la dumnezeieștile Taine și la cuvinte. Deci, cînd slujea Liturghia, în neiscusința și nerăutate zicea și ceea ce era greșit și nu știa aceasta. Iar, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit la dînsul un oarecare diacon, care știa dumnezeieștile Scripturi. Deci, s-a întamplat preotului acestuia, fiind diaconul de față, de a facut Sfînta Liturghie. Și a zis diaconul către preot: „Acestea pe care le zici, nu sunt ale credinței celei drepte, ci eretice sunt, adică ale potrivnicului lui Hristos.” Însă preotul nădăjduindu-se că vedea pe Sfinții îngeri cînd slujea, nu lua aminte la cele zise de diacon. Iar diaconul nu-l slăbea pe el, zicîndu-i: „Parinte, te rătăcești, pentru ca Biserica ortodoxă a lui Dumnezeu nu primește pe cei ce zic cuvintele acestea.”
Deci, după ce a vazut preotul că în acest chip este ocărît și mustrat de diacon, pe cînd slujea chiar Liturghia, și a văzut, după obicei, pe Sfinții îngeri în preajma sa, atunci i-a întrebat pe ei, zicînd: „De vreme ce diaconul acesta mă ocărăște pe mine, ce trebuie să fac?” Și i-au zis îngerii: „Să te lași, că bine te sfătuiește.” Iar preotul a zis: „Dar voi, de ce nu mi-ați spus mie?” Zis-au lui îngerii: „Dumnezeu a rînduit ca oamenii, pe oameni sa-i îndrepteze.”
Sursa: ”Proloagele”, Vol. II.
