Cuviosul şi mult nevoitorul Ioan Pustnicul era din Rusia şi petrecea la Schitul Trestieni în mari nevoinţe, fiind unul din ucenicii Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului.
Iar nevoinţa lui era aceasta: de multe ori punea masă la toţi fraţii schitului aceluia, din dreaptă osteneala sa, iar mai înainte de masă umbla pe la fiecare din părinţi, pe la chilii, cu un vas cu apă, şi le spăla picioarele cu îndemânare şi le săruta cu dragoste, ca un alt Avraam. Împreună cu ceilalţi pustnici de la Dălhăuţi, Trestieni şi Cârnu, şi acest pustnic s-a aflat mulţi ani sub povăţuirea Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, marele dascăl al rugăciunii neîncetate. Apoi, bineplăcând lui Dumnezeu, s-a săvârşit în pace.
Cuviosul Ioan Pustnicul de la Schitul Trestieni din Buzău (cca. 1760)
Sursa: ”Patericul românesc”, Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 265
