Sfîntul Pavel nu în biserică s-a rugat, ci, închis în temniță si cu picioarele în butuci, nici șezînd drept, nici genunchii plecîndu-și-i. Că nu putea să stea altfel în butucul în care-i erau prinse picioarele. Ci, de vreme ce se ruga cu credință, zăcînd în temniță, s-a cutremurat temniță, și lanțurile celor legați au căzut și pe străjerul temniței la credință l-a adus.
Ezechia regele nu sta în biserică, nici genunchii nu-și pleca, ci, culcat pe pat și zăcînd în boală, s-a întors spre perete. Dar de vreme ce cu căldura si cu suflet umilit a chemat pe Domnul, cuvîntul cel hotarît asupra lui spre moarte, a fost schimbat și a primit bunătatea cea dintîi și lungimea vieții, cu adăogirea anilor, iar toată cetatea a luat mîntuire de vrăjmași. Asemenea și tîlharul, pe cruce fiind răstignit, cu putine cuvinte a cîștigat Împăraăția cerului, Ieremia, în groapă aruncat, s-a rugat lui Dumnezeu și l-a auzit pe el, Daniil, dat fiind în groapa, spre mîncare leilor, a chemat pe Dumnezeu și s-a mîntuit Iona, în pîntecele chitului s-a rugat lui Dumnezeu. Si multi altii au izgonit, cu rugaciunea, toate răutățile ce-i cuprindeau pe dînșii si au primit ajutor de la Dumnezeu. Asemenea, și acum, mulți cu rugaciunea s-au slobozit din multe primejdii și răutați, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Drept aceia, și noi, fraților, să nu cautăm loc de rugaciune, nici să o grăim cu lungi cuvinte împodobită, ci, precum Cananeanca zicea: „Miluiește-mă că fiica mea rău se îndrăcește.” Așa, și tu, să zici: „Doamne, miluiește-mă.” Că, măcar că este mic acest cuvînt, el cuprinde un noian al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Că, unde este mila lui Dumnezeu acolo este tot binele. Deci, oriunde ești, așa să zici: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Și chiar de nu-ți vei mișca buzele, cu mintea așa să strigi. Ca, și tăcînd, te va auzi Dumnezeu și, fiind tu însuți biserică, apoi nu căuta loc de rugăciune.
Multe Scripturi grăiesc despre această scurtă și grabnică rugăciune. Moise fugea din Egipt, dinaintea lui Faraon; marea îi era înainte și Faraon în spatele lui, iar el la mijloc. Mare strîmtorare avea și nu-i era lui cu putință a se ruga lui Dumnezeu. Însă, i-a zis Dumnezeu lui: „Ce strigi către mine?” Asemenea, și cei trei tineri, fiind aruncați în cuptor, se rugau: și rugaciunea lor a stins văpaia și legăturile lor le-a dezlegat și i-a scos pe ei vii și preaslaviți i-a arătat. Încă și Iov, pe gunoi, s-a rugat și a făcut milostiv pe Dumnezeu.
Măcar și ispita de ar năvăli asupra ta, la Dumnezeu să scapi și să te rogi, Lui, ca să te izbavească pe tine. Că Dumnezeu este pretutindenea și aproape de tine și, încă nesfîrșind tu a-l grăi, El îți va zice ție: „Iată-mă!” Încă nu-ți vei sfîrși rugăciunea și Acela îți va da ție vindecarea, de-ți vei curăți mintea ta de patimile cele spurcate.
Sfîntului Ioan Gură de Aur
