Din păcate, unii dintre noi avem pretenții nesăbuite de la ceilalți, dorim ca toți să aibă aceeași alcătuire duhovnicească cu a noastră. Când vreun altul nu se potrivește cu felul nostru de-a fi, adică este puțin mai îngăduitor sau puțin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. În Biserică toți sunt de trebuință. Toți Părinții și-au adus slujirea lor, și cei blânzi, și aspri. Așa cum pentru trupul omenesc sunt de trebuință și cele dulci, și cele acre – chiar și păpădiile amare, căci toate își au substanțele și vitaminele lor –, la fel este și cu Trupul Bisericii. Toți sunt de trebuință. Unul întregește felul de-a fi al celuilalt și toți suntem datori cu îngăduință, nu doar față de alcătuirea duhovnicească a celuilalt, ci chiar față de slăbiciunile pe care le are ca om.
Sursa: revista ”Familia Ortodoxă”, nr.9 (92) 2016, pag.50
