Veniţi, dar, fraţilor, să defăimăm cele vremelnice şi să ne îngrijim de veşnicele bunătăţi făgăduite nouă. Să ne sârguim noi înainte, până nu se întunecă, mai înainte până nu se risipeşte târgul. Să nu ne câştigăm nouă prieteni din mamona al nedreptăţii. Să câştigăm dintre săraci mulţi martori. De la dânşii să cumpărăm undelemn şi să-l trimitem înainte. Că ei: văduvele, sărmanii, neputincioşii, ciungii, şchiopii, orbii, leproşii şi toţi săracii, care stau la uşile bisericilor, sunt cei ce vând undelemn candelelor. Pe aceştia să-i căutăm şi să-i îngrijim, ca ei împacă pe Dreptul Judecătorul cu noi. Pe cei ce vin la noi, să nu-i întoarcem deşerţi înapoi, ci cu fața veselă să-i întâmpinăm, iar celor ce nu pot să vină, noi să le trimitem milostenie. Aceasta este mai mare şi decât cea dintâi poruncă.
Fiecare să cerceteze în biserici, dacă nu cumva este vreun sărac, sau vreun străin, şi, aflându-l să se sârguiască a-l lua în casa sa şi să-l odihnească, pentru că, împreună cu săracul, intra şi Hristos în casă, Cel ce pentru noi s-a făcut sărac, că prin jertfa aceasta primim milostivirea lui Dumnezeu. Şi, dacă cel ce primeşte un prooroc, plată de prooroc ia, oare cel ce pe Iisus Hristos Însuşi Îl primeşte, ce fel de plată va lua? Cu adevărat că pe cea scrisă: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit” (I.Cor., 2,9). Cel ce aduce pe sărac în casa sa, aduce şi pe Hristos, Care a zis: „Fericiţi cei milostivi”. Cel ce miluieşte pe sărac împrumuta pe Dumnezeu, Cel ce a zis: „Întrucât aţi făcut aceasta unuia din aceşti preamici, Mie mi-aţi făcut”. Cel ce pe străin primeşte sub acoperământul sau, primeşte pe Hristos, Cel ce a zis: „Iar Fiul lui Dumnezeu n-are unde să-şi plece capul”.
Acestea şi cele asemenea acestora sunt roade ale pocăinţei şi cununa şi lauda şi slava creştinilor. Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, sau cel puternic cu puterea sa, ci, toţi cei ce se laudă, cu Domnul să se laude, iar lauda creştinilor este porunca lui Dumnezeu. Lauda creştinilor este Învăţătura Apostolilor şi a Proorocilor. Lauda creştinilor este smerită cugetare, sărăcia cea duhovnicească şi ascultarea. Lauda creştinilor este cântarea cu psalmi cu umilinţă. Lauda creştinilor este pocăinţa cu lacrimi, lauda creştinilor este blândeţea cea cu linişte şi slujirea către toţi. Lauda creştinilor este a spăla picioarele fraţilor. Lauda creştinilor este a zice către prietenul său: „Iartă-mă, că am greşit ţie”. Lauda creştinilor este primirea străinilor şi milostivirea. Lauda şi mântuirea creştinilor este ca, totdeauna, la masa lor, săracii şi sărmanii şi străinii să mănânce împreună cu ei, că din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi. Lauda creştinilor este ca să nu apună soarele asupra mâniei lor, nici să doarmă având ceva asupra cuiva. Lauda creştinilor şi cununa este a răbda necazuri şi a nu se mânia; unul ca acesta se afla prieten cu Cel ce a zis: „Întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan, 16,20). Lauda creştinilor este a cerceta pe cei din temniţă, pe cei ce sunt în peşteri, pe munţi şi prin crăpăturile pământului, ca nişte ucenici adevăraţi ai Celui ce a zis: „În temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
Lauda creştinilor este a pomeni de-a pururi pe Dumnezeu şi ziua cea mare a Judecăţii. Dar pentru ce să nu zic şi cele mai mari? Fala creştinilor şi lauda şi mântuirea este mărturisirea dreptei credinţe şi a nu se uni nici a se împrieteni cu cei ce cugeta împotriva ei, ci a păzi porunca şi arvuna neîntinate, neprihănite şi neamestecate de tot eresul, până la arătarea Domnului Iisus Hristos. Că aceasta văzând, Domnul va zice: „Iată, cu adevărat, creştin, întru care nu este vicleşug”. Cu aceasta suntem datori să ne lăudăm fraţilor, iar nu cu căruţe şi cu cai, cu dregători şi cu bogăţie. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Sfântul Efrem Sirul
Sursa: Proloagele VoI. I, pag. 255
