Despre obiceiul de a merge preotul cu Ajunul Bobotezei!
Biserica are în rânduiala sa două slujbe distincte pentru sfinţirea caselor credincioşilor, care nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu Aghiasma Mare în ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială şi anume slujba sfeştaniei sau a aghiasmei mici care se săvârşeşte la mutarea în casa nouă şi apoi se repetă în fiecare an sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simţită în vreun fel în casă.
Vizita preotului în Ajunul Bobotezei este marcată de multe tradiţii şi obiceiuri populare, pline de semnificaţii spirituale, datini care s-au transmis din generaţie în generaţie. Nu sunt nişte simple obiceiuri, ci sunt adevărate comori de suflet ale acestui neam pentru care credinţa creştină a însemnat mereu legea strămoşească pe care au preţuit-o şi apărat-o. Prin sfinţirea casei, aşezăm locuinţa noastră sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfinţită ca şi omul nebotezat, sunt vulnerabili lucrării răului. O casă sfinţită are protecţie împotriva tuturor relelor, însă esenţial este ca cei ce intră şi locuiesc acolo să nu aducă ei înşişi răul prin săvârşirea lui. Prin natura sa materială şi spirituală deopotrivă, omul are nevoie de această îngemănare a spiritului cu a materialului, are nevoie de semne materiale care să indice prezenţa şi lucrarea harului dumnezeiesc.
