Alcoolul – substaţa care va hrăni focul iadului

DESPRE URÂTA PATIMĂ A BEŢIEI

Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu!

,,Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului”(Efeseni 5;18-19)

PĂCATUL LĂCOMIEI LA BĂUTURĂ DISTRdeci alUGE ŞI TRUPUL ŞI SUFLETUL !

Citind acest titlu poate te intrebi: Este pacat sa bei? Exista pacatul betiei? Exista pacatul betiei? Chiar este daunator? Poate fi alcoolul un zid in relatia cu Dumnezeu? Ce este alcoolismul? Ce spune Sfanta Scriptura despre alcool? In primul rand, trebuie sa facem cateva precizari, si anume ca alcoolul in sine nu este ceva necurat in fata lui Dumnezeu. Primul cultivator al vitei de vie ne este prezentat in Sfanta Scriptura. In capitolul al 9-lea din cartea Facerii ni se spune ca dreptul Noe, dupa potop, a sadit vie, a baut vin si s-a imbatat, necunoscand efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul vitei de vie, al cerealelor si pomilor fructiferi, din care se extrag si se fac diferitele bauturi alcoolice. In Sfanta Scriptura se spune: „vinul veseleste inima omului” (Psalmul 102;16).

De asemenea, Biblia nu condamna consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Potrivit invataturii din Sfanta Scriptura, mancarea si bautura sunt conforme cu legile morale cand omul tine in ele o masura dreapta si prielnica sanatatii, cand nu mananca si nu bea spre placerea pantecelui, ci spre mentinerea vietii. Este binecunoscuta si minunea prefacerii apei in vin savarsita de Mantuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat si cuvintele adresate de Sfantul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni” (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamna nu consumul de vin, ci excesul de alcool, betia. Despre betivi Sfanta Scriptura spune ca nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1Corinteni 6;10, Efeseni 5;18).

Totusi trebuie sa evitam consumul de alcool daca acesta, cu toate ca este consumat in cantitati mici, este baut cu regularitate, de pilda in fiecare zi, si astfel se creeaza dependenta si acest obicei pune stapanire pe noi: „Toate imi sunt ingaduite… dar nu ma voi lasa biruit de ceva”, spune Sfantul Apostol Pavel (1Corinteni 6;12). Pe langa toate acestea, bineinteles ca un om cu frica de Dumnezeu nu va incerca sa vada pana la ce limite poate bea si totusi sa nu se imbete, caci el nu-si permite sa se joace cu mintea si cu trupul lui, sau daca imprejurarea in care consuma bauturi alcoolice, (vin, bere, tuica sau altele) ar poticni pe altii, atunci crestinul trebuie sa se abtina: „Bine este sa nu mananci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneste, se sminteste sau slabeste in credinta” (Romani 14;21). Suntem datori a pazi o randuiala cu privire la mancare si bauturasi aceasta o putem realiza numai printr-o lupta impotriva poftei dezordonate, lupta ce se bazeaza pe infranare sau cumpatare, care este o virtute foarte necesara omului. Iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre aceasta virtute in Omilia Intai la Facere: „Precum corabiile usoare stabat marile mai cu iuteala, iar cele prea impovarate se scufunda, asa cumpatarea ajuta mintea sa strabata mai usor marea vietii si sa priveasca cele ceresti.” Este clar ca in cazul alcoolicului sau a celor ce nu au stapanire de sine se pretinde o abstinenta totala de la orice fel de bautura alcoolica, caci daca nu reusim sa ne stapanim, ci ne stapaneste alcoolul pe noi, mai bine sa renuntam complet la el, dupa cum ne invata Mantuitorul: ,,si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine; caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena”(Matei 5;30). Da, mai bine sa lepadam complet un obicei sau o practica decat sa fim noi complet lepadati de Dumnezeu, mai bine sa sacrificam o placere de-a noastra decat sa fim noi sacrificati complet in gheena iadului. Ce priveliste cumplita este pentru cei cu frica de Dumnezeu, un om robit de patima betiei ! Barbatul care se cadea sa fie infricosator dusmanilor ajunge de rasul copiilor. De cine rade toata lumea ? De betivan ! In cei mai infloritori ani ai vietii, betivul ajunge un nimeni si un nimic. Pentru betivi, sunt valabile cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, Iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti” (Filipeni 3;19). O, vai de ei, saracii, ca si in Saptamana Mare i-am vazut beti turta si chiar si la biserica, la Prohodul Domnului si la Inviere i-a adus dracul cel betiv, spre a face scarba si tulburare crestinilor din biserica ! Plange ingerul pazitor departandu-se de betiv, iar dracul se veseleste caci cu nimeni nu poate face lucrarile lui cele rele mai mult decat cu cel beat. Ce infricosator si demonic lucru este cand, pe la orele 7 dimineata cand merg la biserica, aceasta e goala pana pe la 8,30, dar carciumele sunt pline si ies unii din ele, pe sapte carari !

Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi daunator sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grait Sfantul Apostol Pavel catre Timotei „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni” (1Timotei 5;23), sau poate fi ucigatorul nostru. In cantitate mica este de folos alcoolul, mai ales vinul, dupa cum am vazut, dar in cantitate mare este daunator. Aceasta este asemenea oricarui medicament: luat in cantitate mica, are efect tamaduitor, dar in cantitate mare poate chiar sa ucida (a se vedea capitolul „Alcoolismul din punctul de vedere al medicinei” din acest articol). Insa alcoolul il poate face pe om, neom, ducandu-l la imbolnavirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburari psihice si fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie si un respect de sine scazut, depersonalizare sau deformarea personalitatii, maturizare franata, vinovatie si rusine, regrete, izolare si disperare, afectandu-l pe om in intregime, adica din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv si fizic; de aceea Sfanta Scriptura descrie in Pildele lui Solomon efectele betiei cand spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati? Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat, caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite, vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg.” (Pildele lui Solomon 23;29-35). Observam din acest text ca betia musca ca un sarpe, dar ea nu-l afecteaza doar pe betiv sau pe alcoolic, ci si pe cei din jurul lui. Caci cate familii nu s-au destramat din cauza alcoolului? Cata violenta si crime din cauza lui? Cate accidente rutiere s-au intamplat din cauza lui? Cati nu au saracit si au pierdut chiar si casele din pricina alcoolului ? Aceste vremuri pe care le traim, prin mass-media, ne prezinta realitatea cea hidoasa a alcoolismului. Inaintea multor pacate mari ca: uciderea, desfranarea, bataia, talharia, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 pacate de moarte, lacomia la consumul de alcool. De aceea Sf. Apostol Pavel zice: „Nu va amagiti: nici desfranatii, …nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6;10).

Betivul face din patima sa scopul vietii lui. Nu mai traieste ca sa implineasca scopul vietii lui pe pamant care este mantuirea sufletului, ci devine precum in acea pilda, care spune ca betivul este intai ca leul, apoi dupa ce mai bea, ca maimuta, apoi ca porcul ! Asa se face ca aceasta patima, acest infricosator pacat, ne aduce in starea de vrasmasie cu Dumnezeu, deoarece El este sfant si ne cheama si pe noi sa fim partasi la sfintenia Sa; de aceea primim indemnul: ,,fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii, caci scris este: Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”(1Petru 1;15-16). Iar a fi sfinti inseamna a fi curati din punct de vedere spiritual si fizic si a trai o viata dupa poruncile lui Dumnezeu, si nu ca robi ai unor patimi. Astfel, betia este un pacat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfinteniei, caci prima porunca din Sfanta Scriptura este: ,,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.” (Matei 22 ; 37-38). Dar cum poate cineva sa-L iubeasca si sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu ,”tot cugetul”, cand alcoolul are efect direct asupra mintii, facandu-l pe om sa nu mai aiba control?! Nu degeaba Biblia spune in cartea proorocului Osea urmatoarele: ,,Desfranarea, vinul si mustul dau curaj inimii”(Osea 4 ; 11). Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stapanire de sine si alte functii importante sunt afectate serios. De aceea, intreaba-te in mod serios: Oare doresti sa faci din betie un zid intre tine si Dumnezeu? Doresti sa fi la nesfarsit rob acestei patimi? Nu uita ca acest stapan, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sanatatii fizice, conducand la diferite boli. Vrei sa te supui acestui stapan distrugator, sau unui Stapan iubitor de oameni? Nu uita ca Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 ; 8) si doreste ceea ce este cel mai bine pentru tine, doreste fericirea ta (Isaia 48;17 – 18), nu vrea moartea pacatosului, ci „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”(1 Timotei 2;4).
Betia betia face fricos pe cel viteaz, desfranat pe cel infranat, ucide chibzuinta si orbeste mintea. Cu adevarat betivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: „Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor fara de minte si s-a asemanat lor.” (Psalmul 48;21). Bautura distruge trupul. Fata de trupurile noastre avem datoria de ale ingriji: „Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste” (Efeseni 5;29) pentru ca este „templu al Duhului Sfant” (1 Corinteni 6;19), spune Sfantul Apostol Pavel. Ce porunca iubitoare! De asemenea, cand Creatorul i-a creat pe oameni, i-a „incununat cu slava si cinste” (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul sa aduci cinstea, slava si sfintenia in viata ta, avand o viata echilibrata, fara pacatele mari care se numesc patimi sau vicii? Nu e timpul sa implinesti cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.(1 Corinteni 6;20) ?
Am scris pana aici despre aceasta patima si voi continua, desi imi dau seama ca e ca si cum as fi scris pentru niste orbi. Cam in stadiul acesta se afla alcoolicii. Daca cel care se imbata innebuneste, chioraste si surzeste, ce folos sa-i mai dai sfaturi? Cel care are nevoie de sfat nu aude, iar cel infranat nu are nevoie de sfat, ca-i lipsit de aceasta patima a betiei. Sa nu ne mai ingrijim de boala? Nu e buna nici solutia aceasta ! Sunt vrednici de mila betivii, caci si trupul si l-au distrus, si sufletul l-au cufundat in gheena iadului.
ISTORIA BAUTURILOR ALCOOLICE
Bauturile alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, inca din timpuri stravechi. Exista consemnari ale folosirii acestora de catre vechile civilizatii inca din anul 6.000 i.d.Hristos. Producerea vinului isi are origine a in Orientul Mijlociu, unde vita de vie dadea roade fara ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vita de vie, considerandu-l si prima persoana care s-a imbatat. In orasul sumerian Nippur, berea si vinul erau folosite ca bauturi tonice, in scop medical inca din anul 2.000 i.d.Hristos. Manifestarile religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor include au petreceri care durau zile de-a randul si la care se consumau bauturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei de vie si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.
In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vinului si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.d.Hristos, consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii au remarcat faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum ar fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri, la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta. E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in anul 539 i.d.Hristos. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival cand toti locuitorii erau beti.
Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci si, cu toate ca ei au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zeii lor si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre reprezentantii claselor superioare si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora ajungand pana in Spania, Franta, Germania si in Insulele Britanice. Pe masura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au aruncat pe imparati in decadenta si moarte.
Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de consumul de bauturi alcoolice. Astfel, bauturile alcoolice s-au extins de la o tara la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe existent si de gusturile locuitorilor: votka obtinuta din cartofi in Rusia, whisky, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, „saki” in Japonia, „soma” in China, „chica” si „pulque” in America de Sud, romul in Insulele Caraibe. In sfarsit, oricine are acces (si o anumita preferinta) la bauturile alcoolice.

CAUZELE ALCOOLISMULUI
In primul rand, trebuie sa precizam diferenta intre betie si alcoolism. Astfel betia este rezultatul consumului unei cantitati excesive de alcool, de catre o persoana, indiferent daca acesta consuma regulat sau mai rar bauturi alcoolice. In schimb alcoolismul este preocuparea permanenta pentru bauturile alcoolice, care este caracterizata printr-o pierdere a controlului cauzata de consumarea acestuia, si a unei dependente de alcool, astfel nu oricine se imbata este alcoolic, si nu toti alcoolicii se imbata, insa alcoolismul este o intoxicatie cu alcool datorita consumului excesiv si repetat de bauturi alcoolice. Betia este un pacat, iar alcoolismul este o patima, o inrobire in pacat.

Cauzele acestora sunt:
1. Cauze fiziologice, adica o predispozitie mostenita-innascuta (genetica), spre alcoolism. (Aceasta nu inseamna insa predestinare, sau ca cel care are aceasta inclinatie innascuta nu se poate abtine de la alcool).
2. Cauze psihologice:

–Exemplul parintilor, al prietenilor, colegilor si influenta anturajului.

–O educatie deficitara, toleranta parintilor, lipsa iubirii, aprecierii si respectului in familie.

–Neintelegerile intre soti, pacatul preacurviei savarsit de unul dintre soti.

–Incercarea de a fugi din viata reala, de a fugi de neliniste, deprimare, frustrare, esec prin alcool.

–Nu in ultimul rand lipsa fricii de Dumnezeu si necunoasterea poruncilor Sale.

Deci alcoolul pentru unii a devenit ca un fel de refugiu, dar din pacate nu un refugiu real, pentru ca la inceput alcoolul este ca un calmant, iti da o senzatie de bine, scade nelinistea, devii mai vorbaret, iti ofera curaj, te relaxeaza, esti mai putin ingrijorat, uiti de necazuri. Insa toate aceste aparente avantaje au efect de bumerang, deoarece atunci cand efectul de calmant dispare, nelinistea si ingrijorarea reapare, dar intr-un mod diferit, si anume mai puternic, astfel te simti mai nelinistit si incordat. Multi insa revin din nou la pahar sa-si potoleasca ingrijorarea, dar cand se trezesc din nou, aceasta reapare cu si mai multa putere, astfel acest om daca continua sa bea intra intr-un cerc vicios din care greu va mai iesi.

MODALITATI PRACTICE DE A ELIMINA PATIMA BETIEI

In primul rand, trebuie sa mentionam si orice om trebuie sa fie constient ca alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vietii, ca aerul, apa si hrana, astfel omul poate trai si fara alcool. In cazul in care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament si recuperare, desi multi specialisti afirma ca alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinenta totala, adica cat timp alcoolicul se abtine total de la bautura este bine, dar in momentul cand bea putin, din nou patima revine.
Problema este insa ca alcoolicul de multe ori nu accepta ajutorul si nu recunoaste ca are vreo problema, insa cand membrii familiei iau masuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate sa inceapa sa-si dea seama ca are probleme. Deci primul pas in rezolvarea problemei este recunoasterea ei, daca acestuia i se pun urmatoarele intrebari, el poate sa-si dea seama ca ceva nu este in regula in viata lui. Aceste intrebari ar putea fi: Poti sa traiesti fara alcool, o luna? Daca nu de ce? Ti se intampla sa te gandesti la bautura cand trebuie sa te ocupi de altceva? Incerci sa-ti pastrezi o rezerva de alcool pentru ca sa fi sigur ca nu-ti va lipsi atunci cand vei avea nevoie de el? Esti in stare sa bei mai mult acum decat altadata si sa ramai totusi intr-o stare de functionare? Primul pas si cel mai mare este deci ca betivul sa ajunga sa spuna si cand este treaz: „Sunt un betiv !” Intai de toate trebuie actionat pe plan psihologic.
Dupa ce acesta isi recunoaste problema, el trebuie sfatuit cu iubire, si astfel sa se afle cauza sau cauzele alunecarii in alcoolism si eliminarea lor. De asemenea prin consilierea facuta de medici in centre de recuperare, trebuie sa se cladeasca o relatie de prietenie intre pacient si medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima betiei trebuie sa aiba un confesor cu care sa aiba o relatie apropiata de prietenie, si caruia sa-i marturiseasca reusitele si infrangerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfatuire.
Trebuie oferita o motivatie buna pentru a stapani alcoolul si a nu-l lasa ca el sa te stapaneasca, cum spune de altfel un proverb romanesc: „Bautura, sa o bei tu pe ea, nu sa te bea ea pe tine”. Cea mai buna motivatie este aceea de a-I placea lui Dumnezeu, dorind din toata inima sa-I faci voia. O alta motivatie ar fi aceea de a avea o sanatate mai buna, atat pentru tine, cat si pentru familia ta.
Evitati orice sursa posibila de unde ati putea fi ispitit sau aprovizionat cu bautura, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consuma alcool, etc.
Spuneti-le in mod ferm celor din familie, prietenilor si cunostintelor ca vreti sa va lasati de baut si cereti-le ajutorul daca este cazul.
Cand simtiti dorinta de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul sa va rugati la Dumnezeu sa va ajute, atunci trebuie sa va rugati staruitor sa nu cadeti in ispita. Cereti-i lui Dumnezeu putere sa va ajute sa invingeti aceasta slabiciune, dar sa stiti ca El va va ajuta doar daca vreti cu adevarat sa va lasati de bautura. Astfel, solutia la orice viciu sau patima este data de principiul: „In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului” (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfantul Apostol Pavel: „Nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre, multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu si Tatal. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.” (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie sa se roage, pentru ca roadele rugaciunii sunt: „blandetea, infranarea, curatia” (Galateni 5;23), si aceste daruri ale Duhului Sfant ajuta pe om in lupta cu pacatul. Atunci nu vom cadea prada disperarii sau ingrijorarii pe care sa o inecam in alcool, nu vom face si pacatul deznadejdii, unul din cele mai mari pacate, pacat impotriva Duhului Sfant despre care Mantuitorul Hristos a zis: „Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfant nu se va ierta”(Matei 12;31). Nu trebuie sa ne gasim refugiu in alcool, ci in rugaciune.
Daca recidivati, adica daca va scapati o data si consumati alcool sau chiar va imbatati dupa ce v-ati lasat, nu abandonati hotararea de a va lasa de acest viciu, ci aceasta ar trebui sa aprinda si mai mult dorinta si ambitia de a va lasa complet. O recidiva sau mai multe nu inseamna ca ati pierdut lupta, continuati si veti reusi, deoarece atunci cand abandonati pierdeti toata lupta de pana atunci, iar daca continuati, veti izbandi. „De cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui”, a spus Mantuitorul Hristos in Sfintele Evanghelii. Pazeste-te de deznadejde, si nu lasa ca o recidiva sau mai multe sa te faca sa gandesti: nu sunt bun de nimic; nu voi reusi niciodata; totdeauna cand iti vine un astfel de gand, scoate-l imediat din minte si fii ca un alergator de la maraton care cand cade se ridica si-si continua cursa. Tot asa si tu, nu conteaza de cate ori ai cazut, tu continua cursa, roaga-te si, cu darul lui Dumnezeu, vei birui.
Deci cel mai mult trebuie inteles ca dependenta de alcool este mai intai ceva psihologic si apoi ceva fizic. Intai mintea dicteaza: „Ia si bea” si abia apoi „cere corpul”, iar aceasta din urma se intampla doar in cazul celor care au devenit cronici. Asa explica medicina si psihologia, asa explica si invatatura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai intai in minte orice pacat. Daca mintea noastra s-a invoit cu pacatul, diavolul ne-a castigat. Daca insa imediat eliminam gandul, indepartam ispita, atunci diavolul devine neputincios. Sa implinim asadar in lupta cu betia, cuvantul Sfantului Apostol Petru: „Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, caruia stati impotriva, tari in credinta !” (1 Petru 5;8-9).

Din „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”

Iata ce-l invata Neagoe Basarab pe fiul sau Teodosie daca va vrea sa fie domnitor:
„Cu bautura sa nu-ti ingreuiezi trupul, ca multi zic: buna este bautura multa. Cum este buna? Omul, cand se imbata, daca are minte multa atunci o pierde, daca are maini, nu-i sunt de folos, daca are picioare nu poate merge in ele, daca are limba, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum sa nu fie rea betia, daca intreg trupul nu-i mai foloseste, ca sa poata face ceva pentru Dumnezeu si pentru oameni. Si inca si alt rau izvoraste din betie, si anume mai intai imbolnaveste trupul si-si saraceste casa, apoi isi pierde mintea. Si din clipa in care-si pierde mintea, atunci este pierdut si cu sufletul. Si tu sa bei, dar cu masura, incat mintea ta sa biruiasca vinul, iar nu sa biruiasca vinul mintea ta… Sa nu faci daruri la betie, pentru ca iti vei risipi vistieria si iti vei capata nume rau, ca vor zice asa: „Sa mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru ca acum este beat; deci, cand este treaz, el nu ne va da, iar cand se imbata, isi pierde mintea si nu stie cui da!” …La betie sa nu te manii, nici sa osandesti, pentru ca si aceasta este un nume deosebit de rau… Caci si Sfanta Scriptura marturiseste, zicand: „Sunt unii care mai mult se multumesc si se bucura de cuvinte bune, decat altii de mancare si de bautura”… Asculta pe Domnul zicand: „Luati seama, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura!” Si iarasi prin Proorocul zice: „Treziti-va, bautorilor de vin la betie si tanguiti-va ca se ia din mij.locul vostru veseIia si bucuria!”. Bine este a sta departe de vinul cel mult, caci este scris: „In lemnele cele multe se face foc mare si in mancarurile cele multe se atata desfraul; precum untdelemnul atata flacara, asa si vinul porneste patima desfraului”. Caci precum lucratorul betiv nu se va imbogati, asa si sufletul care iubeste betia nu va inmulti faptele bune, ci si ceea ce are va pierde… Fiule, „la vin nu te face viteaz” si nu te lauda cu el, „caci pe multi i-a pierdut vinul” si multe rele a facut. El a facut pe Noe sa adoarma dezgolit si a ras fiul sau Ham de el, el a facut pe Lot sa se insoteasca cu fiicele sale, el a doborat in cele din urma pe Samson cel viteaz, barbat care se nascuse din fagaduinta si puternic cum n-a mai fost un altul intre fii oamenilor… Omul cand apuca patima betiei isi vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simtea si scria ca a pierdut carma vietii si totusi nu s-a mai putut intoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca bautura si betia”.
„In vino veritas!” („In vin e adevarul”) – Expresie veche de peste 2000 de ani, dar cu cat mai veche cu atat mai vestita, ca si vinul la care se refera. Paternitatea ei este atribuita lui Alceu, poet grec care a trait cu 6 veacuri inaintea erei noastre. Pe vreme a lui, celor banuiti de fapte infamante li se turnau vinuri tari in amfore mari de lut, spre a-i imbata si scoate de la ei adevarul. Din acest fapt a scos si Alceu un adevar pe care l-a turnat in cupa mica a unei maxime, extrem de des aflata pe buzele oamenilor. Omul, la bautura, devine expansiv, vorbaret. El dezvaluie atunci taine, intimitati, adevaruri pe care la ascunde cand este treaz. Expresia se foloseste si in zeflemea.

Alte expresii

A bea vin unde canta broasca = a bea apa; A boteza laptele, rachiul sau vinul = a pune apa in…; a falsifica; A-I ajunge pe cineva bautura = a se imbata; A lucra pe cineva in foi de vita = a unelti impotriva cuiva, a pregati ceva in ascuns impotriva cuiva; Betivului si dracul ii iese cu ocaua inainte = betivul gaseste oriunde prilej sa bea; Beat mort (sau turta, lemn, lulea, crita, tun, cuc, frant…) = beat peste masura.

Mintea si vinul
O veche istorioara din Orient spune asa: Cand omul bea primul pahar, mintea incepe sa se ingrijoreze, spunand: „Destul, vinule, destul… Opreste-te, ajunge!” Cand omul mai bea inca un pahar, atunci mintea se supara si se ia la cearta cu vinul, fiindca dupa ce omul bea si al doilea pahar, vinul incepe a impinge mintea, ca sa-i ia locul. Si de aici cearta si neintelegere. La cel de-al treilea pahar pe care il bea omul, mintea suparata ii zice vinului: „De-acum ramai tu in locul meu!” Iar omului ii zice: ” Ramai sanatos, omule!” Nu ti-a fost de ajuns un pahar, ci ti-au trebuit trei, iar dupa trei vin treizeci si trei. De acum asculta de vin”. Deci, de la al treilea pahar incepe slujba diavolului. Diavolul privegheaza neincetat si-i indeamna pe oameni sa intre in carciumi „la un pahar”. Cand este omul necajit, diavolul indata ii sopteste :”Hai, omule, ia un pahar!”. Daca este ostenit, il indeamna: „Hai ia un pahar!”. Iar daca-i Duminica sau o alta sarbatoare mare: „Hai in carciuma la un pahar!”, iar in aceste pahare este moarte si otrava.

Olofern, viteazul general al ostirilor asiriene, din cauza betiei si-a pierdut capul (Iudit 12; 13). Asa isi pierd capul si sufletul si in vremurile noastre multi crestini nesocotiti din cauza betiei. Nabal, bogatasul israelian, prin betie si-a pierdut sanatatea, viata si sotia (1 Regi 25;86-89). Urie, imbatat de David, n-a priceput si si-a pierdut cumpatul, sotia si viata (2 Regi 11; 16-17). Imparatul IIa, in vremea chefului si betiei sale, a fost lovit cu sabia de Zimri si ucis (3 Regi 16;8-10). Baltazar, imparatul Babilonului, in noaptea monstruosului chef si al betiei lui, si-a pierdut tronul, imparatia si viata (Daniel cap. 5).

Betiile de ziua numelui (onomastica)
Multi crestini serbeaza ziua numelui inconjurati de cei dragi din familie si alti invitati. Numai ca de cele mai multe ori se imbata in aceasta zi. Despre, sfintii ale caror frumoase nume le purtam (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria…) nu scrie nicaieri ca erau iubitori de alcool si de petreceri cu mare risipa. Spre exemplu Sfantul Nicolae a fost un mare facator de minuni si sfant al milei, ultimul ban pe care l-a avut impartindu-l saracilor. Sfantul Gheorghe a facut altfel de vitejii decat acelea care se fac in stare de ebrietate sau pe la carciumi. Sfantul Ioan Botezatorul n-a baut niciodata vin sau alta bautura ametitoare. Si daca Sfintii au fost pilde marete de infranare si mare sfintenie, atunci de ce oamenii care le poarta numele tin cu orice pret sa faca mare chef si sa se imbete de ziua numelui lor? Poate ca acesti Sfinti daca s-ar ivi in lume, ar striga dupa cei care le poarta numele si le-ar zice: „Oameni buni, ori va purtati dupa numele ce le aveti, ori va lepadati de aceste nume… caci altfel ne batjocoriti amintirea”.

Un raport in iad
Azi mai mult ca niciodata
Multa lume se imbata,
Caci satana singur stie
Cati castiga prin betie.
Se spune ca odata Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toti dracii din lume ca sa le ceara socoteala despre ispravile pe care le-au mai facut printre oameni. Iata soseste unul si se inchina in fata lui Scaraoschi. „De unde vii, fartate, si ce ispravi ai facut?” „Am fost acolo si acolo, intunecimea voastra, si am aprins ura si mania intre oameni; pe urma au trecut la bataie si unul l-a omorat pe celalalt.” „Si cat timp ti-a trebuit pentru izbanda aceasta?” „Trei ani, intunecimea voastra.” „Trei ani? Atat ti-a trebuit pentru isprava asta?”- striga Scaraoschi plin de manie si jap, jap, pe spatele diavolului.

Un alt diavol soseste si se inchina. „Dar tu, argate, de unde vii si ce-ai facut?” „Eu, intunecimea voastra, am tras un om in patima desfranarii”. „Si cat timp ti-a trebuit pentru lucrul acesta?” „Un an, intunecimea voastra.” „Pfui, impielitatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?” – striga Scaraoschi si jap, jap ii trage si astuia o mama de bataie. Soseste inca un dracusor la inchinare. „Dar tu, Aghiuta, ce-ai putut face prin lume?” „Eu, intunecimea voastra, i-am facut pe niste oameni sa injure, sa se desfraneze, sa se bata si sa se omoare”. „Si cat ti-a trebuit pentru izbanda asta?” „O singura zi, intunecimea voastra.” „Bravo, Aghiuta. Si cum ai putut tu face aceasta isprava?” ” Cu bautura, intunecimea voastra… i-am adus pe oameni la birt si i-am imbatat. Iar dupa ce s-au imbatat au voit sa se desfraneze cu niste femei, de la femei s-au luat la cearta, la bataie, iar bataia s-a terminat cu omor.” „Bravo, Aghiuta, bine te-ai purtat”, ii zise Scaraoschi, batandu-l pe umar. Apoi le zise celorlalti: „Iar voi nemernicilor care ati cheltuit ani de zile pana sa castigati un suflet, luati pilda de la Aghiuta, fratele vostru: FOLOSITI SI VOI ALCOOLUL!”.

Raspunsul lui Diogene

Diogene – vestit filozof din vremea lui Alexandru Macedon – fu imbiat odata cu un pahar de bautura. Diogene lua paharul si indata il rasturna jos. „De ce ai facut, Diogene, acest lucru ?” „L-am rasturnat eu – raspunse Diogene – ca nu cumva sa ma rastoarne el pe mine!”.

Betia este mai rea decat crima si curvia

Am aflat o istorioara din care se poate vedea foarte clar ca betia este mai rea decat crima si curvia: A trait odata un om in frica si-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit sa supere cat mai putin posibil pe Dumnezeu. Intr-o zi a aparut diavolul langa el si i-a zis: „De atatia zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am incercat in fel si chip si nu te-am putut insela sa faci nici unul dintre pacatele mari, strigatoare la cer. Asa nu se mai poate, trebuie sa faci si tu macar unul dintre ele. Iata te las sa-ti alegi: crima, curvia sau betia. Dupa trei zile ma voi intoarce sa-mi spui ce ti-ai ales”. S-a gandit omul: crima nu-mi pot alege fiindca as calca porunca a sasea – Sa nu ucizi!; curvia in nici un caz nu mi-o pot alege fiindca in felul acesta as calca porunca a saptea – Sa nu fii desfranat! ; nu-mi ramane decat sa aleg betia. O sa ma imbat si eu de cateva ori, apoi am scapat de pacatul asta. Dupa trei zile a venit diavolul si l-a Intrebat: „Ei, ia spune-mi, ce ti-ai ales?” Iar omul i-a spus: Betia!. Si diavolul a plecat. La putin timp dupa aceea omul s-a imbatat crita, nestiind ce face a violat-o pe mama lui si apoi in aceeasi stare de betie si-a ucis tatal. IATA CA BETIA ESTE MAI REA DECAT CRIMA SI CURVIA, CACI DIN BETIE LE-A FACUT SI PE CELELALTE DOUA.
ALCOOLISMUL DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDICINEI

EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
ALCOOLUL CRESTE PUTEREA DE MUNCA?
Alcoolul creste puterea de munca?! Asa s-ar parea. Imediat ce am consumat o anumita cantitate de alcool ( o tuica „mica”, un pahar de vin „mai mare” etc.), avem senzatia ca suntem mai puternici, mai curajosi, ca suntem in stare sa muncim cat zece. Este asa-numita faza de excitatie (vezi mai jos fazele intoxicatiei alcoolice). Ea se datoreaza biciuirii sistemului nervos si consta dintr-o slabire a proceselor de inhibitie, acesta fiind unul din primele efecte ale actiunii toxice a alcoolului. Dupa aceasta faza de excitatie insa, randamentul muncii celui aflat sub actiunea alcoolului scade; nu va fi niciodata superior randamentului pe care il are cand nu se afla in aceasta stare. In conditii experimentale s-a demonstrat ca oboseala apare de doua ori mai repede la cei aflati sub influenta alcoolului, desi initial ei lasa impresia ca au o capacitate de munca ridicata.
In plus, munca se face anarhic, nu se mai tine seama de regulile de securitate, semnele care atrag atentia asupra pericolelor pot trece neobservate. Cu cat concentratia in alcool a bauturii consumate va fi mai mare, cu atat efectul sau va fi mai daunator, viteza si precizia miscarilor vor avea de suferit. Deosebit de important este acest lucru pentru cei care muncesc cu masini care cer precizie, pentru conducatori auto etc. Datele statistice arata ca nu este absolut necesara o stare de betie avansata pentru producerea unui accident rutier. Astfel, cand alcoolul atinge o concentratie de 0,3 – 0,5 mg la litrul de sange, riscul de accidentare se dubleaza. Aceasta concentratie se poate atinge daca s-a consumat un pahar de vin destul de slab alcoolizat (8%). Va inchipuiti ce se intampla cand se consuma o bautura alcoolica mai concentrata (rom, lichior etc.), alcoolizata 30-35%. Daca tinem seama si de faptul ca dupa 4-5 paharele de tuica alcoolul din sange (alcoolemia) se mai poate afla a doua zi inca la un nivel de peste 1 mg la litru, putem aprecia cat este de daunatoare, pentru munca unui conducator auto, obisnuinta de a bea bauturi alcoolice. Sa nu uitam ca atunci cand alcoolemia depaseste 1 mg la litru (1 la mie), riscul de accidentare este de trei ori mai mare.
Mai putem sustine oare acum ca sub influenta alcoolului creste puterea de munca?…

ALCOOLUL ESTE HRANITOR?
Pentru aceasta, el ar trebui sa asigure materialul necesar constructiei de celule care sa le inlocuiasca pe cele uzate, sa aduca energia necesara proceselor complicate care au loc intr-un organism viu. Factorii nutritivi pe care ni-i aduc alimentele sunt proteinele date de carne, lapte, oua, fasole etc., grasimile si glucidele (zaharurile, fainoasele etc.) In plus, acestora li se adauga vitaminele si sarurile minerale, factori absolut necesari desfasurarii normale a vietii organismelor. Alcoolul in stare pura nu contine nici unul din acesti factori nutritivi, mai mult decat atat, pentru a fi ars, in organism, el consuma o mare cantitate de vitamina B1, saracind rezervele aduse prin alimentatie. In ceea ce priveste factorii nutritivi continuti in bauturi (vin, bere etc.), ei nu tin de alcool, si caitatea lor este atat de redusa, incat ar trebui consumate cantitati uriase pentru ca ele sa reprezinte un aport real. De exemplu, in 100-200 g cereale sunt mai multi factori nutritivi decat in 4 litri de bere.
Rolul nutritiei este de a asigura energia si de a mentine structura si functia organismului. Alimentele furnizeaza energie si asigura „caramizile” necesare pentru a inlocui celulele uzate sau distruse si compusii nutritivi necesari functionarii organismului. Alcoolicii au cel mai adesea o alimentatie deficitara cu un aport redus de nutrienti esentiali si implicit cu afectarea atat a furnizarii de energie cat si a intretinerii structurilor. Mai mult, alcoolul interfera cu procesele nutritive prin afectarea digestiei, depozitarii, utilizarii si excretiei nutrimentelor.

Perturbarea digestiei si utilizarii nutrimentelor
Odata ingerate, alimentele trebuiesc digerate. Digestia incepe in gura si continua in stomac si intestin, cu ajutorul pancreasului. Nutrimentele provenite din digestia alimentelor sunt absorbite din intestin si ajung in sange fiind apoi transportate la ficat. Ficatul pregateste nutrimentele pentru utilizarea imediata dar le si depoziteaza pentru utilizarea ulterioara. Alcoolul inhiba degradarea nutrimentelor in molecule utilizabile prin scaderea secretiei enzimelor digestive produse la nivelul pancreasului. Alcoolul perturba absorbtia substantelor nutritive prin distrugerea celulelor ce tapeteaza stomacul si intestinul cat si prin impiedicarea transportului sanguin al unor nutrimente. In plus, deficitele nutritive pot genera prin ele insele probleme suplimentare de absorbtie.
Chiar daca substantele nutritive sunt digerate si absorbite, alcoolul poate impiedica utilizarea lor optima prin alterarea transportului, depozitarii si excretiei. Diminuarea depozitelor hepatice al unor vitamine cum ar fi vitamina A, si cresterea excretiei unor nutrimente cum ar fi grasimile, indica tulburari in utilizarea substantelor nutritive la alcoolici.
Consumul cronic de alcool reduce puterea organismului prin denutritie (reduce capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor). Alcoolul incepe prin a tulbura functia mucoasei stomacului, ducand la gastrite, dispepsii gastrice cu scaderea secretiei digestive si reducerea poftei de mancare pana la disparitie si ulcer gastric si duodenal. Consumul de alcool poate interveni in ulcerogeneza (aparitia ulcerului) prin stimularea secretiei acidopeptice (acid clorhidric si pepsina, o enzima care are capacitatea de a liza proteinele), prin agresarea directa a mucoasei gastrice si duodenale datorita distrugerii sistemelor de aparare a acesteia (gastrita alcoolica) precum si prin inducerea cirozei hepatice sau pancreatitei cronice, dupa un consum de lunga durata.

Deci suntem lamuriti si asupra „calitatilor” nutritive ale alcoolului!

ALCOOLUL PROEJEAZA LA FRIG?
In ce priveste protejarea la frig, aproape ca nu mai este cazul sa insistam. Nu putine sunt cazurile cand, dupa un chef mai mult sau mai putin strasnic, pe vreme de iarna, cei care au plecat „bine incalziti” sa intampine gerul si zapada, au fost gasiti inghetati. Cum este posibil acest lucru? Alcoolul intoxica sistemul nervos, tulburand intre altele activitatea centrului care dirijeaza termoreglarea (pastrarea si pierderea de caldura de catre organism). Desigur ca cel care a consumat alcool are o senzatie de caldura: pielea lui este fierbinte, indiferent de temperatura aerului inconjurator si colorata trandafiriu, dar aceasta se datoreaza dilatarii vaselor de sange ale pielii, sub influenta alcoolului, care este un puternic vasodilatator. Astfel, circulatia sangelui in piele devine mai intensa, favorizand eliminarea unor mari cantitati de caldura produsa prin arderile interne. Cand cel care a baut alcool se afla in frig, cum se intampla iarna, pierderea de caldura poate depasi mult producerea de caldura. Asa se explica de ce pot ingheta cu usurinta, in timpul iernii, cei care au consumat alcool.
In alimente se gasesc trei componente nutritive de baza – carbohidrati (glucide), proteine si lipide – care sunt utilizate ca energie dupa ce in prealabil sunt convertiti in produsi mai simpli. Unii alcoolici isi asigura aproximativ 50% din totalul zilnic de calorii din alcool, adesea neglijand alimente esentiale.
Chiar si atunci cand aportul alimentar este adecvat, alcoolul poate stanjeni mecanismele prin care organismul controleaza nivelul sanguin al glucozei, rezultand fie cresterea fie scaderea nivelelor glicemiei. La alcoolicii nediabetici cresterea glicemiei (hiperglicemia) – produsa de un deficit al secretiei de insulina – este de obicei tranzitorie si fara consecinte de durata. Scaderea glicemiei (hipoglicemia), fie ea si de scurta durata, poate cauza probleme serioase. Hipoglicemia poate surveni atunci cand un individ care nu a mancat (malnutrit) ingera alcool. Atunci cand nu exista alimente pentru a furniza energie, rezervele glucidice sunt epuizate iar produsii rezultati din metabolizarea alcoolului inhiba formarea de glucoza din alti compusi cum ar fi aminoacizii. Prin urmare, alcoolul depriveaza creierul si alte tesuturi de glucoza necesara pentru energie si functionare.

Desi alcoolul reprezinta o sursa de energie, modul in care organismul produce si utilizeaza energia provenita din alcool este prea complex pentru a fi explicat printr-o simpla conversie in calorii. Mecanismele responsabile de aparenta ineficienta in convertirea alcoolului in energie sunt complexe si incomplet elucidate, dar s-au emis cateva ipoteze. De exemplu, alcoolismul cronic se asociaza cu un sistem de metabolizare a alcoolului ineficient, numit sistemul microzomal de oxidare a alcoolului (MEOS). Mare parte din energia produsa prin metabolizarea alcoolului pe calea MEOS este pierduta sub forma de caldura decat folosita ca energie pentru organism.
ALCOOLUL SI MENTINEREA STRUCTURII SI FUNCTIEI CELULARE

Structura
Deoarece celulele sunt alcatuite in mare parte din proteine, o dieta cu un continut adecvat de proteine este importanta pentru mentinerea structurii celulare, in special daca celulele sunt deteriorate. Cercetarile au aratat ca alcoolul afecteaza metabolismul proteic prin perturbarea descompunerii proteinelor in aminoacizi, prin stanjenirea procesarii aminoacizilor la nivelul intestinului subtire si ficatului, prin afectarea sintezei proteinelor din aminoacizi si a producerii proteinelor la nivelul ficatului.
Functia
Nutrimentele sunt esentiale pentru functionarea adecvata a organismului; proteinele, vitaminele si mineralele reprezinta instrumentele de care organismul are nevoie pentru a functiona adecvat. Alcoolul perturba functionarea organismului prin producerea de deficite nutritionale si prin afectarea mecanismelor necesare pentru metabolizare nutrimentelor.

ALCOOLUL SI VITAMINELE
Vitaminele sunt esentiale pentru mentinerea cresterii si un metabolism normal deoarece ele intervin in multe procese fiziologice. Alcoolicii cronici („bautorii inraiti”) au multiple deficite vitaminice din cauza reducerii ingestiei de alimente si, in unele cazuri, tulburarea absorbtiei, metabolismului si utilizarii. De exemplu, alcoolul inhiba absorbtia grasimilor si ca urmare reduce absorbtia vitaminelor A, E si D care sunt absorbite impreuna cu grasimile din alimentatie. Deficitul de vitamina A se poate asocia cu scaderea acuitatii vizuale la intuneric iar cel de vitamina D cu o fragilitate crescuta a oaselor.
Deficitul vitaminelor A, C, D, E, K si a celor din grupul B, prezent la unii alcoolici, interfera cu vindecarea ranilor. Deoarece vitamina K este necesara pentru coagularea sangelui, deficitul acesteia poate cauza tulburari de coagulare ceea ce duce la sangerare in exces. Deficitul altor vitamine implicate in buna functionare a creierului poate produce o afectare neurologica severa.

ALCOOLUL SI MINERALELE
Deficitul unor minerale cum ar fi calciul, magneziul, fierul si zincul este frecvent intalnit la alcoolici, desi alcoolul nu pare sa afecteze prin el insusi absorbtia acestora. Acest deficit pare sa fie mai degraba secundar altor probleme legate de ingestia de alcool: reducerea absorbtiei calciului ca urmare a malabsorbtiei grasimilor; deficitul de magneziu din cauza reducerii aportului, excretiei urinare crescute, varsaturilor si diareei; deficitul de fier asociat cu sangerarile gastrointestinale; pierderea de zinc legata de alte deficite nutritionale. Deficitul de minerale poate cauza o gama larga de consecinte medicale, de la boli osoase asociate cu lipsa de calciu pana la orbiri nocturne si leziuni cutanate legate de lipsa de zinc.

ALCOOLUL SI COMPORTAMENTUL UMAN
Efectele intoxicatiei cu alcool asupra comportamentului depind de doi factori: conceptiile si asteptarile celui care consuma cu privire la alcool si cantitatea de alcool ingerata. Acesti factori interactioneaza in mod complex pentru a influenta comportamentul. De exemplu, multi oameni considera ca alcoolul poate mari apetitul sexual. Contrar acestor asteptari, libidoul scade pe masura ce nivelul sanguin al alcoolului creste. Oricum, acesta creste la persoanele care sunt convinse ca au consumat alcool dar carora li s-a administrat de fapt un substituient non-alcoolic.
De asemenea, cantitatea de alcool ingerata influenteaza efectele psihologice. Alcoolul este un depresant al sistemului nervos central (SNC). La doze mici deprima selectiv centrii inhibitori. Aceasta inseamna ca alcoolul poate reduce inhibitiile comportamentale atunci cand este consumat in cantitati modeste si, in mod paradoxal, creste comportamentul agresiv sau social. De exemplu, unii pot consuma un paharut sau doua inainte de a-si exercita o functie sociala pentru a-si reduce inhibitiile in acest domeniu. In cazul altora este mai probabil sa-si exprime sentimentele, inclusiv furia, atunci cand au consumat alcool. Se stie ca majoritatea sinuciderilor si a omuciderilor se produc in asociere cu consumul de alcool. De asemenea, 35% din totalul violurilor sunt asociate cu bautura.
La concentratii mari (alcoolemie >100mg%), alcoolul deprima atat centrii excitatori cat si pe cei inhibitori. Astfel e suprimat aproape orice, de la gandirea rationala la coordonarea motorie. Consumul de alcool este responsabil de aproape 50% din totalul accidentelor de circulatie fatale si pentru un total anual de 25.000 decese din aceasta cauza. La concentratii si mai mari (alcoolemia >500mg%), alcoolul aboleste starea de constienta mergand pana la coma. In final, alcoolul poate deprima centrii respiratori si, mai ales atunci cand este consumat in asociere cu sedative (ex. Diazepam), poate cauza moartea.

FAZELE INTOXICATIEI ALCOOLICE
1. Faza de excitatie se manifesta clinic prin logoree, volubilitate, tendinta la violenta, facies congestiv, conjunctive injectate, incoerenta verbala si in adresa miscarilor. Persoana respectiva are un comportament dezinhibat cu pierderea capacitatii de apreciere a pericolelor, diminuarea performantelor psihometrice, a reflexelor si cresterea latentei de reactie. Vasodilatatia periferica ii creaza o falsa senzatie de caldura a ambiantei.
2. Faza de incoordonare (medico-legala) este caracterizata prin tulburari de vorbire mergand pana la vorbire incoerenta, confuzie, absenta completa a inhibitiei, ameteli, agitatie psihomotorie. In aceasta faza se accentueaza tendinta la agresivitate, apar tulburari de coordonare si echilibru, stingerea progresiva a sensibilitatii inclusiv a celei dureroase care face posibila micile interventii chirurgicale fara anestezie, intrucat apare anestezia alcoolica. In acest stadiu, la copilul mare, adolescent si adult este posibila aparitia unui comportament antisocial(agrsivitate, furt) de unde vine si denumirea.
3. Coma toxica (alcoolica) se instaleaza cand alcoolemia(nivelul sanguin al alcoolului) atinge valoarea de aproximativ 4 mg/ml. Este o coma linistita, insotita de anestezie, ca urmare a efectului narcotic al alcoolului.

CONSECINTELE DEPENDENTEI DE ALCOOL
Se cunosc cateva complicatii medicale si psihiatrice ale alcoolismului. Efectele clinice ale acestuia sunt rezumate mai jos.
Gastrointestinal. Alcoolismul reprezinta cea mai comuna cauza a cirozei hepatice, la care se ajunge trecand prin fazele intermediare de steatoza hepatica („ficat gras”) si hepatita toxica alcoolica. Dupa multi ani de evolutie, ciroza hepatica poate degenera in cancer hepatic. Alcoolul este asociat si cu alte afectiuni gastrointestinale cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, gastrita, pancreatita acuta si cronica si cancerul pancreatic.
Cardiovascular. Alcoolul cauzeaza cateva complicatii cardiovasculare si este responsabil pentru mai mult de 15% din cazurile de hipertensiune arteriala (HTA) si pentru mare parte din cazurile de cardiomiopatie dilatativa.
Neurologic. Alcoolismul poate afecta sever sistemul nervos central si periferic. Neuropatia periferica este cel mai adesea responsabila de aparitia ataxiei (coordonarea defectuasa a miscarilor) prezenta la bautorii inraiti. Alte complicatii neurologice cauzate de consumul cronic de alcool includ: boala Weinicke (tulburari oculare, ataxie si confuzie) asociata cu deficitul de tiamina (vitamina B1), psihoza Korsakoff, o incapacitate pemanenta de a invata lucruri noi si, in final, modificari structurale la nivelul creierului asociate cu tulburari cognitive severe (dementa).
Imunologic. Consumul de alcool inhiba functia neutrofilelor (o parte din globulele albe) si deprima imunitatea mediata celular (de catre limfocite). Asa se explica de ce alcoolicii sunt predispusi sa faca infectii grave inclusiv pneumonii fatale si tuberculoza. Deprimarea imunitatii mediata celular poate fi responsabila de incidenta mai mare la alcoolici a catorva tipuri de cancer.
Endocrin. Barbatii alcoolici au un nivel crescut de estrogen si unul scazut de testosteron, ceea ce conduce la impotenta, atrofie testiculara si ginecomastie (dezvoltarea sanilor la barbati).
Obstetrical. O complicatie a consumului excesiv de alcool adesea trecuta cu vederea este reprezentata de efectele adverse ale acestuia atunci cand este consumat in cursul sarcinii. Alcoolul strabate placenta putand determina fenomene toxice la fat, putand produce greutate mica la nastere, perimetru cranian redus, retard mental, diformitati faciale, intarziere in crestere, disfunctii de organ, epilepsie, coordonare dificila, abilitati sociale reduse, lipsa imaginatiei si a curiozitatii, dificultati in invatare, incapacitatea de a intelege notiuni cum ar fi timpul sau banii, tulburari de comportament (hiperactivitate, anxietate, impulsivitate) cunoscute sub numele de sindromul alcoolului la fat.
Psihiatric. Dependenta de alcool este adesea asociata cu probleme emotionale. Multi alcoolici prezinta anxietate (25%), depresie (20-40%) si halucinatii ocazionale. Nu este clar daca tulburarile psihiatrice predispun la dependenta de alcool sau sunt urmarea abuzului cronic de alcool. Pacientii alcoolici au adesea tentative de suicid si aproximativ un sfert din totalul sinuciderilor sunt comise de alcoolici, in special barbati peste 35 ani.

RENUNTAREA LA ALCOOL
Asa cum ingestia de alcool deprima sistemul nervos, oprirea consumului produce hiperexcitarea sistemului nervos. Multi alcoolici prezinta tremuraturi ale extremitatilor dupa 24 ore de la ultima bautura. Daca abstinenta continua, incep sa prezinte tahicardie, transpiratii, scaderea poftei de mancare si tulburari de somn. In unele cazuri, simptomele de sevraj pot fi chiar severe. Timp de 1-3 zile de la ultima bautura alcoolici pot prezenta diverse accese generalizate. La 3-5 zile, acesti pacienti pot prezenta dezorientare, febra ridicata, si halucinatii vizuale. Acest sindrom este numit delirium tremens. In timpul acestuia, oamenii sunt foarte sensibili la sugestii. De exemplu, un pacient poate fi convins ca un elefant roz dansa pe o funie imaginara intre degetele medicului sau. Indivizii cu delirium tremens pot fi si paranoici. Delirium tremens este o urgenta medicala. Inainte de a exista tratamentele medicale moderne, 15% din acesti pacienti decedau. Astazi decesele din aceasta cauza sunt rare.
Absorbtia alcoolului din tractul digestiv (mucoasa bucala, gastrica 20%, intestinala 80%) este rapida; se poate vorbi si despre o absorbtie pe cale respiratorie in cazul inhalarii vaporilor de alcool, cat si despre una cutanata (frectii cu alcool). Alcoolemia maxima este atinsa in 20-30 minute in cazul in care stomacul este anterior gol si in maximum 6 ore atunci cand stomacul este plin cu alimente. Dupa absorbtie, alcoolul se distribuie in ordinea descrescatoare a concentratiei in creier, plaman, splina, rinichi, etc. preferand intai tesuturile bogate in apa (ex. muschi), apoi pe cele bogate in grasimi deoarece alcoolul este hidrosolubil. Aproximativ 90% din cantitatea patrunsa in organism este degradata in ficat sub influenta unei enzime numita alcool-dehidrogenaza, in ritm de aproximativ 0,10g/Kg/ora, restul eliminandu-se prin plaman sau urina. Exista si alte cai de metabolizare a alcoolului, dar mai putin importante.

Nu credeti ca aceasta scurta prezentare este suficienta?

Concluziile va lasam pe dvs. sa le trageti…
Dar banuim ca ele ar suna cam in felul acesta:
-Consumul zilnic de bauturi alcoolice, chiar in cantitati mici, cu tot aspectul sau nevinovat, se numeste totusi alcoolism ( etilism ) cronic si nu scuteste pe nimeni de consecinte.
-In mod deosebit trebuie evitate bauturile tari, care cresc repede si pe mai lunga durata concentratia de alcool in sange, dar si vinul si berea, deoarece datorita cantitatilor mari in care pot fi consumate cu usurinta, raman tot atat de periculoase in caz de consum cronic.
-Este bine sa facem in asa fel ca „ocaziile” care ne pot determina sa consumam bauturi alcoolice sa fie cat mai rare; in nici un caz sa nu se bea pe nemancate, data fiind proprietatea alcoolului de a fi absorbit mai repede cand este consumat neasociat cu alimente.
-Sub nici un pretext nu este permis consumul de bauturi alcoolice inainte de a incepe munca sau in timpul muncii, cand suntem la volan etc.
-Sa ne incercam fortele in orice domenii demne de atentie, dar niciodata in intreceri de „rezistenta la bautura”. Oricare ar fi rezultatul, tot in pierdere ne vom afla.
-In sfarsit, un amanunt demn de retinut: daca alcoolul este toxic, asa cum am vazut, pentru un adult, la copil are un efect mult mai grav. Copilul poate ajunge usor in starea de coma, dupa consumarea unei cantitati relativ moderate de bauturi alcoolice, organismul sau fiind sensibil la concentratii mult mai mici. Nici un argument nu poate pleda pentru a da copiilor sa consume bauturi alcoolice, chiar diluate si in cantitati mici. Ele nu le sunt de folos sub nici o forma, in schimb le pun viata in pericol cu multa usurinta.
-Faptul ca, pe masura ce a trecut timpul, ne-am obisnuit sa consumam bauturi tot mai tari, in cantitati crescande, fara sa ne imbatam, nu este deloc o dovada care sa ne linisteasca. Ea inseamna ca organismul da semne de obisnuinta. Faptul ca ne permite sa consumam doze crescande nu inseamna in acelasi timp ca am devenit invulnerabili la toxicitatea alcoolului, care continua sa ramana direct proportionala cu doza consumata.
-De asemenea, aparitia dorintei de a consuma alcool si repetarea fara explicatie a acestor dorinte trebuie sa fie un semnal de alarma, care sa ne atraga atentia ca incepem sa ne obisnuim cu acest toxic. Singura masura indicata este excluderea cu desavarsire a oricarei bauturi alcoolice si, totodata, evitarea ocaziilor care ne-ar putea trezi aceasta dorinta.

VITA DE VIE SI VINUL

In Vechiul Testament vita este mentionata de peste 60 de ori. Se pare ca dupa coborarea din corabie, Noe si fiii sai au inceput sa munceasca pamantul si au sadit si vie. Noe a baut vin si nestiindu-i efectul, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau: „Noe a prins a fi lucrator de pamant si a sadit vie. Si a baut vin si s-a imbatat si s-a dezgolit in cortul sau” (Facerea 9,20-21).
Vita de vie din Tara Sfanta este ca si cea de la noi din tara, numai ca, terenul fiind mai propice acolo, calitatea vinului este superioara. In Palestina orice vie este ingradita cu un gard de zid, ca slava Domnului, pietre sunt din belsug. Si astazi se poate sapa teasc in vie, deoarece terenul fiind muntos, ingaduie sa se sape si sa se faca in el un bun teasc. Turnul, de asemenea, se poate vedea si azi, facandu-se din pietrele ce se afla din belsug, ca de altfel si gardul de imprejmuire . Sub turn se adaposteste omul si-si pastreaza uneltele, iar de deasupra strajuieste via. In cercetarile care se fac pe pamantul Tarii Sfinte, s-au descoperit multe teascuri sapate in piatra. Au fost descoperite, in special, cele in care se tescuiau maslinele si cele in care se pastra untdelemnul.
De obicei, cei mai buni struguri sunt facuti stafide, iar mustul strugurilor mai putin buni este fiert si prefacut intr-un sirop care in limba araba se numeste dibis, de la ceea ce in Facerea 43, 11 si Iezchiel 27, 17 este numit miere.
Burdufurile, de care pomeneste evanghelistul Matei „… nici nu pune vin nou in burdufuri vechi, ca altfel burdufurile crapa, vinul se varsa si burdufurile se pierd, ci vinul cel nou se pune in burdufuri noi si se pastreaza amandoua” (9, 17), sunt cele pe care orice calator in Tara Sfanta le poate vedea in spatele oamenilor sau asinilor, pe strazile oraselor palestiniene. Ele se fac din piele de capra si sunt elastice. In timpul fierberii mustului, daca burdufurile sunt vechi, acestea plesnesc, de aceea spune evanghelistul, nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi.
Strugurele, dupa dulceata si produsul sau de must si vin, este simbolul fericirii. Pe vechile sarcofage crestine sunt, adesea infatisate, vita, strugurii si stoarcerea ca simboluri ale patimilor mortii. Strugurii din rod mult sunt simbolul imbelsugarii, al unei stari de fericire. Strugurele miraculos (Numeri 13, 24) ce l-au adus solii din Canaan, indica bogatia si fertilitatea pamantului. Stoarcerea strugurilor este simbolul patimilor, al nenorociri lor. Se intalneste in Facerea 9,20, Matei 21, 33, Facerea 43, 11, Ezdra 27, 17, Matei 9, 17, Isaia 5, 1, Matei 21, 17, Ioan 15,5, Isaia 34, 4 etc.
In simbolica Noului Testament, vita de vie inseamna imparatia crestina, cu nobilitatea sa fata de paganism. Vita de vie o intalnim adesea ca decor pictural, cu deosebire insa ca ornament in sculptura, pe coloanele bisericilor si stalpii iconostasului.
Vita de vie de aur si de marmura din potirul templului a fost simbolul teocratiei in Vechiul Testament.
Des se mentioneaza in Biblie, floarea vitei de vie. In Canaan se cultiva vita de vie in mod sigur prin anul 2000 inainte de Hristos. Melchisedec, regele Salemului, despre care se spune in cartea Facerii, daruieste o considerabila cantitate de vin lui Avraam, cu care traia in conditii de buna vecinatate.
Via este icoana credinciosilor. Acest simbolism se deduce din cuvintele: „Doamne, Doamne, cauta din cer si binecuvanteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta” (Ps. 79, 14-15). Cu totul alta insemnatate are vinul cand se bea din „Cupa Domnului”, cand Domnul tine o cupa cu vin din care beau oamenii (Ps. 74, 8-9; Is. 51; Ier. 25, 15). Cupa cu vin este simbolul pedepsei pe care o gusta toti pacatosii.
Raman clasice invatamintele lui Hristos si ale Sf. Apostol Pavel brodate pe mladitele vitei de vie si legate de butucul ei. Epicleza euharistica, rugaciunea speciala a preotului pentru prefacerea vinului in Sangele Domnului, constituie intrebuintarea superlativa ce se da vinului. Vinul este simbolul liturgic religios care, alaturi de paine, este in cult materia Sfintei Euharistii (Impartasanii) innobilata ca atare de Hristos Insusi, Care le-a intrebuintat la Cina cea de Taina. Ele sunt folosite si in alte Sfinte Taine si Ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la sfintirea bisericii, la slujbe funebre (impreuna cu coliva si cozonacii la inmormantare si parastase). Apa, care se amesteca cu vin in Sfantul Potir, simbolizeaza apa care a curs o data cu sangele din coasta lui Hristos pe cruce, apa si vinul servind astfel, doua izvoare ale vietii si ale harului: apa Botezului si sangele Sfintei Impartasanii.
MUSTUL SI PREPARAREA LUI

Sucul de struguri se numeste must si este un produs dulce care nu a inceput sa fermenteze si se obtine prin stoarcerea boabelor de struguri si este un produs cu actiune farmacologica deosebit de importanta.
Strugurii destinati producerii mustului trebuie sa fie copti (ajunsi la maturitatea de consum), cu gustul dulce-acrisor, determinat de raportul dintre zaharuri si aciditate, proaspat culesi, fara urme ale atacului unor boli sau daunatori si neintrati in fermentatie. In functie de preferintele consumatorilor, pe culori, se pot realiza urmatoarele tipuri de must:
– must alb (denumire improprie, deoarece culoarea este de fapt galbena-verzuie de diferite nuante). Aici se incadreaza majoritatea soiurilor de struguri pentru vin.
– must rosu, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri intens colorate;
– must roz, obtinut din struguri negri, apartinand unor soiuri pentru vinuri de consum curent.
Pregatirea strugurilor in vederea zdrobirii si presarii
Operandu-se in general cu cantitati reduse de struguri (la nivelul kilogramelor sau a zecilor de kg.), destinate producerii mustului pentru consumul familial, se poate si trebuie sa fie acordata o atentie deosebita lucrarilor de pregatire a strugurilor. Acestia trebuie sa fie culesi doar cu putin timp inaintea prelucrarii, cunoscut fiind faptul ca strugurii constituie un material perisabil, care poate intra rapid intr-un proces de fermentare ori sa prinda mucegaiuri, sau sa crape boabele si astfel sa se scurga mustul.In functie de cantitatea existenta, strugurii se aseaza fie intr-un cos din nuiele (curat) si se spala bine cu un jet de apa, fie sub robinet, tinuti cu mana de codite, sau in strecuratoare. Prin spalare, in afara inlaturarii impuritatilor si a substantelor ramase de la tratamente, se elimina (in mare parte) si microorganismele care produc fermentarea (transformarea zaharului in alcool). Dupa zvantare, se desprind boabele de pe ciorchine, retinandu-se doar cele maturate (colorate intens si uniform), cele fara urme ale unor atacuri de boli sau de daunatori, loviri mecanice etc. Doar in cazul in care se considera ca aciditatea (acreala) este prea scazuta, pot fi retinute si boabe maturate incomplet (chiar verzi), dar sanatoase.
Toate operatiile dintre culesul strugurilor si pana la turnarea mustului in sticle trebuie sa decurga relativ rapid si cu acuratete, pentru a nu se da voie micro-organismelor (de fermentare, de putrezire) sa se dezvolte.
Zdrobitul boabelor se poate face fie cu ajutorul micilor zdrobitoare, procurate din magazinele de specialitate, fie cu mana, in cazul unor cantitati mai reduse. Presarea se poate realiza atat prin folosirea unor prese (procurate tot din comert), sau prin introducerea acesteia intr-un tifon, ori intr-un sac de iuta (ambele curate) si apasarea apoi cu mana, ori cu un mai, pana se scurge aproape intreaga cantitate de must. Astfel obtinut, mustul trebuie tinut la o temperatura scazuta, care de altfel se realizeaza adesea in noptile de toamna. Rezultate mai bune se obtin daca mustul se pastreaza in frigider, acesta limpezindu-se in cel mult 24 de ore.
Pregatirea recipientilor si conservarea
O atentie deosebita trebuie acordata spalarii si sterilizarii sticlelor in care se va pastra mustul, precum si a dopurilor si a palniei. Se prefera folosirea recipientilor din sticla in capacitate de un litru sau submultiplii acestuia (750-500 si 250 mI). Sticlele se spala bine, folosindu-se detergenti de bucatarie si apoi se limpezesc prin mai multe ape. Se lasa la o zvantare usoara, apoi se introduc (culcate) in cuptorul aragazului, unde se tin circa 20 de minute la foc potrivit. Dupa oprirea focului de la cuptorul aragazului, sticlele ,se lasa pe loc (in cuptor) pana la folosirea neintarziata a lor. Atentie! Cuptorul nu trebuie sa fie incins!
Palnia ce se va utiliza, precum si dopurile (din material plastic sau cele cu filet) se sterilizeaza fie cu ajutorul apei fierte, fie prin introducerea lor in alcool alimentar de minimum 70°. Este de la sine inteles ca si gospodarii care prepara mustul trebuie sa aiba mainile curate, prin spalare cu apa si sapun. Mustul limpezit se varsa intr-o oala smaltuita, de capacitate corespunzatoare si se fierbe 15-20 de minune la foc moderat. Este preferabil ca fierberea sa se faca pe principiul baii marine, respectiv oala cu must se aseaza intr-o alta de capacitate putin mai mare si care are la fund putina apa si 2-3 scandurele, dupa care se pun la foc. Pe toata durata fierberii se inlatura spuma cu o lingura din lemn, noua si sterilizata. Se scot apoi sticlele fierbinti din cuptorul aragazului si se aseaza pe o tava nesmaltuita. In lipsa acesteia, fiecare sticla se va aseza pe lama unui cutit plat. Mustul luat direct de pe foc se toarna (prin palnie) in sticle, umplandu-se pana la jumatatea gatului acestora. Se va evita prelingerea mustului pe exteriorul sticlelor. Pentru mai multa siguranta se poate pune (facultativ) pe suprafata mustului (din gatul fiecarei sticle) fie cate un degetar de alcool alimentar (de 70° minimum), fie cate un varf de cutit de conservant alimentar sau cate o aspirina sfaramata pana la praf, apoi sticlele se inchid ermetic. Din aceasta etapa orice manipulare a sticlelor se va face cu atentie, mentinandu-se in pozitie verticala, pentru ca produsele de sterilizare sa ramana mereu la suprafata mustului. Sticlele se aseaza apoi intr-o cutie din carton in care se gasesc perne de jur imprejurul lor si se tin pana la racirea lor (36-48 de ore). Pastrarea sticlelor se face in pivnita, iar in lipsa acesteia intr-un spatiu cat mai racoros (eventual in camara), invelite in hartii colorate (albastre, negre) sau de ziar. In functie de posibilitati, este bine ca inaintea depunerii sticlelor cu must la pastrare, ele sa fie tinute 5-7 zile in frigider. Exista si alte procedee practice de preparare si de conservare a mustului, dar metoda descrisa mai sus a dat rezultate sigure la o multitudine de incercari.

VINUL SI EFECTELE LUI BENEFICE ASUPRA SANATATII
Asupra vinului s-au facut pana in zilele noastre numeroase cercetari. S-a dovedit ca resveratrolul din vin, sampanie, must, samburi de struguri rosii si ciorchinii vitei de vie este responsabil de scaderea colesterolului din sange, caruia i se datoreaza mortalitatea mare, prin boli cardiovasculare, descoperire care apartine, din anul 1980, cercetatorului francez Pierre Ducimetriere. El a mai stabilit ca resveratrolul este foarte puternic antioxidant, de 20-50 de ori mai activ ca vitamina E. Consumat zilnic in cantitate de 100-500 mI., un vin de buna calitate, preferabil rosu sau negru, nu dauneaza sanatatii, ci ajuta.
Vinul, bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea mustului de struguri, contine 7-16 % alcool, in functie de cantitatea de zahar continuta de struguri, gust, buchet. Pentru prepararea Sfantului si Marelui Mir, se foloseste un vin vechi, curat, netratat, clar, cu gust placut, de culoare citrin sau roze. Pentru prepararea a 300 litri de Mir, este necesara procurarea a circa 800 litri de vin. Este bine ca vinul sa se aduca la locul prepararii in butoiul in care se pastreaza sau in damigene colorate in cos de nuiele cu dopuri ermetice (pluta). La prepararea Sfantului si Marelui Mir din anul 2002 s-a folosit un vin roz, foarte stabil si cu gust placut, cu vechime de peste doi ani, oferit de Mitropolia Olteniei (I.P.S. Mitropolit Teofan Savu). Inconvenientul insa a fost acela ca s-a transportat in ambalaje colorate tip canistra din plastic, care poate sa fi influentat calitatea si chiar compozitia vinului, masele plastice cedand la concentratia alcoolica si la unii compusi toxici, mai ales daca vinul a fost tinut o perioada indelungata in aceste canistre. Pentru acest motiv nici o tara din U.E. si din lume nu imbuteliaza vin in sticle din material plastic, ci in sticle colorate sau neutre, bine etanseizate cu dopuri de pluta in cantitati de cel mult un litru. Numai asa vinul pomenit in Biblie de atatea ori isi poate pastra actiunea farmacologica oferita de farmacia lui Dumnezeu.
Vinul este folosit la masa in cantitate moderata de 100-200 ml zilnic pentru toate efectele lui farmacologice deosebit de importante, mai ales cardiovasculare. Cercetarile stiintifice din ultimul deceniu au demonstrat ca vinul rosu este preferat in afectiunile cardiovasculare.
Dr. ing. ec. Ion Pusca, celebrul oenolog roman, primul care a „importat” conceptul de „vinoterapie” in Romania ne si explica despre aceasta:
– Vinoterapia este, intr-adevar, o stiinta noua, care-si face loc, in prezent, intr-un numar destul de mic de tari, dar careia eu ii prevad, in foarte scurt timp, un viitor stralucitor. Eu am definit-o ca o noua cale spre sanatate si frumusete.
– In ce consta esenta acestei stiinte?
– Vinoterapia concentreaza tot ce se cunoaste, pana in prezent, despre vita de vie si produsele rezultate din ea, deci, nu numai vin: frunze, must, drojdie de vin, seminte de struguri albi, din care s-au obtinut polifenolii, considerati ca antioxidanti puternici, capabili sa distruga radicalii liberi din organismului uman. Vinul, ca aliment, era cunoscut inca din antichitate, cand „trinitatea alimentara” a lumii antice civilizate era compusa din untdelemn, paine si vin. Mult mai tarziu, cercetatorii au descoperit ca vinul are peste o mie de substante chimice, foarte necesare organismului: alcooli, acizi organici, compusi fenolici, esteri, aldehide, proteine, aminoacizi, compusi aromatici, vitamine, substante minerale etc.
Insusi marele savant Pasteur a spus, la timpul sau: „Cea mai igienica si cea mai sanatoasa dintre bauturi este vinul”. Conform unor cercetari mai recente, apa care face parte din compozitia vinului nu este una obisnuita, un lichid inert si pasiv, ci este o „apa activa”, trecuta de doua ori prin „sangele” vietii vegetale.
Putem, asadar, afirma ca vinul este cel mai complet produs alimentar existent, care, baut in cantitati moderate, intretine sanatatea si lungeste viata. O demonstreaza tarile mari consumatoare de vin in care mortalitatea, cauzata de bolile cardiovasculare, este de 2-3 ori mai mica decat in tarile in care sunt preferate bauturile pe baza de distilate sau bere.
Cum se foloseste vinul ca medicament?
Vinul sec, de pilda, singura bautura permisa in cazul diabeticilor, are un efect asemanator celui produs de o mica doza de insulina, determinand revenirea la starea normala a glicemiei. Tot vinul activeaza circulatia sangvina la nivelul capilar si coronarian, avand efecte terapeutice importante pentru organism, in special, vinul rosu – doua-trei pahare pe zi – reduce riscul aparitiei cancerului, datorita polifenolului din semintele de struguri negri care, spre deosebire de semintele de struguri albi, trece direct in vin, in timpul fermentatiei pe bostina. Vinul, consumat cu moderatie, este recomandat si femeilor tinere daca vor sa fie mai putin supuse riscului de a avea comotii cerebrale, in comparatie cu cele care nu beau vin sau sunt consumatoare de bauturi tari si bere. Alte binefaceri ale vinului mai sunt: reducerea insuficientei renale, prevenirea riscului de aparitie a hipertensiunii arteriale, a infectiilor traectului stomacal-duodenal sau a aparitiei ulcerului. De asemenea, vinul stimuleaza digestia, protejeaza organismul contra racelilor, are actiune pozitiva asupra stresului si a starilor depresive. Consumat, evident, in cantitati rezonabile, vinul reduce foarte mult riscul aparitiei maladiei Alzheimer si poate preveni, avand si actiune antiinfectioasa, efectele negative ale consumului de alimente care ar putea fi infestate usor sau care ar contine putine toxine (cazul ciupercilor, scoicilor etc.).
Vinul este un bun elixir, aliment si medicament. El a fost consumat intotdeauna pentru calitatile lui – aliment si ca agent terapeutic. Este considerat ca o componenta importanta a terapiei naturale. Bunaoara Hipocrate, parintele medicinei, indica vinul in tratarea pneumoniei, in debilitate fizica, in terapia plagilor deschise si ca antidot in muscatura de sarpe. Dacii, renumiti in cultura vitei de vie, nu foloseau vinul numai pentru bautura, ci si pentru prepararea unor unguente eficace in tratarea bolilor oculare. Vinul poseda o serie de virtuti importante: este revigorant, euforizant, vaso-dilatator si tranchilizant; mai mult, vinului i se atribuie si proprietati antivirale, mai ales impotriva virusului poliomielitic. Este folosit contra virusului herpetic oral, enteroviroze.
In ultimele decenii se afirma puternic atributul de aliment al vinurilor de soi cu valoarea de aliment si medicament a vinurilor rosii. Din fericire, tara noastra are conditii climatice favorabile multiplicarii acestor „izvoare de sanatate”, precum si o veche si pretioasa traditie si experienta in cultivarea soiurilor de vita de vie pentru vinurile generatoare de forta si vitalitate. Cercetatori si savanti oenologi de prestigiu din institute vitivinicole si laboratoare de profil atesta virtutile multiple ale vinurilor rosii, consumate cu moderatie. Subliniem acest ultim aspect, intrucat un pahar de vin rosu este ca o pilula de medicament, benefica in limitele dozelor prescrise. Excesele pot daunatoare, atat in cazul medicamentelor, cat si al vinurilor. Comparatia nu e de prisos daca avem in vedere „chemarea vinului”, adica un pahar de vin bun cheama pe al doilea, apoi mai repejor pe al treilea sau mai multe. Primul pahar de vin rosu are atributul de medicament, al doilea poate fi si aliment, dar dincolo de moderatie survin efectele daunatoare ale exceselor.
Vinul rosu este asociat unui complex de substante organice si minerale care provin din struguri si din metabolismul drojdiilor. Important este un anume echilibru organoleptic al vinului care are, intre altele, un aport energetic si un rol stimulator al functiilor digestive si ale ficatului. Glicerolul din vin, care se combina cu fosfatii, permite economisirea grasimilor si a proteinelor. Important este si rolul mineralizant, vinul aducand organismului elemente minerale asimilabile de catre tesuturi. Fara a intra in amanunte, mentionam ca vinul asigura nevoile de potasiu, calciu, magneziu, mangan si alte substante care contribuie la satisfacerea cerintelor cotidiene ale organismului. Actiunea vitaminizanta a vinului nu poate fi neglijata, constituind o sursa accesibila, cu atat mai valoroasa cu cat exista o diversitate a vitaminelor, mai ales din grupa B. Se considera ca nevoia zilnica de vitamine a organismului poate fi satisfacuta, in procente diferite, cuprinse intre 20-40 %, de catre vin. Cat priveste continutul vinului in aminoacizi esentiali, nesintetizati de catre organismul uman, este asemanator cu cel al sangelui. Consumat in limite rezonabile, vinul mareste tonusul muscular prin actiunea directa asupra sistemului nervos periferic. Se apreciaza ca vinul permite accelerarea procesului de nutritie prin continutul sau in fosfat de calciu sub forma organica, mai ales la vinurile rosii invechite.
Efectul cardioprotector al vinului rosu consumat cu moderatie este bine cunoscut specialistilor in boli cardiovasculare. In numeroase studii observationale, cu date colectate de la peste 300.000 de barbati si femei, evaluati in timp pe o durata de mai multi ani, s-a demonstrat rolul benefic al consumului de vin in reducerea riscului cardiovascular. Consumatorii de vin sunt mult mai bine protejati fata de cei care consuma bauturi spirtoase. Studiile efectuate pe un esantion de 13.300 persoane cu varste cuprinse intre 30-79 de ani, urmarite timp de 12 ani, au demonstrat ca riscul mortalitatii cardiovasculare se reduce la jumatate in cazul consumului zilnic de 1-2 pahare de vin, comparativ cu abstinentii. Efectul protector al vinului se refera la sporirea continutului de colesterol „bun”, lipoproteine cu densitate mare. Sub efectul alcoolului, acestea reduc la nivelul ficatului cantitatea de colesterol care se afla in exces.
Se apreciaza ca, de regula, consumatorii de vin au obiceiurile alimentare mai bune in comparatie cu cei care prefera berea sau bauturile spirtoase. S-a constatat de asemenea, importanta compusilor fenolici din vinul rosu care sporesc capacitatea antioxidanta a plasmei sanguine de 10-20 de ori.
O pledoarie pentru consumul de vin poate fi incheiata cu un singur cuvant: moderatie. Vinul este prima bautura igienica dupa apa naturala, minerala, racoritoare si sifon. Depinde numai de cantitatea care se bea!

INCHEIERE
„Paza buna trece primejdia rea.” Este bine sa nu uitam acest lucru niciodata, ori de cate ori avem in fata un pahar cu alcool. Sfintii Parinti spun ca omul, cat timp este beat, se afla sub stapanirea diavolului, acesta facand atunci ce vrea el cu respectivul om beat. De ce oare noi cei ai lui Dumnezeu preferam sa ne schimbam stapanul ? Sa nu ne amagim ! Sfantul Apostol Pavel spune ca betivii nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6;10 , Galateni 5;21). Daca maine vei muri, cum vei da socoteala in fata Judecatorului pentru acest pacat ? O, barbatule sau, mai modern, femeie, sau tinere ! Ce pacat te cuprinde ! Daca alte pacate mai contin macar o clipa de placere, acesta nu contine decat durere si pierzare trupeasca, dar si sufleteasca, la fel ca oricare pacat. Fie-ti mila de familia ta ! Fie-ti mila de copii, care toata viata vor suferi pentru acest pacat al tau ! Opreste-te din certuri si scandaluri, caci moartea bate la usa si iadul te asteapta ! Suspinele copiilor tai nu te fac sa-ti intepeneasca mana cu care duci paharul la gura?! Rasetele si barfa celor din jurul tau nu le auzi deloc? Postul, sa-ti tamaduiasca betia ! Psalmii sa-ti inlocuiasca cantecele porcoase ce se canta la betie ! In loc de jocuri nebunesti, sa obosim facand metanii ! Omule nebun si ticalos, pana cand vei petrece in pacate? Pana cand amani pocainta? „Scoala-te, omule ticalos, alearga catre Dumnezeu marturisind pacatele tale, si cazi lacrimand si suspinand; iar Acela ca un indurat, va da tie ajutor ca sa faci voia Lui” !

DIN CUVANTUL SFANTULUI IOAN GURA DE AUR DESPRE BETIE

„Vrei sa vezi cum betivul e mai ticalos si decat cel indracit ? Spre un indracit are fiecare compatimire, iar pe cel betiv noi il uram. Pe epileptic il jelim; iar pe betiv suntem suparati si maniosi. Pentru ce aceasta ? Pentru ca boala unuia e o nefericire, iar a celuilalt e o usuratate de minte supusa pedepsei. Betivul are de suferit aceleasi patimi ca si cel indracit. El de asemenea se clatina in toate partile. Tot asa este smintit, tot asa cade la pamant, tot asa zgaieste ochii, tot asa bate cu picioarele dupa ce a cazut si tot asa spumega la gura. Un betiv este prietenilor sai spre ingretosare, vrasmasilor sai spre ras, slugilor lui spre dispret, femeii sale spre paguba, tuturor nesuferit si mai dispretuit decat dobitocul cel fara de minte”.

În curând va apărea şi Acatistul Potirului Nesecat care ajută în lupta cu această urâtă patimă! Vă rugăm să urmăriţi la disciplina „Rugaciuni si acatiste”