Recăsătorirea Preoţilor (Canoanele Sfinţilor Părinţi)
1672. -Recăsătorirea preoţilor a fost strict interzisă chiar de la început: „Episcop, preot sau diacon să se hirotonisească numai acela care s-a căsătorit o singură dată” (Tim. 3, 2-12; Tit. l, 6), fie că le trăiesc soţiile, fie că le-au murit. Însă după hirotonie nu le mai este îngăduit să se mai căsătorească, dacă sunt necăsătoriţi sau dacă au soţii să se împreuneze cu altele, ci să se mulţumească cu aceea pe care a avut-o când a fost hirotonisit. Servitorii (paraclisierii), cântăreţii, anagnoştii şi portarii poruncim ca să fie căsătoriţi o singură dată, iar dacă au intrat în cler mai înainte de căsătorie, le îngăduim să se căsătorească dacă doresc aceasta ca nu cumva păcătuind să fie pedepsiţi. Însă poruncim ca nimeni dintre clerici să nu ia soţie desfrânată, servitoare din casă, văduva, pe cea lăsată de bărbat cum zice legea. Diaconiţa să se faca o fecioară neprihanită (I Tim. 5,9), dacă nu, poate să fie şi o văduvă, care s-a căsătorit o singură dată, credincioasă şi cinstită”. -Const. Ap. VI, 17.
1673. -Crestinul care pricepe idealul preotiei si slujeste viata crestina si o traieste, cand el citeste unele brosuri ale unor clerici cazuti launtric din har, chiar daca dupa forma juridica sunt in har, ramane surprins de josnicia copilareasca a pretinselor dovezi prin care ei justifica casatoria a doua. Iata cum rezuma Origen ( + 254) traditia de el mostenita si consemnata mai tarziu de sfintii parinti in canoane:”… Nu se vor incununa si nu vor avea parte de imparatia lui Dumnezeu ereticii care combat casatoria mirenilor, dupa cum si in Biserica vazuta, opreste de la slujbele si treptele ierarhice, silit nu numai curvia si preacurvia, dar si a doua casatorie intrucat nici episcopul, nici preotul, nici diaconul nu se pot casatori a doua oara”. -Origen, Luca, Omilia 18.
1674. -In toata istoria Bisericii se cunoaste o singura exceptie in sec. IV, de a se casatori dupa hirotonie numai diaconii prea tineri, in conditiile indicate la Ancira 10, care exceptie, abia a fost tolerata numai atunci, local in eparhiile Andrei ca o fapta a trecutului, iar mai apoi, a fost suprimata ca fiind contrara canonului apost. 26, etc, ca si in canonul S. VI ec. 3,6 de mai tarziu in care se interzicea recasatorirea nu numai a diaconului, ci si a ipodiaconului. Orice fel de argumentare de natura sociala, familiala, gospodareasca, etc. pentru sustinerea recasatoririi preotilor este glasul pacatului din omenescul ordinar, pus in slujba pacatului. De aceea, orice candidat la hirotonie trebuie sa se cerceteze bine pe sine, daca este in stare sa traiasca si sa duca cu demnitate inalta misiune a preotiei sub toate loviturile soartei, ajutat cu grija si metodic de duhovnici in toata perioada pregatirii sale si pana la hirotonie. Si cand li se da adeverinta de hirotonie sa fie reala ca rezultat al cunoasterii din copilarie a candidatului, caci altfel se va face partas la pacatele lui trecute si viitoare (I Tim. 5, 22; Ps. 49,14-23). V. Hirotonia.
1675. -„Prezbiterul care se va casatori dupa hirotonie sa se scoata din treapta sa, caterisindu-se (VI ec. 3, 6; Ancira 19). Cel ce va face curvie sau preacurvie sa fie exclus cu desavarsire din cler si sa se canoniseasca” (I ec. II) -Neocez. I.
1676. -„Concubinajul clericilor hirotonisii dupa canoane (celibatari sau vaduvi) niciodata nu poate fi aprobata ca o adevarata casatorie, ci in tot chipul trebuie sa se rupa incercarea lor de a se mai casatori pentru demnitatea lor bisericeasca si pentru a nu se da prilej ereticilor sa ne defaime, cum ca noi atragem pe oameni la noi, prin faptul ca le ingaduim sa pacatuiasca nepedepsiti”. – Sf. Vasile 6 (V. Curvia cleric. Concubinajul).
1677. -„Sa se cerceteze cu privire la prezbiterul Vist din Ereva si daca a silit vreo femeie despartita de barbatul ei fiind viu, sa nu-i fie iertat a mai fi prezbiter, intrucat nici ca mirean nu i se cade a mai fi in adunarea crestina, caci Biserica obisnuieste pe unii ca acestia a-i afurisi. Insa aceasta nu-i atrage osanda episcopului Apolo, daca din nestiinta l-a hirotonisit. Sfantul Sinod porunceste sa fie scosi din cler toti cei ce se dovedesc a fi nevrednici dupa hirotonie din pricina pacatelor lor”. -Teofil 3.
1678. -„Iar in privinta lui Panuf, cel care s-a asezat diacon in Lico, trebuie sa se cerceteze. Si de s-ar dovedi cum ca fiind el numai catehumen a primit in comuniune de nunta pe nepoata sa de frate, iar dupa botez a fost inaintat in cler, sa ramana in cler numai daca a murit acea femeie si daca dupa botez nu s-a mai impreunat cu dansa. Iar daca dupa botez, credincios fiind, a primit in comuniune de nunta pe nepoata sa de frate, sa fie instrainat din cler (caterisit) dar aceasta imprejurare nu-i atrage episcopului Apolo osanda daca din necunostinta l-a hirotonit pe el”. -Teofil 5.
1679. -„Sa se cerceteze despre Iacod daca citet fiind, s-a facut vinovat de curvie si apoi a fost inlaturat deprezbiteri, iar mai tarziu (cine stie prin ce imprejurari) a fost hirotonisit, numai dupa ce se va face cercetarea amanuntita sa se scoata din cler, iar nu numai pe temeiul banuielii, denuntidui si defaimarii. De nu va fi vinovat sa ramana in cler, caci nu se cade a se tine seama de clevetirile cele desarte”. -Teofil 6 (V. Hirotonia).
1680. -„Prezbiterul Macim (spovedindu-se la mine) a spus ca din necunoasterea canoanelor s-a casatorit nelegiuit. Intrucat el este tulburat ca nu este primit in Biserica (la impartasirea ca mirean), a fagaduit ca se va desparti de femeia care si ea doreste aceasta. Deci (tu Agaton) daca te vei convinge ca fac aceasta prin invoiala si fara viclesug, fiind statornicita canonisirea pe zece ani, tu sa randuiesti ca ei sa stea pe un timp, la un loc cu catehumenii. Iar in caz ca ei vor umbla cu viclesug si socoti ca trebuie a li se aplica alta canonisire mai aspra, fa cum te va lumina Dumnezeu, fiind calauzit intotdeauna de dreapta socoteala, caci el fiind in eparhia ta, poti mai bine sa stii toate cele de folos”. -Teofil 13.
1673. -Crestinul care pricepe idealul preotiei si slujeste viata crestina si o traieste, cand el citeste unele brosuri ale unor clerici cazuti launtric din har, chiar daca dupa forma juridica sunt in har, ramane surprins de josnicia copilareasca a pretinselor dovezi prin care ei justifica casatoria a doua. Iata cum rezuma Origen ( + 254) traditia de el mostenita si consemnata mai tarziu de sfintii parinti in canoane:”… Nu se vor incununa si nu vor avea parte de imparatia lui Dumnezeu ereticii care combat casatoria mirenilor, dupa cum si in Biserica vazuta, opreste de la slujbele si treptele ierarhice, silit nu numai curvia si preacurvia, dar si a doua casatorie intrucat nici episcopul, nici preotul, nici diaconul nu se pot casatori a doua oara”. -Origen, Luca, Omilia 18.
1674. -In toata istoria Bisericii se cunoaste o singura exceptie in sec. IV, de a se casatori dupa hirotonie numai diaconii prea tineri, in conditiile indicate la Ancira 10, care exceptie, abia a fost tolerata numai atunci, local in eparhiile Andrei ca o fapta a trecutului, iar mai apoi, a fost suprimata ca fiind contrara canonului apost. 26, etc, ca si in canonul S. VI ec. 3,6 de mai tarziu in care se interzicea recasatorirea nu numai a diaconului, ci si a ipodiaconului. Orice fel de argumentare de natura sociala, familiala, gospodareasca, etc. pentru sustinerea recasatoririi preotilor este glasul pacatului din omenescul ordinar, pus in slujba pacatului. De aceea, orice candidat la hirotonie trebuie sa se cerceteze bine pe sine, daca este in stare sa traiasca si sa duca cu demnitate inalta misiune a preotiei sub toate loviturile soartei, ajutat cu grija si metodic de duhovnici in toata perioada pregatirii sale si pana la hirotonie. Si cand li se da adeverinta de hirotonie sa fie reala ca rezultat al cunoasterii din copilarie a candidatului, caci altfel se va face partas la pacatele lui trecute si viitoare (I Tim. 5, 22; Ps. 49,14-23). V. Hirotonia.
1675. -„Prezbiterul care se va casatori dupa hirotonie sa se scoata din treapta sa, caterisindu-se (VI ec. 3, 6; Ancira 19). Cel ce va face curvie sau preacurvie sa fie exclus cu desavarsire din cler si sa se canoniseasca” (I ec. II) -Neocez. I.
1676. -„Concubinajul clericilor hirotonisii dupa canoane (celibatari sau vaduvi) niciodata nu poate fi aprobata ca o adevarata casatorie, ci in tot chipul trebuie sa se rupa incercarea lor de a se mai casatori pentru demnitatea lor bisericeasca si pentru a nu se da prilej ereticilor sa ne defaime, cum ca noi atragem pe oameni la noi, prin faptul ca le ingaduim sa pacatuiasca nepedepsiti”. – Sf. Vasile 6 (V. Curvia cleric. Concubinajul).
1677. -„Sa se cerceteze cu privire la prezbiterul Vist din Ereva si daca a silit vreo femeie despartita de barbatul ei fiind viu, sa nu-i fie iertat a mai fi prezbiter, intrucat nici ca mirean nu i se cade a mai fi in adunarea crestina, caci Biserica obisnuieste pe unii ca acestia a-i afurisi. Insa aceasta nu-i atrage osanda episcopului Apolo, daca din nestiinta l-a hirotonisit. Sfantul Sinod porunceste sa fie scosi din cler toti cei ce se dovedesc a fi nevrednici dupa hirotonie din pricina pacatelor lor”. -Teofil 3.
1678. -„Iar in privinta lui Panuf, cel care s-a asezat diacon in Lico, trebuie sa se cerceteze. Si de s-ar dovedi cum ca fiind el numai catehumen a primit in comuniune de nunta pe nepoata sa de frate, iar dupa botez a fost inaintat in cler, sa ramana in cler numai daca a murit acea femeie si daca dupa botez nu s-a mai impreunat cu dansa. Iar daca dupa botez, credincios fiind, a primit in comuniune de nunta pe nepoata sa de frate, sa fie instrainat din cler (caterisit) dar aceasta imprejurare nu-i atrage episcopului Apolo osanda daca din necunostinta l-a hirotonit pe el”. -Teofil 5.
1679. -„Sa se cerceteze despre Iacod daca citet fiind, s-a facut vinovat de curvie si apoi a fost inlaturat deprezbiteri, iar mai tarziu (cine stie prin ce imprejurari) a fost hirotonisit, numai dupa ce se va face cercetarea amanuntita sa se scoata din cler, iar nu numai pe temeiul banuielii, denuntidui si defaimarii. De nu va fi vinovat sa ramana in cler, caci nu se cade a se tine seama de clevetirile cele desarte”. -Teofil 6 (V. Hirotonia).
1680. -„Prezbiterul Macim (spovedindu-se la mine) a spus ca din necunoasterea canoanelor s-a casatorit nelegiuit. Intrucat el este tulburat ca nu este primit in Biserica (la impartasirea ca mirean), a fagaduit ca se va desparti de femeia care si ea doreste aceasta. Deci (tu Agaton) daca te vei convinge ca fac aceasta prin invoiala si fara viclesug, fiind statornicita canonisirea pe zece ani, tu sa randuiesti ca ei sa stea pe un timp, la un loc cu catehumenii. Iar in caz ca ei vor umbla cu viclesug si socoti ca trebuie a li se aplica alta canonisire mai aspra, fa cum te va lumina Dumnezeu, fiind calauzit intotdeauna de dreapta socoteala, caci el fiind in eparhia ta, poti mai bine sa stii toate cele de folos”. -Teofil 13.
