Ceea ce ajută pe cei căsătoriți este să nu se îndreptățească nici unul pe sine.
Dacă se înreptățește pe sine, oricîte cărți duhovnicești ar citi, nu se folosesc. Dacă au intenție bună, dacă au duhovnic și fac ascultare de el, nu vor avea probleme. Fără duhovnic nu se face arbitraj.
Lucrul cel mai bun este să aibă ambii soți acelaș duhovnic. Nu bărbatul un duhovnic și femeia altul. Dacă două lemne vor fi cioplite de doi tîmplari niciodată nu se var potrivi. În timp ce, dacă vor avea acelaș duhovnic, duhovnicul cioplește umflăturile, slăbiciunile unuia, cioplește și umflăturile celuilalt și astfel se amplanează greutățile. Dar astăzi, chiar și perechile care trăiesc duhovnicește, au duhovnici diferiți. Rar au amîndoi acelaș duhovnic, de aceea nici nu folosesc. Am în vedere perechi care se potriveau, dar nu aveau acelaș duhovnic ca să-i ajute și s-au despărțit. Iar alte perechi, deși nu se potriveau au trăit în armonie, deoarece au avut acelaș duhovnic. Desigur, atunci cînd toată familia au acelaș duhovnic, aceasta este și mai bine. Duhovnicul îi va asculta pe toți și problema ce a apărut o va rezolva potrivit cu situația. Uneori, va zori puțin pe tata sau pe mama, alteori îi va chema și pe copii, dacă nu va putea trage concluzii din cele ce îi spun părinții. Sau dacă perechea are probleme și este de vină, de pildă, femeia – îl poate chema pe bărbat ca să-l sfătuiască cum trebuie să se poarte sau va cere unei rude sau cunoscut al lor să ajute cu discernămînt.
Cuv. Paisie Aghioritul