Această minune am auzit-o de la un muncitor credincios care avea șapte copii:
S-a întîmplat la începutul celui de-al doilea Război Mondial, cînd pîinea se împărțea pe cartele. Dacă pierdeai cartela, nu primeai alta în loc.
După pîine mergea întotdeauna copilul cel mai mare al familiei, Kolea, care avea 12-13 ani. De ziua Sfîntului Nicolae, el a ieșit din casă ca de obicei, dis-de-dimineață, după pîine. Ca să iei pîine albă trebuia să fii la magazin înainte de deschiderea lui, pentru că ajungea doar pentru primii cumpărători.
La fel a făcut Kolea și de această dată. A ajuns primul și aștepta să se deschidă magazinul. Strada era încă pustie, însă Kolea a observat cum după un colț au apărut patru tineri care se îndreptau spre el. Un gînd îngrozitor i-a trecut prin minte: ”Îmi vor lua cartelele!” Iar aceasta însemna că o lună de zile familia lui nu va avea mîncare. Speriat, el s-a rugat: ”Sfînte Nicolae, salvează-ne!” Nici nu a reușit să rostească bine aceste cuvinte, că din senin s-a trezit în fața lui cu un bătrîn, care l-a luat de mînă și i-a spus: ”Vino cu mine!” Au trecut prin fața tinerilor mirați și s-au îndreptat spre casa copilului. Lîngă casă bătrînul a dispărut.
Sursa: ”Minuni ale vremii noastre”, editura Sophia, pag. 79-80
