Mândria este primul din cele șapte păcate capitale, după cum smerenia este cea mai mare virtute. Însă atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugător este acest păcat, încât până si marii sfinți au fost ispitiți de el. Nu există om pe fata pământului care să nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai în vârstă, de la cel mai simplu om, până la ce mai învătat. Stăpînit de acest păcat omul nu conștietinzează cît de iluzoriu este obiceiul râvnei la el, și cît de netrecător biele pe care îl pierd. Pricina căderii noastre a fost trufia diavolului, iar cauza mântuirii noastre a fost smerenia lui Dumnezeu. Smerenia este leacul care tămădue acest nestăpînit păcat. „Cel ce se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește se va înălța”(Luca 13.14). Trufașii să înțeleagă, atâta timp cît se înalță cad asemenea îngerului celui lepădat. Mândria răzbate din orice persoana de vaza, se ivește aproape la fiecare fereastra. Este plina de sine, trufașă, sulemenita si fardata, si trece încrezătoare si mulțumită de sine pentru a fi văzută de toți. Firea ei nu ii îngăduie sa se ascundă. Ea vrea sa strălucească si sa uimească. Vrea sa fie obiectul atenției si al admirației tuturor. Ea singura se arata pe sine și, pentru a fi văzută de pretutindeni, caută sa stea la înălțime. Mândria caută sa urce tot mai sus. Uneori chiar se avântă spre înălțimi amețitoare. Mândria are trei trepte, slava deșartă, trufia, mândria împotriva lui Dumnezeu. Slava deșartă găsește pretutindeni prilej de iubire si lauda de sine. Sfântul Ioan Scărarul a dezvăluit acesta in chip deosebit in următoarele cuvinte: „Așa cum soarele strălucește la fel pentru toți, tot astfel si slava deșarta se lauda cu toate virtuțile, străduințele. Trufia se aprinde de la focurile iadului. Ea promite victimelor sale mari desfătări, îmbătare amețitoare, mărire in ochii celorlalți, când de fapt nu duce decât la rușine înaintea oamenilor înțelepți si izgonire de la Dumnezeu. Trufia ii face pe oameni rai, neprietenoși, arțăgoși, să țină minte răul, mânioși, neiertători si veșnic dușmănoși. Mândria împotriva lui Dumnezeu, la această treaptă sa înălțat Lucifer, El își zicea in cugetul sau: „Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu!… Asemenea cu Cel Preaînalt voi fi” (Isaia 14, 13-l4). Dar aceasta mândrie l-a doborât in cele mai de jos ale pământului. Oamenii de astăzi sunt porniți pe cale de pierzanie, agonisitoare, calea mandrei necredinței, nu face decât sa ajute la venirea grozăviilor apocaliptice.
Prot.Victor Mihalachi
