„Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii,… nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9)

„Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii,… nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9)

Terminologie. În limba română există doi termeni care încearcă să definească un spectru larg al relaţiilor interumane: iubire şi dragoste. Putem vorbi despre o oarecare carenţă în terminologia limbii noastre în acest domeniu, întrucît în limba greacă, limba în care au fost scrise toate cărţile Noului Testament, această complexă relaţionare interumană se defineşte prin trei termeni:

a) Eros + iubire senzuală, trupească;

b) Filia – iubire amicală, prietenie, iubire frăţească, general-umană;

c) Agape – iubire spirituală, maternă, filială, fraternă, duhovnicească, divină.

Cînd se vorbeşte despre relaţiile conjugale dintre soţ şi soţie este folosit primul termen, adică eros, de unde va apărea noţiunea de erotică. Dacă se încearcă definirea raporturilor normale şi corecte între persoane, se foloseşte filia: de aici avem noţiunea de filiaţie. Iar dacă se face referire la comuniunea dintre om şi Dumnezeu, dar şi între oameni în cel mai înalt grad posibil, se foloseşte ultimul termen, cel de agape. În Biblia grecească, atunci cînd se arată că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8), se foloseşte tocmai acest termen: Theos agapi estin.

Toate aceste feluri de iubire sînt rînduite de Dumnezeu şi se referă la lucruri concrete în viaţa sau existenţa omului, ceea ce vom incerca să definim în continuare. De exemplu, Căsătoria şi sexualitatea soţilor sînt daruri naturale şi nepăcătoase: „Taina aceasta mare este” (Ef.5,32) şi „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Mt.19,5). Astfel, căsătoria este unirea inseparabilă, trupească şi sufletească, dintre două persoane (bărbat şi femeie) prin Sfînta Taină a Cununiei, scopul ei fiind desăvîrşirea soţilor prin iubire, naşterea de prunci, păzirea de desfrînare.

Fecioria este curăţia trupului, castitatea, adică înfrînarea totală de la relaţiile sexuale pînă la căsătorie. Ea este virtutea trupească a tinerilor înţelepţi, curajoşi şi întregi la minte. În monahism fecioria este cea mai înaltă virtute. Sfinţii Părinţi vorbesc despre păstrarea spirituală a fecioriei chiar şi în cadrul familiei; nu este vorba aici despre abstinenţa totală a soţilor, ci despre păzirea de la excese sau obsesii sexuale.

Desfrînarea este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: «Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său»(I Cor.6,18). Iar trupul este destinat a fi «templul Duhului Sfînt»(I Cor.6,19).

Desfrînarea este oprită de Dumnezeu prin porunca a şaptea din Decalog: „Să nu fii desfrînat” (Ieşire 20,14). Adică, opreşte legăturile trupeşti păcătoase: curvia, preacurvia sau adulterul (relaţii extraconjugale), masturbaţia sau onanismul, pornografia, prostituţia, violul şi practicile homosexuale.

Sodomia sau homosexualitatea este anomalia care constă în atracţia sexuală perversă faţă de indivizi de acelaşi sex, adică distorsionarea funcţiei pasionale (fireşti) a omului, adică atracţia bărbatului către bărbat şi a femeii către femeie. Este o nebunie şi o scîrboşenie care nu-şi are nici o explicaţie antropologică, socială şi interpersonală.

Dumnezeu a binecuvîntat iubirea conjugală. Însuşi Dumnezeu a binecuvîntat familia şi relaţiile intime din cadrul ei. Deci sexualitatea soţilor nu este păcat, ci binecuvînatre şi dar dumnezeiesc. Dar cu rînduială. Dumnezeu le spune primilor oameni în Eden: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul!” (Facere 1,28). „Creşteţi”, adică desăvîrşiţi-vă, maturizaţi-vă şi urcaţi din treaptă în treaptă spre Mine, Binele Suprem; „Înmulţiţi-vă”, adică desăvîrşiţi-vă în iubire dînd naştere şi altor fiinţe umane capabile să răspundă chemării iubirii dumnezeieşti! Deci acest dar al sexualităţii apare din perspectivă dumnezeiască nu ca fiind scop în sine, ci mijloc procreativ şi de unire între două persoane care se iubesc, în Taina Căsătoriei, desigur. Căci scopul căsătoriei acesta este: desăvîrşirea soţilor în iubire, naşterea de prunci (rod al dragostei părinţilor) şi paza în faţa ispitei desfrînării. Dacă omul ajunge obsedat sexual, fiind permanent cu gîndul şi fapta spre desfrînare, adică să-şi canalizeze toate forţele şi energiile intelectuale şi fizice spre aceasta, neglijează de fapt darul dumnezeiesc dat omului. Chiar mai mult: îl distorsionează, îl schimonoseşte şi îl dezumanizează.

La fel se întîmplă şi cu celelalte daruri divine: mîncăm sau bem ca să trăim, nu trăim ca să mîncăm şi să bem cu şi fără rost. Alimentele, vinul sau apa sînt elemente prin care ne susţinem viaţa biologică şi nu trebuie să devină scop în sine. De asemenea, sexualitatea are scop bine stabilit de Dumnezeu şi timpul lui, nu oricînd şi nu oricum. Cum spune şi proverbul popular: „Toate la timpul lor!”. Nu oricînd şi nu fără rînduială, cum spune şi Eccleziastul: „Pentru orice lucru este un timp şi o judecată” (Eccleziastul 8,6). Aceasta de fapt este Ortodoxia: măsura în toate, rînduială în viaţă. Aceasta vrea de la noi Dumnezeu.

Curvia – cel mai mare păcat săvârşit cu trupul. Căderea în păcat a condus la folosirea pătimaşă a trupului, deci şi la dezordinea şi imoralitatea curviei. Desfrînarea sau curvia este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: „Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său”(I Corinteni 6,18) spune Sfîntul Apostol Pavel care a combătut acest păcat catastrofal. Sfîntul Ioan Scărarul spune: «La orice alt păcat zicem numai că oamenii greşesc, dar cînd auzim că cineva a curvit, zicem cu durere că acesta a căzut» (Scara XV, 39).

Trupul nostru este destinat a fi „templul Duhului Sfînt”(I Cor.6,19) şi nu vas pentru felurite spurcăciuni. Desfrînarea este lăsarea în voia poftelor trupului, cînd omul supus senzualităţii este robit curviei şi priveşte persoana umană doar ca un obiect al împlinirii poftelor lui nestăpînite. Curvia este o catastrofă la nivelul celui posedat de ea care aduce cu sine dezechilibru moral, psihic şi fizic împreună cu distrugerea familiilor, copiilor şi degenerarea speciei umane în general. În secolul XIX, savanţii geneticieni (cum ar fi Felix Ladantec, Flint, apoi Th. Van de Velde, în secolul XX ş.a.) au descoperit fenomenul telegoniei. El constă în faptul influenţei decisive asupra descendenţilor (urmaşilor) vreunei femei, produse de primul bărbat din viaţa ei intimă. Tocmai el, şi nu tatăl copilului determină fondul genetic al urmaşilor acestei femei. Şi nu contează cînd şi cu cine va avea ea copii.

Remediul, în cazul desfrînării ar fi: înfrînarea mai întîi a gîndului („oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvîrşit adulter cu ea în inima lui”(Matei 5,28), păzirea ochilor în faţa imaginilor obscene sau a filmelor erotice etc., căci orice patimă îşi are începutul mai întîi în gînd, apoi – în cuvînt şi în faptă. Pentru a învinge mai uşor patima curviei, este necesar să tăiem rădăcinile din care se alimentează: mîndria (trufia sau înălţarea de sine) şi lăcomia pîntecelui (îmbuibarea şi beţia).

Tămăduirea desfrînării cere multă tărie şi strădanie, cum spune şi Sfîntul Ioan Casian: „Este un război lung şi mai crîncen decоt toate celelalte”. Virtutea care se împotriveşte desfrînării este fecioria sau castitatea de pînă la căsătorie, apoi, în cadrul familiei, echilibrul psiho-somatic cu abstinenţă în timpul posturilor de peste an şi perioadelor de graviditate a femeii (altfel, copilul încă din pîntecele maicii sale este „educat” în spirit senzual; ne mai mirăm de ce tinerilor noştri le vine foarte greu să-şi păstreze fecioria pînă la căsătorie!). Nu mai vorbim de adulter (preacurvie), adică de relaţiile extraconjugale care pot fi asemănate doar cu ticăloşia trădării lui Iuda! Ce monstru înfiorător este soţul sau soţia adulterină?! Minte şi inventează tot felul de situaţii pentru a-şi ascunde sau justifica trădarea mîrşavă! E un drac cu chip de om, la fel cum este şi hoţul: pe faţă se poartă omeneşte, iar în ochii şi mintea lui încolţesc permanent gînduri de tîlhărie, furtişag şi hoţie, doar moment prielnic să găsească.

Homosexualitatea – omul întors pe dos. Biblia condamnă clar homosexualitatea, pentru că este contrară planului creaţiei lui Dumnezeu pentru exprimarea sexuală umană. Întîmplările cu oraşele Sodoma şi Gomora sînt exemple grăitoare în acest sens.

Poporul ales a primit de la Dumnezeu porunci clare împotriva acestui flagel antiuman nu doar în Decalog (porunca a 7-a, Ieşire 20, 14), dar şi avertismente severe în multe alte împrejurări ale vieţii lor: „Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (Levitic 18, 21; vezi şi Levitic 20, 23; I Оmp.14, 24; 15, 12; 22, 46), etc. Pentru asemenea păcate, cei în cauză erau ucişi cu pietre de către întreaga comunitate iudaică, ca nu cumva să se „transmită” şi altora.

În Noul Testament, interdicţia este aceeaşi: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. ” (I Corinteni 6, 9-10). Sfîntul Apostol Pavel condamnă aceste fapte reprobabile şi în alte pasaje: Romani 1,23-27; I Timotei 1,9-10; etc.

Îndobitocirea sexuală a elevilor prin obiectul „Deprinderi de viaţă”. Închipuiţi-vă că în faţa Dumneavoastră stă o masă plină, plină cu bucate alese: pilaf cu carne şi ciuperci, jumătăţi de ouă umplute, icre roşii, vinegretă, şi alte salate delicioase, cartofi fierţi cu piept de pui, spaghetti cu chifteluţe, pîrjoale şi diferite salamuri, caşcaval, scrumbie afumată cu măsline, iar în centru o tavă plină cu friptură şi frigărui ce împrăştie în jur un miros îmbietor. O tortă mare în trei straturi îşi aşteaptă răbdător consumatorii. Ei, ce ziceţi?! V-am provocat salivări intense şi eliminări masive de suc gastric în stomac?! Pentru ce această provocare „stupidă”? În primul rînd, nu toţi cad pradă acestui şiretlic, ci acei mai flămînzi şi acei care au citit cu atenţie primele rînduri. Deci scopul a fost de fapt invers: să citiţi cu atenţie partea introductivă! La fel se întîmplă, cînd la derularea vreunui film cu scene erotice, se adaugă în colţul de jos al ecranului televizorului un cerculeţ verde sau roşu cu inscripţiile: AP (Acordul Părinţilor), 12 sau 16 (de la 12 sau 16 ani оn sus). Efectul va fi invers: copilul care nu are 12 sau 16 ani va fi tentat să privească acest film care nu-i este recomandat.

Acum închipuiţi-vă că toată mass-media, adică toate ziarele, toate programele televizate, toate emisiunile radio, toată reclama ar vorbi doar despre mîncare, ce s-ar întîmpla? Toată lumea ar fi „vrăjită” după mîncăruri alese: la serviciu, în autobuse, pe stradă toată lumea ar vorbi doar despre mîncare. Ar muri lumea pe capete de obezitate: intoxicări, boli de prea multă mîncare şi în final, procentaj mult mai mare de infarcte şi decesuri din cauza supraalimentării…

La fel se întîmplă astăzi, dar într-un alt domeniu, cel al sexului: cîţi oameni sînt „bolnavi” (împătimiţi) şi mor spiritual şi trupeşte din cauza patimii curviei?! Cîte familii au fost distruse, iar copiii lăsaţi în voia soartei, fiindcă părinţii lor nu s-au putut înfrîna şi păzi de această „lepră”?! Toate energiile şi preocupările omului sînt direcţionate astăzi spre sexualitate. Filme, emisiuni radio, ziare şi reviste, mai în toată reclama şi în toată muzica modernă întîlnim aluzii sau chiar incitări directe spre domeniul sexual. Fete frumoase semigoale şi dezmăţate, gesturi şi cuvinte provocatoare, scene de amor sau chiar pornografice la televizor sau în internet, emisiuni despre sex, special organizate – toate acestea ne înconjoară şi ne trezesc pofte şi dorinţe sexuale acute. Omul este tot mai mult agresat şi împins spre vulgaritate şi obscenitate. Cine are acest interes diabolic de a-l îndobitoci pe om, de a-l transforma într-un animal senzual care ziua şi noaptea gîndeşte, discută şi doreşte doar cuplarea sexuală dezordonată? Şi nu exagerăm nicidecum cu întrebarea. Pentru acei care consideră Biserica anacronică şi veşnic împotrivitoare, îi anunţăm că, potrivit referatului scripturistic, acelaşi lucru, într-un mod mult mai grav, se încearcă prin îndobitocirea sexuală forţată a tinerilor încă din şcoală, dacă urmează pas cu pas cursurile obiectului Deprinderi de viaţă. În toate capitolele despre sexualitate se observă unele deviaţii educaţionale: se indică a li se vorbi tuturor elevilor (şi celor din clasa 1, ba încă şi celor din grădiniţă, de 5-7 ani – sic!), despre anomaliile întîlnite la unele persoane mature, precum homosexualitatea, „căsătoriile” între aceştia (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie), despre zoofilie, violenţă sexuală şi pedofilie. Scîrboşenii, pasibile de pedeapsa celor din Sodoma şi Gomora! De fapt pe ei Dumnezeu nu i-a mai răbdat, trimiţînd foc şi pucioasă din cer, punînd capăt fărădelegilor lor. Arheologii moderni au găsit la fundul Mării Moarte ruinele acestor oraşe antice, confirmînd descrierile biblice (Facere, capitolul 19). Noi nu ne gîndim la pedepse asemănătoare pentru anormalii de azi, ci la protejarea copiilor noştri de aceştia, dar nu prin familiarizarea cu nebuniile lor, ci prin învăţarea valorilor şi normelor morale ortodoxe, general-valabile şi prin care s-au format şi desăvîrşit nenumărate generaţii din trecut şi pînă astăzi.

Desfrînarea (curvia) este prezentată ca alternativă comportamentală pentru tinerii nestăpîniţi (sau care sînt „ajutaţi” să nu se stăpînească!), cu indicaţia să nu uite să se protejeze!

„O neam desfrînat şi îndărătnic… pînă cоnd vă voi suferi?” (Matei 17,17) , ne întreabă şi pe noi Domnul. Noi ce vom răspunde?! Oare vom lăsa să fie mutilaţi psihologic, emoţional şi comportamental copiii noştri? Să ne trezim mai înainte de a ne zgudui imoralităţile şi monstruozităţile tinerilor educaţi astfel.

Concluzii. Totuşi cine are interes să ne îndobitocească şi să ne împătimească? Ca să răspundem corect la această întrebare, să ne închipuim mai întîi doi oameni: unul ortodox, care păstrează măsura în toate, şi altul împătimit, care duce o viaţă dezordonată (şi din perspectivă intimă). Care dintre aceşti doi poate fi manipulat mai uşor, adică mai lesne aservit intereselor străine? Desigur că cel împătimit (bolnav spiritual). La fel cum unui bou îi pui în nas un inel de metal şi îl duci unde vrei, la fel e şi cu cel împătimit: îi arăţi o sticlă de votcă sau o fată dezgolită şi îl dirijezi cum îţi pofteşte inima! Uitaţi-vă în orice ziar de pe piaţa internă: pline de fete semidezbrăcate sau făcînd gesturi obscene. Unde-i, cel puţin, demnitatea femeilor? De ce tac mişcările feministe din ţară şi din lume? De ce nu protestează? Ca şi cum un om normal nu va cumpăra aceste ziare, dacă nu conţin şi astfel de „incitări sexuale”, ca şi cum o reclamă n-are succes dacă nu foloseşte nuduri sau o firmă nu-şi va putea vinde produsele fără aceste poze „sexi”! Unde-i înţelepciunea umană? Dacă ne-am detaşa puţin de lume şi am privi-o de undeva de sus, am zice că lumea s-a zăpăcit, s-a îndobitocit (sau a fost îndobitocită), lumea a luat o turnură greşită spre autodistrugere. Oare n-am putea trăi normal? Oare n-am putea avea măsură în toate? Ba bine că da! Se poate. Dar mai întîi trebuie oprit tăvălugul îndobitocirii sexuale, mai ales în şcoală.

Putem prefera tăcerea, dar care este folosul nostru al tuturor, dacă vom tăcea prefăcîndu-ne că totul este normal, că totul este bine în societate?! Cu toţii ştim ce se întоmplă în jurul nostru: mai ales, tinerii sînt bulversaţi din această perspectivă, dar şi cei mai în vîrstă. Am întîlnit mulţi tineri dezordonaţi, neorînduiala punînd stăpînire pe ei, mai ales, din cauza desfrînării. Nu mai vorbesc despre faptul că desfrînarea distruge familiile, îl distruge pe om şi conduce şi la multe alte păcate grave (precum minciuna, furtul sau uciderea).Oare n-ar trebui să oprim acest dezmăţ care strică societatea noastră şi neamul în general? N-ar trebui să învăţăm copiii noştri castitatea, înfrînarea şi să luăm atitudine faţă de îndobitocirea forţată care ni se impune?