Mulţi s-au îmbogăţit prin propovăduirile lor false şi apoi au părăsit secta, exemple suficiente găsim în istoria bisericii. Dacă Noul Testament este un este un legământ nou bazat pe credinţă şi nu pe litera legii lui Moise, ce caută sora Oait cu principiile Legii Vechiului Testament în Biserica apostolică şi sobornicească? Unde scrie Apostolul Pavel că creştinii trebuie să dea zeciuială? Unde scrie că în ziua sabatului n-ai voie să mişti şi că a face bine este zi oprită? Nu găsim nicăieri că s-a făcut caz în Biserica primară pentru zeciuială.
În secta H. W. eşti urmărit dacă ai plătit sau nu zecimea! Iisus îl întreabă odată pe Petru: „Ce crezi Simone, de la cine iau dări împăraţii pământului, de la robi sau de la fiii lor? De la robi, – a răspuns Petru”. Vezi că fiii sunt scutiţi? Zeciuiala sau darea la Templu era o obligaţie faţă de Dumnezeu ca Împărat, evreii erau ca nişte robi pentru că încă nu era făcută înfierea prin Iisus Hristos. În creştinism nu suntem robi ci fii ai lui Dumnezeu.
Aşa trebuie înţelese lucrurile: în credinţă dă fiecare după măsura credinţei lui, iar dacă obligi pe credincioşi la dare, nu mai este slobozenie creştină. Apostolul Pavel sfătuieşte pe credincioşi să pună deoparte cât îi lasă inima şi puterea materială. Partea Domnului nu se măsoară şi nici nu trebuie folosită în scopuri meschine. Nimeni nu întemeiază o sectă de dragul lui Dumnezeu sau de mila lumii de a fi mântuită, ci se urmăresc numai avantaje materiale şi pofte personale (II Timotei 4, 3-4). Este foarte adevărat că oamenii caută cele mai recente noutăţi şi uită esenţialul: adevărul se găseşte numai în Biserica Ortodoxă de 2000 de ani. Şi cu toate acestea, adevărul nu este luat în seamă. Multora li se pare că mântuirea este garantată de sectele neoprotestante.
Aşa am crezut şi eu , dar am făcut o mare greşeală. Acuma ştiu că dacă vrem să fim binecuvântaţi de Dumnezeu, trebuie să ţinem rânduielile primilor creştini. Sfinţii Părinţi ai Bisericii primare ne-au lăsat Crezul, în care se cuprinde tot adevărul de credinţă. Şi atunci să mai avem trebuinţă minciunile sectanţilor? Nu ştiţi oare că în spatele oricărei misiuni economice, comerciale sau culturale, de origine americană, se găseşte şi un scop evanghelic, folosindu-se de primele ca de un cal troian. Pentru ce să părăsim dreapta credinţă? Pentru bunuri materiale, pentru a face un nume bun celor veniţi din lumea fărădelegii?
Sectele sunt acum pentru mine ca nişte paraziţi. Nu mă voi gândi vreodată să cer cuiva persecutarea acestora, ci cer cu iubire tuturor să nu părăsească corabia dreptei credinţe în care s-au născut şi botezat. Este o singură credinţă şi un singur botez. Numai cine nu-l respectă se rebotează, săvârşind un mare păcat. Păcatele se iartă prin pocăinţă, căci nimeni din cei botezaţi nu pot păstra imaculată haina botezului. Dacă am considera că ne-am spurcat după botez prin anumite vicii, atunci ar trebui să ne botezăm în fiecare zi.
Cine ne curăţă păcatele? Sfânta Cină (Sfânta Împărtăşanie) – jertfa nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu. Suntem chemaţi la ascultare, dar nu suntem obligaţi precum sectanţii. Aici este o taină a lui Dumnezeu, o lucrare a Sa. Sectanţii susţin că trăiesc în pocăinţă şi abstinenţă, însă inima dovedeşte adevărata credinţă care trebuie delimitată de restricţiile specifice fiecărei secte: mâncăruri, zile de odihnă, ş.a. care nu influenţează mântuirea.
Nu suntem mântuiţi prin propria noastră putere, ci numai credinţa şi faptele ei, pe care le nutrim în relaţie cu ceilalţi. Avem o credinţă dreaptă, să rămânem în ea.
Cuvânt de lămurire
Orice credinţă mântuieşte? Sectanţii se mântuiesc?
Nu! Dar sectanţii nu cred şi ei în Hristos? Doar mereu declară că Îl iubesc foarte mult.
Nu. Ei nu cred în Hristos, ci în imaginea falsă, caricaturală pe care şi-o fac despre El. Un Hristos lipsit de Maica Sa, de cruce, de sfinţi şi icoane, de Sfintele Taine şi de calitatea de Dumnezeu adevărat, nu te va asculta oricât ai striga la el. Hristos este adevărul, şi cel care vrea să-L iubească, trebuie să înveţe a iubi adevărul. Cel care iubeşte imagini false este idolatru şi nu poate fi numit creştin. Sectanţii sunt idolatri.
Cel ce nu are învăţătura adevărată despre Hristos, trăieşte în minciună şi minciuna nu mântuieşte ci duce la moartea veşnică. Iată ce spune Sf. Iustin Popovici: Este foarte comod să te minţi că şi cei de alte religii se mântuiesc. Nu mai trebuie să fii creştin mărturisitor. Dar atunci de ce s-a mai jertfit Hristos? Nu tocmai ca să elibereze pe om din robia satanei, tatăl minciunii? Şi acceptând că şi minciuna mântuieşte, nu consimt de fapt la lucrarea satanei?
Pr. Radu Ungureanu
