Câţiva bănuţi
La judecata Domnului, Îngerii Luminii au adus pe un creştin. Era cu toate hainele rupte, murdar şi cu sufletul şi cu trupul. Nu erau de nuntă hainele lor. Nu erau nici de cum vrednice de Împărăţia lui Dumnezeu acestea. Şi l-a întrebat Judecătorul:
– Ce-ai făcut bun în viaţa ta? Pot oare cumva să te iert, să-ţi schimb hainele întunecate în cele luminate?
– Nu ştiu nimic Doamne. Nu sunt după mine fapte bune. În greutăţi şi în muncă am petrecut toată viaţa mea. Ce fel de fapte bune mai pot fi din urma mea? Gol sunt şi cu trupul şi cu sufletul. Dacă poţi, cu mila Ta, iartă-mă!
– Dar poate măcar ceva, poate măcar vre-o faptă bună, aduţi aminte!
– Nu ştiu Doamne! Poate doar, odată în viaţă, am dat unui flămând câţiva bănuţi din munca mea! Îmi aduc aminte, veneam acasă, era noapte, flămând, dar totuşi simţeam că mai pot suporta. În aşa fel, am decis că voi lăsa bănuţii puţini pe care îi aveam pentru ziua de mâini. Nu chiar în fiecare zi trebuie de mâncat. Se poate şi peste una. Aproape de casă însă, am văzut un bătrân cu nepoţeii pe stradă. Stăpânii iau izgonit în stradă, iar ei, un bătrân şi doi copilaşi nu ştiau încotro s-o ia. Le-am dat bănuţii mei pentru ca să aibă cu ce achita chiria. Cam aceasta este tot ce ţin minte din viaţa mea.
– Şi aceasta a fost doar o singură dată, întrebă Domnul?
– Nu ştiu Doamne! Poate că o mai fi dat vre-odată… Stăpânul cerului şi a pământului a făcut semn Sfinţilor Îngeri, iar ei au adus vre-o patru sau cinci pomene de acestea.
– Aceasta este tot ce a dat acest om pentru fraţii săi, au spus îngerii!
– Puneţile pe cântarul faptelor omeneşti, a zis Domnul Slavei!
Ei le-au pus. Şi iată că s-a întâmplat minune mare. Tot muntele de păcate pe care le-a săvârşit acest om pe parcursul vieţii sale pământeşti, a fost covârşit de cele 4 sau cinci monede.
– Fericiţi cei milorstivi! A zis Domnul. Tu mi-ai adus 2 lepte, dar ele sunt mai scumpe decât bogăţia întregului pământ. Şi să fie mila Mea cu tine…
– Ce-ai făcut bun în viaţa ta? Pot oare cumva să te iert, să-ţi schimb hainele întunecate în cele luminate?
– Nu ştiu nimic Doamne. Nu sunt după mine fapte bune. În greutăţi şi în muncă am petrecut toată viaţa mea. Ce fel de fapte bune mai pot fi din urma mea? Gol sunt şi cu trupul şi cu sufletul. Dacă poţi, cu mila Ta, iartă-mă!
– Dar poate măcar ceva, poate măcar vre-o faptă bună, aduţi aminte!
– Nu ştiu Doamne! Poate doar, odată în viaţă, am dat unui flămând câţiva bănuţi din munca mea! Îmi aduc aminte, veneam acasă, era noapte, flămând, dar totuşi simţeam că mai pot suporta. În aşa fel, am decis că voi lăsa bănuţii puţini pe care îi aveam pentru ziua de mâini. Nu chiar în fiecare zi trebuie de mâncat. Se poate şi peste una. Aproape de casă însă, am văzut un bătrân cu nepoţeii pe stradă. Stăpânii iau izgonit în stradă, iar ei, un bătrân şi doi copilaşi nu ştiau încotro s-o ia. Le-am dat bănuţii mei pentru ca să aibă cu ce achita chiria. Cam aceasta este tot ce ţin minte din viaţa mea.
– Şi aceasta a fost doar o singură dată, întrebă Domnul?
– Nu ştiu Doamne! Poate că o mai fi dat vre-odată… Stăpânul cerului şi a pământului a făcut semn Sfinţilor Îngeri, iar ei au adus vre-o patru sau cinci pomene de acestea.
– Aceasta este tot ce a dat acest om pentru fraţii săi, au spus îngerii!
– Puneţile pe cântarul faptelor omeneşti, a zis Domnul Slavei!
Ei le-au pus. Şi iată că s-a întâmplat minune mare. Tot muntele de păcate pe care le-a săvârşit acest om pe parcursul vieţii sale pământeşti, a fost covârşit de cele 4 sau cinci monede.
– Fericiţi cei milorstivi! A zis Domnul. Tu mi-ai adus 2 lepte, dar ele sunt mai scumpe decât bogăţia întregului pământ. Şi să fie mila Mea cu tine…
Preot Iulian Raţă
